Notice: Use of undefined constant UT_THEME_VERSION - assumed 'UT_THEME_VERSION' in /home/admin/web/mediasource.info/public_html/wp-content/themes/mediasource2/functions.php on line 306

Veaceslav Negruţă: „O parte din banii extraşi de la BEM puteau să fie plătiţi ruşilor…”

După ce, marţi, a fost condamnat la trei ani de detenţie cu suspendare, fostul ministru al Finanţelor, Veacelav Negruţă, deschide paranteze grele. În interviul de mai jos, el povesteşte de ce ex-premierul Vlad Filat îi poartă pică şi se arată convins că dosarul pe numele său este doar o metodă de şantaj pentru a-l reduce la tăcere în cazul jafului de la BEM…

Amintim că Negruţă este acuzat de abuz în serviciu, după ce, în 2012, fiind ministru, a autorizat transferul a 400 de mii de euro pe numele fostului deputat Pantelei Sandulachi drept prejudiciu moral obţinut în instanţa de judecată. Ministerul Finanţelor a transferat atunci întreaga sumă în contul lui Sandulachi, deşi mai târziu, Curtea Supremă de Justiţie (CSJ) a hotărât că statul trebuie să-i plătească acestuia doar o mie de euro.

- Dle Negruţă, de ce i-aţi plătit lui Sandulachi 400 de mii de euro, fără a aştepta decizia CSJ?
– Nota internă despre cazul Sandulachi mi-a fost prezentată de către şeful Direcţiei juridice a Ministerului de Finanţe (MF), Valeriu Secaş care, apropo, luni a fost avansat în funcţia de şef adjunct al Agenţiei de Achiziţii Publice. Documentul era plin cu factologii despre șanse investiționale ratate, pierderi morale și materiale şi practicile CEDO. Se arăta că Sandulachi a pretins 2,4 mln de euro, însă Curtea de Apel a hotărât să-i achităm 400 mii. Jos era semnătura juristului, de unde rezultă că el îşi asuma răspunderea pentru cele scrise. Totodată, mi se cerea să dispun dacă MF contestă sau nu această decizie la CSJ, deşi juriștii ministerului au dreptul, prin mandat, să conteste în mod individual orice decizie. Există lucruri în care un om cu educație în economie, chiar dacă este șef, se conduce de formulările specialiștilor din alte domenii, cum ar fi, în cazul nostru, dreptul. Şi eu, reieșind din logica textului, am scris că pare a fi inoportună contestarea. Atunci nu cunoşteam dedesubturile acestui caz, le-am aflat mai târziu. De exemplu, judecătorul care a luat decizia în favoarea lui Sandulachi şi a emis titlul executoriu a plecat în lumea celor drepți peste câteva luni după aceasta…

Cum a fost semnată nota internă în folosul lui Sandulachi şi un judecător a murit…

- Credeţi că există vreo legătură între decesul magistratului Valeriu Bogoroș şi această decizie?
– Nu cred, nici nu ştiu, dar am aflat de la oameni din sistem că decesul său a survenit în urma unui infract, pe care l-a suferut după o discuție cu Mihai Poalelungi. Chipurile, iniţial preşedintele CSJ l-ar fi rugat să ia o decizie în favoarea lui Sandulachi, pentru ca ulterior să-l invite și să-i reproșeze anumite lucruri. Se zice că existau şi unele aranjamente, şi anume că, în cazul în care MF nu îndeplinea titlul executoriu, CSJ să decidă să-i achităm lui Sandulachi 2,4 mln euro. Oricum, în ianuarie 2012, a intrat în vigoare Legea nr. 87, privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti. Şi dacă nu executam titlurile executorii, ni se imputa că prejudiciem statul, care ulterior poate să fie condamnat la CEDO. În rest, juriştii aveau grijă de legalitatea a tot ce se întâmplă.- În ziua când aţi semnat nota internă pentru achitarea celor 400 mii de euro, era emis titlul executoriu?
– Şi aici există nuanţe care lasă de bănuit, pe care le-am descoperit ulterior. Decizia judecăţii în folosul lui Sandulachi datează cu 23 ianuarie 2012. Termenul pentru contestare, de 20 de zile, expira pe 12 februarie, în zi de duminică. Însă Secaş mi-a prezentat nota vineri, pe data de 10, şi nota acolo că termenul expiră pe 14 februarie. Şi asta chiar dacă tot ministerul ştia că Negruță nu lucrează vineri cu mapele şi le lasă pentru luni. Adică, eu am semnat nota luni, pe 13 februarie şi, în aceeaşi zi, am primit la minister titlul executoriu… Mulţi mă întreabă de ce nu am reacţionat atunci, însă eu chiar nu am atras atenţia la aceste detalii.

„Îmi crucesc şi sufletul că m-am băgat în PLDM”

- Vă cunoaşteaţi anterior cu Sandulachi şi ce rol avea el în PLDM?
– Eu nici n-am ştiut că el este membru al PLDM, deşi am aflat din presă că Negruță și-a favorizat colegul de partid, plătindu-i 400 mii… Până atunci l-am văzut la vreo două activități publice, în calitate de președinte al Asociației „Parlamentul 90”. Da, eu am fost cofondator al PLDM și-mi crucesc poate sufletul că m-am băgat acolo, dar nu ştiam cine intră şi pleacă din partid. Structuri din astea, extraterestre, care veneau şi plecau din partid au fost multe, dar nu mă interesau. Am discutat cu Sandulachi o singură dată, în 2011, când el a solicitat o audiență la ministrul Finanțelor. Îmi povestea despre peripețiile lui cu procuratura şi zicea că va acţiona MF în judecată. Şi i-am spus: „Stop, dle Sandulachi! Nu vă supărați, dar eu nu sunt competent în materie”. Şi am invitat juristul. Atât. Apoi, când CSJ a redus suma la o mie de euro, m-a sunat ministrul Efrim și mi-a spus că Poalelungi face gălăgie și e posibil să fie anunţată presa. L-am căutat pentru a-mi da explicaţii pe juristul Secaș, dar el plecase de urgență în concediu. Am vorbit cu unii colegi de-ai lui, dar ei mi-au spus că el nu răspunde la telefon…

„Am scris prima cerere de demisie în 2009”

- Puţini v-ar crede că nu aţi primit indicaţii de la partid în această privinţă…
– Oricât de straniu ar părea, vă spun sincer că nici n-am discutat la partid despre asta. Negruță este unicul ministru în guvernul Filat, care a fost numit împotriva voinței lui Filat. Presupun că-şi dorea un ministru totalmente loial, dar eu nu sunt aşa. Am ajuns ministru doar datorită insistenţei colegilor. Iată de ce pe 26 septembrie 2009, chiar a doua zi după ce am fost numit în funcţie, am scris cererea de demisie, pe care am purtat-o permanent cu mine. Presupuneam că omul care s-a împotrivit desemnării mele o să încerce să-mi creeze anumit disconfort, ca să mă poate dirija. Ulterior, am scris şi alte cereri de demisie, în 2011 şi 2012, când s-a încercat să mi dicteze anumite direcţii. Sunt nişte cazuri minore, dar aceste indicaţii au însemnat pentru mine o ofensă. Atunci Filat mi-a spus: „Gata, Veaceslav, calmează-te, eu nu insist”. Îmi dau seama că existau şi alte persoane, de exemplu viceminiştrii, prin care el ar fi putut să-și rezolve problemele, dar n-am observat să se întâmple aşa ceva.

„Fugăream deputaţii din anticamera mea”

- Vlad Filat încerca să vă influenţeze activitatea?
– Ministrul Finanțelor a fost permanent în opoziție față de prim-ministrul Filat. Deşi, totodată, MF a pompat permanent informația necesară premierului, pentru ca el să fie inițiat în problematică de buget, finanțe și alte lucruri. Dânsul, când vorbea, nu dădea dovadă de calități exclusiviste de a ști totul, ci prezenta informația pe care noi i-o ofeream pentru a o transmite publicului.- Ce putere de decizie aţi avut în activitatea Serviciului Vamal?
– În ziua numirii lui Tudor Balițchi la Vamă, prim-ministrul a spus foarte clar: „Eu îmi asum responsabilitate personală pentru activitatea Vămii”. De aceea, eu, ca ministru, toleram situația când şeful Vămii pur şi simplu lipsea de la ședințele ministerului, chiar dacă Serviciul Vamal este structură în subordinea MF. Vama şi Fiscul au o doză de autonomie şi responsabil de acestea era viceministrul Barbăneagră. În schimb, eu am reuşit să-mi fac un cerc de protecție față de toți deputații cu pretenții. În prima săptămână, când veneam la serviciu, ei mă aşteptau în anticameră, dar nu i-am primit. Îi fugăream fugărit. Şi apoi nimeni nu mai venea. Când primeam reproşuri, aveam ca protecţie Memorandumul cu FMI şi le spuneam că, de nu le convine ceva, să-şi aleagă alt ministru.

„Măgăriile de la BEM au fost acoperite de comisia Reidman”

- De ce, totuşi, v-aţi dat demisia din funcţia de ministru al Finanţelor?
– Pe 27 iunie 2013, când a pornit ultimul element în atacul asupra BEM, am anunțat la biroul PLDM, că îmi voi da demisia. A doua zi, am depus cererea și, pentru a evita tot valul de măgării care se întâmplau la BEM, am depus imediat şi cerere de concediu, aşteptând decretul şefului statului privind demisia mea. Am şi anunţat că nu voi ieşi la lucru, până când preşedintele nu va semna decretul. Puţin mai târziu, pe 12 iulie, noaptea, parlamentul a luat decizii contrare la tot ce am muncit eu în calitate de ministru, împreună cu echipa ministerului: cazul Glorinal, accizele la țigări, plăcuțele de înmatriculare și altele. Ei au dat peste cap tot ce am construit noi, element cu element, ani la rând. Iar preşedintele a semnat decretul tocmai pe 14 august, peste şapte săptămâni după ce am depus cererea de demisie. În acest interval de timp, s-au făcut vreo cinci încercări de a mă convinge să rămân la MF.- Cine încerca să vă convingă?
– Ex-premierul Filat. Spunea că nu poate găsi un ministru al Finanțelor peste noapte şi că îi stric anumite aranjamente. Pe mine puţin mă interesau aranjamentele lui, fiindcă vedeam ce se întâmplă la BEM. Ulterior, ei au acoperit politic toate măgăriile de la această bancă prin concluziile comisiei Reidman. Iar pe 13 august, în ajunul emiterii decretului, un băgător de seamă de la etajul cinci al Guvernului, numele căruia n-am să vi-l spun, mi-a zis: „Gata, Veaceslav, s-a hotărât. Am găsit înlocuitor la Finanțe, dar avem o rugăminte. Retrage-ți cererea de pe 28 iunie și scrie alta cu ziua de azi”. Şi eu îi zic: „Măi băieți, nu vi se așează puzzle-ul? Vă jucați cu focul!”. Pentru că între timp, cât eu eram în concediu, s-au întâmplat alte multe lucruri urâte la BEM.

Ultima întâlnire cu Filat…

- Ce anume s-a întâmplat?
– Lucruri ce țin de deciziile de devalizare a statului de pachetul majoritar la BEM. Pe 1 august, au fost semnate documentele de patru companii off-shore din cele şapte și de doi reprezentanți ai statului. Iar pe 2 august a avut loc adunarea generală a băncii. Respectiv, am refuzat să scriu altă cerere. A doua zi, aşteptam ca presa să anunţe că Negruță s-a întors din concediu și imediat a depus cererea de demisie. Aşa s-a şi întâmplat. Pentru că în realitate eu am depus cererea cu şapte săptămâni înainte, am anunţat atunci imediat o conferință de presă la MF. Și ei s-au blocat… M-au sunat alde Volnițchi și alții, care se interesau ce vreau să vorbesc în faţa jurnaliştilor. Iar înainte de conferinţă, vine soția noului proprietar de la „Unimedia”, Aurica Jardan, care lucra la Guvern: „Dle ministru, nu vă supărați, dar dvs. nu aveți voie să faceți conferință de presă aici”. I-am spus că deocamdată noul ministru nu a depus jurământul. Văzând-o că insistă, i-am spus: „Fată dragă, du-te și te plimbă”. Și am făcut conferința. Am vorbit despre rezultatele activităţii mele şi am menţionat că există unele lucruri de ordin profesional, care creează disconfort pentru activitatea în MF. Însă jurnaliştii nu mi-au pus nicio întrebare în această privinţă. Cu tot respectul faţă de breaslă, ştiţi că sunt și oameni care fac altfel de jurnalism. După conferinţă, am mers la partid, unde am avut ultima întâlnire cu Filat. I-am spus că am finalizat misiunea şi i-am transmis ştafeta domnului Arapu.

„Mai ai întrebări?”

- Bine, dar de ce Filat, care spuneţi că nu vă agrea, vă ruga anterior să rămâneţi în funcţie? Cred că n-a vrut să vă facă ţap ispăşitor în cazul BEM…
– Păi da, exact. Întâi de toate, el cu Victor Bodiu au mascat lucrurile ce ţineau de BEM astfel, încât eu să nu-mi dau seama cine stă în spate. Ei au preluat controlul la BEM în august 2012 şi au reuşit să joace cu mine. Primul semnal care mi-a dat de înţeles cum stau lucrurile a apărut pe 4 noiembrie 2012. Eu am trimis la guvern o scrisoare, prin care întrebam de ce a fost scos sechestrul de pe acţiunile de la BEM, care fusese aplicat de Comisia Naţională a Pieţei Financiarte. Peste trei zile, după şedinţa de dimineaţă cu prim-ministrul, el mi-a reproşat în prezenţa altor martori: „Tu mai ai să-mi scrii scrisori oficiale? Eu am dat indicaţii să fie scos sechestrul, mai ai întrebări?”. După ce a fost scos sechestrul, a început mişcarea de acţiuni de la cele patru companii ruseşti, infiltrate din umbră, către companiile care, în 2013, au preluat pachetul majoritar la BEM. Aşa cum pe atunci MF se afla în litigii cu atacatorii băncii, această situaţie a slăbit poziţiile de protecţie a pachetului de 56% acţiuni ale statului la BEM.- În cazurile despre care spuneţi că erau deschise şase dosare nu era implicat Filat?
– Nu, acestea ţineau de atacurile celor patru companii minoritare ruseşti, care au preluat acţiuni de la BEM, inclusiv pretenţia de 1,2 mlrd de lei, ca venit ratat pentru minoritari. Însă atunci MF a blocat primul scenariu de devalizare la BEM. În august 2012, deja cu Bodiu în Consiliul de Administrare, ei au aplicat al doilea scenariu, prin decapitalizarea intenţionată a BEM.

Cum s-a pregătit scenariul pentru decapitalizarea BEM

- BEM a eliberat credite neperformante şi până atunci?
– Nu poate fi eliberat un credit neperformant pentru că, teoretic, toate creditele se dau cu bună intenţie. Un credit devine neperformant doar atunci, când ajunge la scadenţă şi creditorul nu-şi onorează obligaţiunile. În octombrie 2011, portofoliul de credite neperformante la BEM era de 138 mln lei. Dar, peste o lună, brusc, s-a mărit de şapte ori, ajungând la 800 mln, de parcă toţi creditorii au fost rugaţi să nu-şi întoarcă datoriile. Se pare că aşa s-a pregătit scenariul pentru decapitalizarea băncii. Ulterior, la 31 decembrie 2012, deja după tranzacţiile cu acţiuni care au avut loc, portofoliul de credite proaste era de 1,3 mlrd de lei. În 2013, s-a început gălăgia şi mai mulţi indivizi, gen Ghelici şi Gurău, fiind bine instruiţi, au început să scuture banca. Scuturătura asta a fugărit toţi deponenţii, care şi-au retras banii fără să pretindă dobânzi. În acest mod, banca a economisit milioane bune din dobânzile neplătite. În 2013, când BEM nu a avut activitate de creditare, a încheiat un acord cu o companie off-shore, prin care a cesionat acesteia, la valoare nominală, datoria de 1,3 mlrd. Care e logica unei companii off-shore să preia datorii enorme fără nici un câştig? Răspunsul e simplu: această companie îi are în spate pe cei care administrează procesele în RM. Astfel, pornind de la datoriile de 1,3 mln, ulterior s-a intenţionat preluarea afacerilor datornicilor. În schimb, BEM a rămas fără datorii şi cu fluxuri permanente de lichidităţi din sectorul bugetar.- În ce mod erau preluate afacerile creditorilor?
– Putem vedea din raportul Kroll, care include lista datornicilor, că afacerile acestora sunt interesante. Sunt atractive şi terenurile, şi activele la unele întreprinderi, care pot fi transformate în centre comerciale, de pildă. Printre ei este şi compania „Valiexchimp” a lui Bodişteanu. V-aţi întrebat cum a rămas el fără Euro TV? Foarte simplu… Acestora li se propunea să nu întoarcă datoriile, iar în schimb să li se rezolve unele probleme. Pentru ca, în cele din urmă, să rămână fără afaceri.

Ruşii şi-au dorit să preia controlul la BEM

- Cum a apărut în această schemă banca rusească „Vneşeconombank” (VEB), care a cumpărat 25% din acţiunile statului în BEM?
– VEB a apărut în aprilie 2014, dar afacerea cu această bancă era programată în 2013, când îl sfătuiau pe Leancă să accepte diminuarea pachetului de acţiuni al statului.- Dle Negruţă, totuşi, până în 2012, cine a regizat acest scenariu la BEM?
– Erau mai mulţişori. Unii au fost în 2011, alţii au venit să-i ajute pe aceştia în 2012, iar în august, când MF i-a blocat, a venit al treilea grup, care şi-a infiltrat persoanele necesare în Consiliul de Administrare al băncii. În 2014, 25% au fost înstrăinate către VEB, dar se vede că ruşii au pretins la toată banca. Celelalte 33% de acţiuni ale statului n-au mai putut fi înstrăinate după intervenţiile ambasadorilor străini. Atunci ruşii s-au arătat deranjaţi, iar unii cetăţeni de-ai noştri au fugit în SUA şi au declarat că vor în NATO…

- La cine vă referiţi?
– La un cetăţean verde-împărat, care la Washington a strigat că vrem în NATO, după care s-a întors acasă şi şi-a întărit garda de corp. Ulterior, a început debandada la BEM. Nu exclud că VEB a cerut restituirea banilor pentru acţiunile procurate şi atunci, în 2014, o parte din sumele extrase din bancă au fost achitată ruşilor, iar altă parte a ajuns prin buzunarele celor care dirijau procesele. Presupun că nu erau bani suficienţi pentru a întoarce această datorie şi de aia s-au băgat în rezervele valutare ale statului.

- Dvs. fugiţi de o întrebare – cine era capul acestei scheme până în 2012?
– Mie mi-e greu să dau nume, din mai multe considerente. V-am spus despre trei grupuri diferite care s-au perindat în BEM din 2011 până în 2014. Acestea sunt reprezentate de cunoscuţi oameni cu afaceri în domeniul bancar şi cunoscuţi raideri prin regiune.

- Vorbiţi despre Plahotniuc şi Veaceslav Platon?
– Probabil… Dar nu pot vă să spun, pentru că eu deduc după stil şi companii implicate, dar şi după deciziile de atunci ale Băncii Naţionale (BNM). Nu am certitudine şi documente care ar confirma implicarea unor persoane anume.

BNM are cea mai directă implicare în tot ce s-a întâmplat la BEM

- Cât de posibil este ca aceste tranzacţii să fi avut loc fără ştirea şi acordul guvernatorului Dorin Drăguţanu?
– Banca Naţională (BNM) are cea mai directă implicare în tot ce s-a întâmplat la BEM. Fără acordul guvernatorului, nu ar fi fost posibil nimic. Este cel puţin stranie insitenţa acestuia de a aştepta o decizie de la guvern prin care să se permită creditarea băncilor cu probleme de către BNM sub garanţia guvernului. Este urât de tot ca problemele delapidărilor în anumite bănci să fie acoperite din banii contribuabililor.- Aţi anunţat deseori că sunteţi şantajat politic. Prin ce s-a manifetstat acest şantaj?
– Chiar şi prin condamnarea mea. Așa procedează regimurile care lucrează altfel decât în interesul declarat oficial. Cei care le creează probleme se trezesc cu dosare şi astfel li se fură timpul. În cazul meu, anumite mass-media şi indivizi din procuratură lansau informaţii despre dosarul meu cu trei-cinci zile înainte de a fi luate decizii importante în cazul BEM. Astfel, mi se dădea de înţeles să-mi ţin gura şi căutau să mă distragă de la activităţile mele. Din aceleaşi motive au şi tergiversat cauza atâţia ani. Ei nici nu aveau intenţia de a-l expedia în judecată, fiindcă este lipsit de probe şi a fost deschis la comandă. Doar după ce eu am scris la mai multe organizaţii internaţionale şi la toată conducerea RM, peste trei zile, dosarul a fost aruncat în judecată. Procesul a durat doi ani. Primul judecător a fost Victor Micu, care fugea ca dracul de tămâie de acest dosar – ba era la medic, ba nu ştiu unde. Ei încercat să ţină cât mai mult timp dosarul în judecată, ca să mă ţină pe mine în suspans. Drept dovadă e şi faptul că, în 2014, după ce mi-am lansat blogul, trei mesageri mi-au transmis că dosarul va sta mult şi bine în instanţă, dacă voi atinge subiectul BEM. Astfel, miercuri, m-am pomenit miercuri cu o decizie chiar ruptă din cer… Cred că m-au condamnat pentru a mai ţine în încordate, deoarece problema BEM încă nu este finalizată.

- Cu toate astea, aţi scris pe blog că veţi oferi ajutor tuturor în pornirea unui veritabil dosar pe cazul BEM. Nu vă e frică?
– Până a ajunge la frică, trebuie să conştientizăm cu toţii că situaţia în care ne aflăm e foarte tristă. De aceea, am să pun la dispoziţia instituţiilor competente ale statului tot ce cunosc eu, chiar dacă aceste instituţii se află în comă şi şefii lor sunt şantajabili. Cât ţine de dosarul meu, sper să se termine cu o decizie în favoarea mea aici, acasă, în RM. N-aş vrea să merg mai departe, pentru că ar fi o ruşine pentru întreg sistemul judecătoresc autohton.

Plasează comentariul tău

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *