Soroca, raionul cu cel mai mare număr de şcoli mici

Raionul Soroca deţine întâietatea în ţară după numărul de şcoli mici – aici există 21 de instituţii de acest fel. În cea mai mică şcoală din raionul Soroca – cea din satul Cureşniţa, învaţă doar 6 elevi, celelalte având mai puţin de 100 elevi fiecare. Deşi şi-au demonstrat în timp ineficienţa, aceste instituţii continuă să funcţioneze, deficitul de finanţare al lor ajungând în anul curent la circa 5 mln. de lei. Consilierii raionali, care trebuie să decidă închiderea sau reorganizarea, preferă, însă, să le menţină şi să acopere gaura în bugetele lor din componenta raională pentru educaţie, formată din alocările a până la 5 % din bugetele tuturor şcolilor din raion. În mod normal, aceşti bani ar trebui utilizaţi pentru dotarea şi modernizarea infrastructurii şcolilor cu un număr suficient de elevi, adică cel puţin 90 în cazul gimnaziilor şi cel puţin 40 în cazul şcolilor primare.

Directorul şcolii din Egoreni

Unul dintre gimnaziile care aşteaptă să fie reorganizat este cel din satul Egoreni. Aici învaţă 57 de elevi, cam tot atîţia cît ar fi în două clase dintr-o şcoală obişnuită. Cu toate acestea, bugetul instituţiei se ridică la mai mult de jumătate de milion de lei. De remarcat că pentru un elev din această şcoală statul cheltuieşte cu până la 50 % mai mult faţă de instituţiile care au suficienţi elevi. Chiar şi aşa, condiţiile lasă mult de dorit. Acum tot bugetul şcolii din Egoreni este consumat pentru întreţinerea clădirii şi plata salariilor. Investiţii în infrastructură şi pentru îmbunătăţirea calităţii studiilor nu s-au făcut de ani buni.În şcoala din Egoreni, în care învăţau pe timpuri peste 250 de copii, acum este linişte. Trei din cei zece profesori sunt pensionari. În cazul reorganizării, conducerea direcţiei de învăţământ le-a promis celorlalţi profesori locuri de muncă în alte instituţii. Unii profesori vin din oraş de două ori pe săptămână, pentru că în sat, din cauza numărului mic de elevi, nu pot fi angajate cadre didactice cu şarjă deplină.

Profesorul de educaţie fizică a trecut de vîrsta de 70 de ani, dar este nevoit să muncească pentru că tinerii specialişti nu vin aici. Sala de sport este folosită foarte rar, iar drept vestiar serveşte o anexă, fără geam, în care mizeria e la ordinea zilei. Elevii spun că iarna temperatura aici nu depăşeşte 12 grade.

Gimnaziul din Egoreni

În ultimii ani, peste 70 de elevi din sat au plecat să înveţe la liceele din oraş. Ei fac naveta zilnic cu un microbuz de rută. Dacă şcoala s-ar închide, toţi copiii ar beneficia de transport gratuit, spun autorităţile.

La şcoală – cu calculatorul de acasă

În sala de informatică ne întâmpină 8 elevi din clasa a VII-a. În această încăpere sunt predate încă cel puţin trei discipline – istorie, limbă rusă, educaţie tehnologică, iar într-un ungher e amplasat muzeul şcolii. Elevii se înghesuie câte trei la un computer. Profesorul Tudor Celac, care predă în această şcoală de 3 ani, spune că nu vede o problemă în faptul că în instituţie sunt atât de puţine computere funcţionale. Oricum mulţi copii au computere acasă, spune profesorul. Francesca, una dintre eleve, spune că vine şi la şcoală cu computerul de acasă, dar recunoaşte că nu ştie să facă altceva decât să încarce poze pe reţele de socializare şi să se joace.

Ani de-a rândul în sat nu s-a născut niciun copil

În clasa Galinei Nichitov, profesoară de limba română, găsim 5 elevi. În primii ani de şcoală, clasa era mai mare. Părinţii unor elevi însă au decis să îi mute în şcolile din oraş.

”Conducerea Direcţiei de învăţământ ne-a promis că vom fi transferaţi, ne vor propune locuri de muncă în altă parte, dar nu vrem ca şcoala noastră să se închidă”, spune profesoara.

În localitatea cu o populaţie de circa 1000 de persoane, în următorii doi ani, nu va fi niciun copil în clasa I. Şcoala a fost deschisă în anii 1960. În primii ani erau înscrişi câte 300 de copii, iar în ultimii opt ani nu au fost mai mult de 60. ”În ultimii câţiva ani în sat nu s-a născut niciun copil, abia în anul 2016 vor fi opt elevi în clasa I”, ne spune directoarea Nina Zagorodniuc.

Din cauza numărului mic de elevi, din şcoală lipsesc clasele I-III. Profesoara Raisa Raicov povesteşte că lecţiile pentru elevii claselor primare se fac împreună cu cele pentru clasele a II-a şi a IV-a.

Copiii – captivi ai situaţiei politice

Directorul Vasile Baş , Liceul ”Constantin Stere”

Numai 4 kilometri de drum asfaltat despart satul Egoreni de oraşul Soroca, unde există câteva licee. Direcţia raională de învăţămînt a propus de mai multe ori închiderea/reorganizarea şcolii din Egoreni şi transferarea copiilor în liceele din oraş. Propunerea, însă, nu a fost acceptată de consilierii raionali. Pentru ca satul să nu rămână fără instituţie de învăţământ, consiliul raional a deschis în câteva săli două grupe mixte de grădiniţă. Bine amenajate şi cu pereţi vopsiţi în culori vesele, încăperile contrastează puternic cu atmosfera dezolantă care domneşte în clasele în care învaţă copiii din gimnaziu.”Suntem nevoiţi să menţinem aceste şcoli, această situaţie de incertitudine şi, de fapt o lipsă de calitate. Întrucât nu putem vorbi despre învăţământ de calitate când în clasă sunt 3 elevi”, spune Ghenadie Donos, şeful direcţiei raionale de învăţămînt.

În timp ce consilierii tărăgănează adoptarea deciziei, tot mai mulţi copii migrează în şcolile din oraş, care, spun ei, sunt mai bune. În sat rămân să înveţe doar copiii din familiile vulnerabile, care nu îşi pot permite să plătească zilnic 10 lei pentru transport. ”Dacă şcoala ar fi reorganizată, direcţia de învăţământ ar pune la dispoziţia tuturor elevilor un mijloc de transport, astfel ca nimeni să nu fie nevoit să facă naveta pe cheltuiala proprie”, spune Ghenadie Donos.

O şcoală mai bună – la numai 3 km

În timp ce elevii din Egoreni sunt nevoiţi să se mulţumească cu condiţiile austere din şcoală, la o distanţă de cîţiva kilometri, în Liceul ”Constantin Stere”, situaţia este cu totul alta. Cu un număr de peste 1000 de elevi şi un buget ce depăşeşte 7 milioane de lei anual, liceul este considerat unul din cele mai bune din raion. Investiţiile care s-au făcut doar într-un singur an ar putea convinge orice părinte că aici copilul va avea condiţii bune şi studii de calitate. Liceul dispune de două săli de sport moderne, o sală de şah, una pentru studierea limbii franceze etc. Din numărul total de profesori care activează în liceu, 20 sunt deţinători ai gradului didactic superior.Directorul Vasile Baş spune că peste 100 de elevi vin zilnic la liceu din alte localităţi în care există instituţii de învăţământ: ”Îi primim şi lucrăm cu ei ca să îi ajutăm să se integreze şi să îşi dezvolte plenar potenţialul”.

Performanţele elevilor de la Liceul ”Constantin Stere” se datorează inclusiv condiţiilor care într-o şcoală cu un număr mai mare de elevi sunt posibile graţie autonomiei financiare bazate pe principiul ”banii urmează elevul”. În primul an de existenţă a autonomiei financiare au fost procurate 10 calculatoare, 2 laptopuri, 3 table interactive, mobilier pentru 2 săli de clasă şi au fost reparate 3 veceuri. Toate investiţiile au fost făcute din bugetul instituţiei.

Vlada Jicicovschi, o adolescentă originară din Egoreni, spune că părinţii săi au ales această şcoală încă din clasa I. De la alţi copii din sat ştie care e situaţia din şcoală. ”Ştiu că acolo se studiază după un program simplificat, care nu este atât de serios. Cred că e mult mai bine să înveţi la liceu”, spune eleva.

Victor Ciuvaga, profesor de fizică, Liceul ”Constantin Stere”

Victor Ciuvaga, profesor de fizică, ne spune că toţi copiii care vin din sate se descurcă mai greu la început, ulterior însă majoritatea au succese la studii. ”Există o diferenţă între nivelul de pregătire şi copiii au nevoie de o perioadă de adaptare. În sate sunt foarte mulţi copii buni şi e păcat că vin atât de târziu la noi”, spune profesorul.

Cheltuieli mari – eficienţă redusă

În ultimele două decenii Republica Moldova a înregistrat un declin demografic pronunţat. Scăderea natalităţii a dus la micşorarea semnificativă a numărului de elevi în şcolile din mediul rural. Copiii care rămân în şcolile mici învaţă în clase mixte, de obicei într-un mediu educaţional inadecvat.

În şcolile mici, cheltuielile per elev sunt de câteva ori mai mari decât în cele cu număr suficient de elevi. În acelaşi timp, o şcoală mică nu este competitivă şi nu poate asigura un nivel satisfăcător al studiilor, spun experţii.

”Când vorbim de şanse egale trebuie să facem o diferenţiere clară între accesul la studii şi calitatea studiilor. În general, cercetările sociologice arată că părinţii, din păcate, nu sesizează această diferenţă şi consideră că dacă şcoala este mai aproape de casă, studiile sunt mai bune. Această neînţelegere provoacă o atitudine uneori ostilă faţă de procesul de concentrare într-un singur loc a tuturor resurselor de care dispun localităţile”, susţine Anatolie Gremalschi, expert în educaţie în cadrul Institutului de Politici Publice.

Conform datelor Ministerului Educaţiei, în Republica Moldova sunt 270 de şcoli mici.

Investigaţia a fost realizată în cadrul Campaniei „Jurnaliştii pentru şanse egale şi diversitate“, desfăşurată de Centrul de Investigaţii Jurnalistice cu suportul Programului Egalitate şi Participare Civică al Fundaţiei Soros-Moldova. Instituţia finanţatoare nu influenţează în niciun fel subiectul şi conţinutul investigaţiilor publicate.