Silviu Ioan Popa: „ANI are nevoie de un corp de inspectori de integritate foarte bine pregătiți și foarte ambițioși”

— Recent, aţi fost la Chişinău, unde v-aţi întâlnit inclusiv cu reprezentanţii instituţiei similare din R. Moldova. Ce aţi discutat şi ce proiecte de colaborare aveţi?

— Într-adevăr, ANI din Româ­nia are o strân­să legă­tu­ră de coo­pe­ra­re cu actu­a­la ANI (fos­ta CNI, n.r.) din R. Mol­do­va. Par­te­ne­ri­a­tul nos­tru a înce­put prin 2013 şi de atun­ci am avut o serie de acţiu­ni comu­ne de trans­fer de bune prac­ti­ci de la insti­tu­ţia noas­tră spre cea din R. Mol­do­va. Noi, împre­u­nă cu Insti­tu­tul de Poli­ti­ci Publi­ce de la Bucu­reş­ti, am dezvol­tat un pro­iect de asis­tenţă teh­ni­că pen­tru noua Auto­ri­ta­te Naţio­na­lă de Inte­gri­ta­te de la Chi­şi­nău, cu spri­ji­nul Minis­te­ru­lui Afa­ce­ri­lor Exter­ne din Româ­nia. Titlul pro­iec­tu­lui este foar­te sim­plu: „Cre­ş­te­rea capa­ci­tă­ţii ANI din Mol­do­va de a iden­ti­fi­ca, pre­ve­ni şi com­ba­te con­flic­te­le de inte­re­se”. O pri­mă eta­pă a pro­iec­tu­lui a fost vizi­ta la Chi­şi­nău, la sedi­ul ANI, pen­tru a lua cunoş­tinţă de noi­le pre­ve­de­ri legi­sla­ti­ve, dar şi pen­tru a iden­ti­fi­ca nevo­i­le con­cre­te, pe care expe­rţi din Româ­nia, atât de la nive­lul insti­tu­ţi­ei noas­tre, cât şi de la nive­lul ONG-urilor, le vor con­cre­ti­za în acţiu­ni de asis­tenţă teh­ni­că.

— Din 2012, de când a fost creată Comisia Naţională de Integritate de la Chişinău, instituţia nu a funcţionat aşa cum ar fi trebuit. Cunoaşteţi cum a fost legea veche, că este acum una nouă. De ce credeţi că nu a mers?

— Cadrul legi­sla­tiv care a fost până acum şi care regle­men­ta acti­vi­ta­tea fos­tei CNI era ine­fi­cient şi nu crea con­di­ţíi nece­sa­re ca aceas­tă insti­tu­ţie şi întreg sis­te­mul de asi­gu­ra­re a inte­gri­tă­ţii să fun­cţio­ne­ze. Vă dau câte­va exem­ple. Exis­ta o frag­men­ta­re insti­tu­ţio­na­lă, CNI fiind un sim­plu agent con­sta­ta­tor, urmând ca apli­ca­rea san­cţiu­ni­lor să depin­dă de alte insti­tu­ţii. De ase­me­nea, exis­tau ter­me­ne de pre­scri­pţie foar­te scur­te, care făceau ire­le­van­tă ori­ce inves­ti­ga­ţie. Nu era un meca­nism civil de con­fis­ca­re a ave­rii, iar peri­oa­da în care se putea efec­tua con­tro­lul era una limi­ta­tă. Nu în ulti­mul rând, nici insti­tu­ţia nu era o enti­ta­te a sta­tu­lui care să se bucu­re de auto­no­mie. Nu aveau inde­pen­denţă ope­ra­ţio­na­lă, cum exis­tă la ANI în Româ­nia, toa­te deci­zi­i­le fiind lua­te prin vot, nee­xis­tând ast­fel o moti­va­re cla­ră a deci­zi­i­lor care erau lua­te. Nu exis­ta răs­pun­de­re. Toa­te aces­te pro­ble­me au fost con­sta­ta­te şi la Chi­şi­nău şi, prin urma­re, a fost imple­men­tat un nou pachet legi­sla­tiv.

— Cum vi se par noile prevederi?

— La o pri­mă vede­re, vă pot spu­ne că e un pachet legi­sla­tiv foar­te ambi­ţi­os. Sunt foar­te mul­te pre­ve­de­ri noi intro­du­se în legi­sla­ţie. Ceea ce mă bucu­ră e fap­tul că mode­lul, atât legi­sla­tiv cât şi insti­tu­ţio­nal, al ANI din Româ­nia a fost pre­lu­at într-o pro­porţie foar­te mare la Chi­şi­nău. E bine, pen­tru că noi aici avem deja paten­tat un meca­nism efi­cient de asi­gu­ra­re a inte­gri­tă­ţii în exer­ci­ta­rea fun­cţi­i­lor publi­ce. Marea pro­vo­ca­re con­stă în fap­tul că sunt intro­du­se une­le pre­ve­de­ri legi­sla­ti­ve noi care ar putea da anu­mi­te bătăi de cap auto­ri­tă­ţi­lor de la Chi­şi­nău.

— Care anume sunt aceste prevederi?

— Sunt une­le la care noi nu ne putem uita decât cu invi­die. De exem­plu, a fost intro­du­să com­ple­ta­rea expre­să a decla­ra­ţi­i­lor de ave­re în mod elec­tro­nic, fiind un pas pozi­tiv în evo­lu­ţia aces­tui sis­tem. Şi în Româ­nia avem decla­ra­ţii în for­mă elec­tro­ni­că, însă nu este o ast­fel de pre­ve­de­re expre­să în legi­sla­ţia noas­tră. E un punct pozi­tiv. Rămâ­ne de văzut cum se va apli­ca în prac­ti­că, pen­tru că, din câte am înţe­les, e nevo­ie şi de un efort finan­ci­ar din par­tea exe­cu­ti­vu­lui mol­do­vean. Iară­şi, au fost intro­du­se pre­ve­de­ri ambi­ţi­oa­se în ceea ce pri­veş­te con­flic­te­le de inte­re­se. Rămâ­ne de văzut cum vor fi apli­ca­te în mod con­cret. Am obser­vat că s-a intro­dus şi insti­tu­ţia con­cu­bi­na­ju­lui în aces­te legi. Va fi inte­re­sant de văzut cum se va apli­ca asta.

— De cine depinde ca aceste prevederi să fie aplicate?

— În pri­mul rând, ar tre­bui spus că e nece­sar ca ANI să-şi con­so­li­de­ze foar­te bine capa­ci­ta­tea insti­tu­ţio­na­lă, îna­in­te de a ana­li­za ave­ri. Aceas­tă insti­tu­ţie are nevo­ie de un corp de inspec­to­ri de inte­gri­ta­te foar­te bine pre­gă­ti­ţi şi foar­te ambi­ţi­oşi. Şi este nevo­ie de regu­li cla­re în inte­ri­o­rul insti­tu­ţi­ei. Vă dau un exem­plu. Pri­mul lucru pe care ANI din Româ­nia l-a făcut de la înfi­inţa­rea sa a fost cre­a­rea unor pro­ce­du­ri stan­dar­di­za­te de lucru care au ca ori­gi­ne tex­tul legi­sla­tiv. Aces­te pro­ce­du­ri pot crea o pre­dic­ti­bi­li­ta­te şi pot eli­mi­na foar­te mul­te din ero­ri­le pro­ce­du­ra­le care pot apă­rea pe par­cur­sul unei eva­luă­ri. De ase­me­nea, publi­cul şi per­soa­ne­le care depun decla­ra­ţii de ave­re pot şti ori­când care este pro­ce­du­ra admi­nis­tra­ti­vă de veri­fi­ca­re. Ulte­ri­or, urmă­to­rul pas pe care ANI tre­bu­ie să-l facă este con­sti­tu­i­rea par­te­ne­ri­a­te­lor insti­tu­ţio­na­le. Pen­tru că, aşa cum ANI din Româ­nia nu este doar o enti­ta­te izo­la­tă, ci par­te dintr-un ansam­blu mare de insti­tu­ţii, la fel şi ANI din R. Mol­do­va tre­bu­ie să cre­e­ze par­te­ne­ri­a­te insti­tu­ţio­na­le, să dis­cu­te pro­ble­me­le de drept şi să cla­ri­fi­ce anu­mi­te noţiu­ni din acest pachet legi­sla­tiv, dar şi să facă inclu­siv reu­niu­ni de lucru între magis­tra­ţi, pro­cu­ro­ri şi inspec­to­rii de inte­gri­ta­te. Pen­tru că, toa­te aces­te sesi­ză­ri vor fi fina­li­za­te de ANI şi ulte­ri­or tra­ta­te de cele­lal­te insti­tu­ţii.

— Acum sunt desemnaţi membrii în Consiliul Naţional de Integritate şi urmează să fie selectaţi şi inspectorii. De ce trebuie să ţinem cont atunci când se fac aceste numiri?

— Noul pachet legi­sla­tiv adu­ce un lucru bun, în sen­sul sepa­ră­rii ANI-ului de acel cole­giu de supra­ve­ghe­re, insti­tu­ind un cole­giu din 7 repre­zen­tanţi care să fun­cţio­ne­ze ca o enti­ta­te de supra­ve­ghe­re asu­pra acti­vi­tă­ţii ANI. Che­ia este, în pri­mul rând, la ale­ge­rea mana­ge­men­tu­lui. Aco­lo tre­bu­ie să fie per­soa­ne foar­te bine pre­gă­ti­te, foar­te buni mana­ge­ri şi, nu în ulti­mul rând, per­soa­ne cura­joa­se. Inspec­to­rii de inte­gri­ta­te tre­bu­ie să aibă stu­dii şi pre­gă­ti­rea nece­sa­ră pen­tru a desfă­şu­ra aces­te acti­vi­tă­ţi şi să nu se lase inti­mi­da­ţi. Nu în ulti­mul rând, foar­te impor­tant de pre­ci­zat, ei tre­bu­ie să aibă o ati­tu­di­ne proac­ti­vă. Să dea curs sesi­ză­ri­lor ce vin pe adre­sa insti­tu­ţi­ei, să cola­bo­re­ze cu mass-media, cu soci­e­ta­tea civi­lă, pen­tru că aces­tea acţio­nea­ză ca niş­te veri­ta­bi­li wat­ch dogs (câi­ni de pază, n.r.), care pot adu­ce foar­te mul­te cazu­ri de încăl­că­ri ale legii în atenţia lor.

584-silviu-ioan-popa2— În România cum au fost selectaţi inspectorii de integritate?

— Aici ei sunt selec­ta­ţi în urma unui exa­men scris, după care trec şi pro­ba unui inter­viu. O per­soa­nă poa­te fi numi­tă în fun­cţia de inspec­tor dacă are fie stu­dii eco­no­mi­ce, fie stu­dii juri­di­ce.

— ANI din România se autosesizează din presă?

— Da. Avem o rela­ţie foar­te bună cu mass-media şi cu orga­ni­za­ţi­i­le soci­e­tă­ţii civi­le. În Româ­nia sunt jur­na­li­ş­ti foar­te buni pe ceea ce se numeş­te inves­ti­ga­ţie, iar mate­ri­a­le­le lor au stat de mul­te ori la baza inves­ti­ga­ţi­i­lor pe care le des­chi­dem noi. Ba mai mult. Orga­ni­za­ţi­i­le soci­e­tă­ţii civi­le, cu sedii nu doar în Bucu­reş­ti, ci şi în teri­to­riu, au rea­li­zat ade­vă­ra­te cule­ge­ri de infor­ma­ţii des­pre per­soa­ne care fie nu şi-au depus decla­ra­ţi­i­le de ave­re, fie au încăl­cat pre­ve­de­ri­le legi­sla­ti­ve refe­ri­toa­re la con­flic­tul de inte­re­se şi le-au tri­mis pe adre­sa ANI.

— Nu ştiu dacă aţi auzit, dar la Chişinău, ministrul Justiţiei a spus că ANI nu se va autosesiza din materiale jurnalistice pentru că presa nu mai este o sursă de informaţie veridică. Ce părere aveţi despre o asemenea declaraţie?

— Cred că o ast­fel de insti­tu­ţie care lup­tă cu coru­pţia prin mij­loa­ce admi­nis­tra­ti­ve, şi care este în pri­ma linie în mate­rie de pre­venţie, tre­bu­ie să aibă în pri­mul rând o ati­tu­di­ne proac­ti­vă. Nime­ni nu ar tre­bui să ia de bun tot ce se decla­ră sau ce apa­re în pre­să. Toa­te tre­bu­ie veri­fi­ca­te. Fie­ca­re sesi­za­re, fie că vine din par­tea unui poli­ti­ci­an, fie din par­tea unei insti­tu­ţii media, a ONG-urilor, dacă are ele­men­te care pot indi­ca pre­zenţa unui posi­bil con­flict de inte­re­se sau o com­ple­ta­re nea­dec­va­tă a decla­ra­ţi­ei, inspec­to­rii ANI vor tre­bui să-i dea curs. Noi, în Româ­nia, pri­mim foar­te mul­te sesi­ză­ri, instru­men­tăm mii de dosa­re pe an. Clar că nu toa­te se con­fir­mă, însă avem un isto­ric con­stant de cazu­ri care au avut suc­ces.

— Dar dvs. vă puteţi şi autosesiza, nu e nevoie ca cineva să vă sesizeze?!

— Sigur că da. Avem aceas­tă posi­bi­li­ta­te şi o facem des­tul de des.

— Cât de important e să faci lucrul acesta?

— Este impor­tant, pen­tru că nu mizăm pe fap­tul că deţi­nem ade­vă­rul abso­lut şi numai noi putem găsi ast­fel de infor­ma­ţii. Sunt jur­na­li­ş­ti de inves­ti­ga­ţie foar­te buni, care docu­men­tea­ză cazu­ri pe o dura­tă însem­na­tă de timp, şi atun­ci toa­te ace­le infor­ma­ţii sunt o bază soli­dă pen­tru ca noi să dema­răm un pro­ces de eva­lu­a­re.

— Cum este verificată o declaraţie de avere în România, pas cu pas?

— Legea e des­tul de cla­ră în acest sens. În momen­tul în care se pri­meş­te o sesi­za­re, ea este trans­for­ma­tă într-un dosar, i se alo­că un număr şi, printr-un sis­tem elec­tro­nic, i se atri­bu­ie unui inspec­tor de inte­gri­ta­te, care tre­ce la veri­fi­ca­rea aspec­te­lor sem­na­la­te. Se con­sul­tă decla­ra­ţia de ave­re şi inte­re­se, după care se soli­ci­tă date de la toa­te insti­tu­ţi­i­le rele­van­te. Un punct impor­tant este noti­fi­ca­rea per­soa­nei des­pre veri­fi­ca­re. Acea per­soa­nă vine la sedi­ul insti­tu­ţi­ei pen­tru a-şi expri­ma punc­tul de vede­re. Apoi, se rea­li­zea­ză o ana­li­ză şi, în urma ei, se tra­ge o con­clu­zie, fie au fost, fie nu au fost încăl­că­ri. Dacă nu au fost, cazul se cla­sea­ză, dacă au fost, fie­ca­re caz are par­cur­sul său.

— Să presupunem că inspectorul depistează încălcări. Ce se întâmplă mai departe? Actul său poate fi anulat de preşedinte, de exemplu?

— Nu, un inspec­tor de inte­gri­ta­te are auto­no­mie depli­nă pe dosa­rul său. El fina­li­zea­ză dosa­rul şi îl tri­mi­te mai depar­te. Dacă este vor­ba de un fals în decla­ra­ţii, de exem­plu, o posi­bi­lă fap­tă pena­lă, el îl tri­mi­te direct pro­cu­ro­ru­lui. Dacă fina­li­zea­ză un caz de incom­pa­ti­bi­li­ta­te sau con­flict de inte­re­se admi­nis­tra­tiv, inspec­to­rul comu­ni­că acel act per­soa­nei eva­lu­a­te şi o înş­ti­inţea­ză că are la dis­po­zi­ţie 15 zile să for­mu­le­ze plân­ge­ri împo­tri­va ace­lui act în instanţă. El nu poa­te fi influ­enţat. Preşe­din­te­le nu se impli­că. Mana­ge­men­tul nu are atri­bu­ţii ope­ra­ti­ve. Tot­o­da­tă, un inspec­tor, dacă e nece­sa­ră con­fis­ca­rea ave­rii, tri­mi­te dosa­rul spre Comi­sia de Cer­ce­ta­re a Ave­ri­lor, care fun­cţio­nea­ză pe lân­gă Cur­tea de Apel, urmând ca magis­tra­ţii de aco­lo să instru­men­te­ze cau­za, şi dacă ajung la ace­ea­şi con­clu­zie ca şi inspec­to­rii, tri­mit dosa­rul mai depar­te, în instanţă, în vede­rea con­fis­că­rii. Inspec­to­rul poa­te apli­ca san­cţiu­ni pen­tru nede­pu­ne­rea decla­ra­ţi­i­lor de ave­re sau pen­tru depu­ne­rea tar­di­vă. După ce un act rămâ­ne defi­ni­tiv, fie prin necon­tes­ta­re, fie printr-o deci­zie a instanţei de jude­ca­tă, inspec­to­rul comu­ni­că acel act ală­tu­ri de deci­zia instanţei şefu­lui insti­tu­ţi­ei în care per­soa­na eva­lu­a­tă îşi desfă­şoa­ră acti­vi­ta­tea. Şeful are şase luni pen­tru a-i apli­ca o pedeap­să. Pe acest meca­nism, au fost san­cţio­na­ţi dis­ci­pli­nar mulţi dem­ni­ta­ri, de la redu­ce­ri sala­ri­a­le până la demi­te­rea din fun­cţie.

— Dvs. verificaţi declaraţiile de avere sau şi averea funcţionarilor?

— Noi nu veri­fi­căm decla­ra­ţii. Ne rapor­tăm la ele­men­te­le invo­ca­te în sesi­za­re. Putem veri­fi­ca ave­rea obţi­nu­tă pe peri­oa­da man­da­tu­lui şi trei ani după expi­ra­rea lui. Evi­dent că ne uităm în toa­te decla­ra­ţi­i­le de ave­re ale lui, pen­tru că este nevo­ie să com­pa­ri. Ne rapor­tăm la tot patri­mo­ni­ul acu­mu­lat în acea peri­oa­dă, pre­cum şi la decla­ra­ţi­i­le de ave­re din acea peri­oa­dă.

— Şi ce întreprindeţi dacă depistaţi că un funcţionar şi-a cumpărat o casă de 1 milion de euro, în timp ce a avut venituri de doar 500 de mii?

— Se ana­li­zea­ză decla­ra­ţi­i­le de ave­re, soli­ci­tăm infor­ma­ţii şi dacă găsim o dife­renţă sem­ni­fi­ca­ti­vă nejus­ti­fi­ca­tă, care e de apro­xi­ma­tiv 10 mii de euro, invi­tăm per­soa­na să-şi spu­nă punc­tul de vede­re. Dacă şi după expri­ma­rea punc­tu­lui de vede­re inspec­to­rul con­si­de­ră că exis­tă o dife­renţă care nu poa­te fi jus­ti­fi­ca­tă, sesi­za­rea mer­ge la Comi­sia de Cer­ce­ta­re a Ave­ri­lor. Da, atun­ci când inves­ti­găm, ana­li­zăm şi coşul zil­nic de con­sum. La Comi­sie au loc audi­e­ri, inclu­siv de mar­to­ri. Şi se ia o deci­zie.

— Cum se evaluează un bun? La Chişinău e o problemă, pentru că, de obicei, valoarea cadastrală a bunurilor, care este luată în calcul, e de câteva ori mai mică decât cea de piaţă.

— Aici avem o pre­ve­de­re legi­sla­ti­vă foar­te inte­re­san­tă. ANI poa­te dis­pu­ne efec­tu­a­rea unei exper­ti­ze judi­ci­a­re în ceea ce înseam­nă eva­lu­a­rea unui bun. Se con­trac­tea­ză expe­rţi care fac acea exper­ti­ză.

— Averile din străinătate cum le verificaţi?

— E un subiect inte­re­sant. Dese­o­ri, la nivel inter­na­ţio­nal se pune aceas­tă pro­ble­mă. Agenţia a reu­şit o pre­mie­ră în anii tre­cu­ţi, iden­ti­fi­când anu­mi­te con­tu­ri din stră­i­nă­ta­te afla­te pe nume­le unor per­soa­ne cu fun­cţii îna­l­te. Obţi­nem infor­ma­ţi­i­le direct, solicitându-le de la insti­tu­ţi­i­le din acea ţară, fie prin inter­me­di­ul insti­tu­ţi­i­lor sta­tu­lui român, care au înche­ia­te pro­to­coa­le bila­te­ra­le. Nu este o mun­că foar­te uşoa­ră. Aces­ta este un aspect, dar avem mul­tă trea­bă aici, în Româ­nia, pen­tru că avem mulţi fun­cţio­na­ri care încal­că legea aici.

— Dar cu averea de pe numele rudelor (soacre, părinţi, bunei), ce faceţi?

— În acest sens, ANI nu are com­pe­tenţe. Ea poa­te veri­fi­ca doar ave­rea per­soa­nei res­pec­ti­ve şi a soţi­ei şi copi­i­lor. Dar, sesi­zăm Fisc-ul, de exem­plu, atun­ci când des­co­pe­rim că ruda unui fun­cţio­nar are o ave­re care ni se pare dubi­oa­să.

— Cum a făcut faţă instituţia influenţei politice?

— ANI are în com­pe­tenţă veri­fi­ca­rea tutu­ror celor cu fun­cţii poli­ti­ce. Până în pre­zent, Agenţia a fina­li­zat apro­xi­ma­tiv 150 de dosa­re pri­vind inci­den­te­le de inte­gri­ta­te în care au fost impli­ca­ţi mem­brii Par­la­men­tu­lui, mulţi pri­ma­ri. Nu am avut ata­cu­ri direc­te ale poli­ti­cie­ni­lor, deşi de-a lun­gul isto­ri­ei noas­tre au exis­tat pre­siu­ni poli­ti­ce, mai mult sau mai puţin evi­den­te, dar noi ne-am păs­trat inde­pen­denţa. Vă pot spu­ne că poli­ti­cie­nii tre­bu­ie să înţe­lea­gă, atât cei din Româ­nia, cât şi cei din R. Mol­do­va, că aceas­tă insti­tu­ţie are în pri­mul rând un rol de pre­ve­ni­re şi edu­ca­re, şi ei tre­bu­ie să le pri­veas­că ca pe ceva pozi­tiv, care pot igie­ni­za cla­sa poli­ti­că.

— Dar politicienii corupţi, cu averi nejustificate, de ce au nevoie de o asemenea instituţie?

— Lup­ta anti­co­ru­pţie, în toa­te ţări­le din lume, este nepo­pu­la­ră. Pe de altă par­te, ei tre­bu­ie să fie conş­ti­enţi că o ast­fel de insti­tu­ţie şi un ast­fel de ansam­blu insti­tu­ţio­nal poa­te duce la întă­ri­rea sta­tu­lui de drept şi, nu în ulti­mul rând, la încre­de­rea cetă­ţe­ni­lor în acel stat, res­pec­tiv în poli­ti­cie­ni.

— De ce e nevoie, în orice stat, de o instituţie ca ANI?

— Feno­me­ne­le de coru­pţie de-a lun­gul ulti­mi­lor ani au cunos­cut o amploa­re mare. Ele au deve­nit foar­te com­ple­xe. Ast­fel, s-a ajuns la con­clu­zia că sim­pla lup­tă a pro­cu­ro­ru­lui cu aces­te feno­me­ne nu e de ajuns şi că tre­bu­ie cre­a­te meca­nis­me com­ple­xe de pre­venţie, conş­ti­en­ti­za­re şi de edu­ca­re a fun­cţio­na­ri­lor publi­ci, prin care să le spui că şi fap­tul că îţi anga­je­zi o rudă în cadrul insti­tu­ţi­ei în care acti­vezi este o încăl­ca­re… În Româ­nia, în 2007, exis­ta o nevo­ie inter­nă de a crea aceas­tă insti­tu­ţie. Coru­pţia atin­gea cote îna­l­te. Exis­tau mul­te cazu­ri de fun­cţio­na­ri fără sala­rii mari, dar cu ave­re con­sis­ten­tă. Dar, a fost şi o nevo­ie şi o con­di­ţie a ade­ră­rii Româ­ni­ei la Uniu­nea Euro­pea­nă şi NATO.

— Ce se poate lăuda instituţia dvs. în cei 9 ani de activitate?

— Agenţia a instru­men­tat un isto­ric sem­ni­fi­ca­tiv de cazu­ri. Vă pot spu­ne că din 2008, de când noi am deve­nit ope­ra­ţio­na­li, şi până în pre­zent, am instru­men­tat unde­va până la 15 mii de cazu­ri. O mare par­te din aces­te cazu­ri s-au fina­li­zat şi cu inci­den­te de inte­gri­ta­te. Am des­co­pe­rit apro­xi­ma­tiv 2000 de cazu­ri de incom­pa­ti­bi­li­tă­ţi, vreo 500 de con­flic­te de inte­re­se, pes­te 100 de ave­ri nejus­ti­fi­ca­te, avem foar­te mul­te sesi­ză­ri tri­mi­se la Par­chet pe cazu­ri de con­flic­te de inte­re­se, câte­va mii de san­cţiu­ni con­tra­venţio­na­le pen­tru depu­ne­rea tar­di­vă sau nede­pu­ne­rea decla­ra­ţi­i­lor de ave­re. Nu a fost însă de ajuns doar con­sta­ta­rea aces­tor fap­te. Noi am urmă­rit aces­te cazu­ri în instanţă şi ne-am asi­gu­rat că ele vor avea fina­li­ta­te. Refe­ri­tor la bani, până în pre­zent au fost con­fis­ca­ţi apro­xi­ma­tiv 3 mili­oa­ne de euro şi aceş­ti bani chiar au intrat în buge­tul de stat.

P.S. În edi­ţia vii­toa­re a ZdG veţi putea citi un repor­taj de la Agenţia Naţio­na­lă de Inte­gri­ta­te din Româ­nia, cu diver­se opi­nii ale oame­ni­lor din dome­niu des­pre inte­gri­ta­tea fun­cţio­na­ri­lor româ­ni şi rea­li­tă­ţi­le din R. Mol­do­va.

Plasează comentariul tău

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *