Traian Băsescu

Traian Băsescu (n. 4 noiembrie 1951, Murfatlar, azi în județul Constanța) este un politician român, fost președinte al României între 2004 și 2014. Anterior, din iunie 2000 până în decembrie 2004, a fost primar general al municipiului București, ales din partea PD.

În 2001 a câștigat în cursul alegerilor interne președinția Partidului Democrat, înlocuindu-l pe Petre Roman. A fost copreședinte al Alianței Dreptate și Adevăr, formată din PNL și PD în 2003. În urma retragerii lui Theodor Stolojan (PNL) din cursă, Traian Băsescu (PD) a devenit candidatul Alianței DA pentru președinția României.

La alegerile prezidențiale din 2009 a fost reales președinte al României pentru un mandat de 5 ani, învingându-l pe Mircea Geoană (PSD).

La 1 ianuarie 2007, în timpul mandatului său de președinte, România a aderat la Uniunea Europeană.

Între 1981-1987 a fost comandant de navă[11] în cadrul flotei comerciale a RSR. A fost membru al Partidul Comunist Român. După căderea comunismului a declarat că s-a înscris în PCR doar pentru a putea face carieră în marina comercială. În perioada 1984-1987 a fost comandantul petrolierului Biruința. Începând cu 1987 a făcut parte din reprezentanța Navrom la Anvers. În anul 1989 a devenit director general al Inspectoratului pentru Navigație Civilă în cadrul Ministerului Transporturilor, în cabinetul Dăscălescu, funcție pe care a îndeplinit-o până la Revoluția din 22 decembrie 1989.

În primul guvern de după Decembrie 1989, Guvernul Petre Roman (1), a ocupat funcția de subsecretar de stat în Ministerul Transporturilor. A fost numit în funcția de ministru al transporturilor în guvernele Petre Roman(2) (30 aprilie 1991 – 16 octombrie 1991) și Guvernul Theodor Stolojan (16 octombrie 1991 – 19 noiembrie 1992). A făcut parte din consiliul de administrație al firmei Astra Vagoane Călători Arad, pentru o perioadă, în 1992[12].

La alegerile legislative din 1992 a fost ales deputat de Vaslui din partea FSN (1992 – 1996). În cadrul parlamentului a deținut funcția de vicepreședinte al Comisiei de Industrie și Servicii a Camerei Deputaților, pe durata întregului mandat.

În 1996 a fost director coordonator al campaniei electorale a lui Petre Roman, candidatul Partidului Democrat la președinția țării. Deși Petre Roman nu a intrat nici în turul al doilea, în urma victoriei lui Emil Constantinescu asupra lui Ion Iliescu, PDSR a pierdut puterea și s-a format o coaliție între CDR, PD și PNL. Astfel Traian Băsescu, care la alegerile parlamentare simultane câștigase și un mandat de deputat pentru PD în Vaslui (1996-2000) a fost numit din nou ministrul al transporturilor, de data aceasta în Guvernul Victor Ciorbea (12 decembrie 1996 – 11 februarie 1998). A fost ministrul transporturilor și în guvernele Guvernul Radu Vasile (17 aprilie 1998 – 22 decembrie 1999) și în Guvernul Mugur Isărescu (22 decembrie 1999 – 26 iunie 2000).

În iunie 2000, Traian Băsescu a participat din partea PD la alegerile pentru Primăria Municipiului București, câștigând mandatul de primar general, pe care l-a deținut până în decembrie 2004. După ce fusese președinte al Organizației Partidului Democrat al Municipiului București (2000 – 2001), în mai 2001 a câștigat președinția Partidului Democrat, înfrângânu-l în cadrul congresului pe Petre Roman. Mandatul de primar general a coincis cu guvernarea Adrian Năstase, stilul combativ al lui Traian Băsescu și desele conflicte cu majoritatea de stânga din Consiliul General al Municipiului București crescându-i notorietatea la nivel național.

Pe măsură ce se contura o candidatură a lui Adrian Năstase la prezidențialele din 2004 – Ion Iliescu nu mai avea dreptul să candideze din nou – Partidul Democrat și Partidul Național Liberal, care reprezentau opoziția din parlament, au decis să formeze o alianță electorală. Astfel în 2003 devin co-președinți ai Alianței D.A (Dreptate și Adevăr) președinții celor două partide, urmând ca Theodor Stolojan să candideze pentru președinția țării, iar Traian Băsescu să fie numit premier. Din cauze neelucidate complet până astăzi, este anunțată într-o conferință de presă retragerea lui Stolojan, care este înlocuit de liberalul Călin Popescu Tăriceanu în PNL și la co-președinția Alianței D.A.

Președinte al României

Primul mandat

La sfârșitul anului 2004, după alegerile parlamentare, Traian Băsescu l-a numit pe Călin Popescu Tăriceanu prim-ministrul României, după ce a fost constituită majoritatea parlamentară, prin cooptarea Partidului Umanist Român la guvernare. La câteva luni după instalarea guvernului Tăriceanu, președintele Băsescu, datorită majorității fragile a coaliției în parlament, i-a cerut premierului Tăriceanu să demisioneze în vederea provocării alegerilor parlamentare anticipate pentru a se putea forma o majoritate confortabilă, necesară trecerii proiectelor de lege pentru aderarea în Uniunea Europeană. Deși inițial premierul acceptă un astfel de plan, la scurt timp hotărăște și declară că o astfel de decizie ar conduce la o instabilitate administrativo-politică indezirabilă în contextul aderării la UE. În aceste condiții, apar primele disensiuni în interiorul coaliției guvernamentale formată din Alianța D.A., PC și UDMR. Se formează două tabere, una care susține acțiunile președintelui, iar alta care acuză din ce în ce mai puternic implicarea președintelui în viața politică și în activitatea guvernului dincolo de limitele impuse funcției de Constituția României. La aceasta se adaugă doctrina declarată a lui Băsescu de a fi un președinte jucător[14], care nu asistă pasiv la derularea afacerilor politice, ci intervine activ în procesele politice. Traian Băsescu a acționat în diverse moduri care au stârnit nemulțumiri în rândul unora dintre actorii politici, mai puțin în rândurile partidului condus până la funcția de președinte de Traian Băsescu, PD.

Pe data de 18 ianuarie 2007 PSD a inițiat o acțiune pentru suspendarea președintelui Băsescu, pentru încălcări ale Constituției. În avizul din 5 aprilie 2007, Curtea Constituțională s-a exprimat împotriva suspendării, argumentând că faptele incriminate nu au încălcat Constituția: „Propunerea de suspendare din funcție a domnului Traian Băsescu, Președintele României, inițiată de 182 deputați și senatori, prezentată în ședința comună a Camerei Deputaților și a Senatului la data de 28 februarie 2007 și înaintată Curții Constituționale la 21 martie 2007, se referă la acte și fapte de încălcare a Constituției, săvârșite în exercițiul mandatului, care, însă, prin conținutul și consecințele lor, nu pot fi calificate drept grave, de natură să determine suspendarea din funcție a Președintelui României, în sensul prevederilor art.95 alin.(1) din Constituție.”

Cu toate acestea, în ședința comună din 19 aprilie 2007 Parlamentul a votat pentru suspendarea lui Băsescu, cu 322 voturi pentru, 108 împotrivă, și 10 abțineri. Suspendarea a devenit efectivă în 20 aprilie 2007, după ce Curtea Constituțională a luat act de decizia Parlamentului României.

Ca urmare a Referendumului din 19 mai 2007 suspendarea Președintelui a încetat, acesta fiind reconfirmat cu un scor de 74,48% cei prezenți la vot (conform rezultatelor oficiale furnizate de Biroul Electoral Central). Prezența la referendumul pentru demiterea președintelului României a fost de 44,45%.

Al doilea mandat

Mandatul lui Traian Băsescu s-a încheiat pe 21 decembrie 2014.

Controverse

Ziarul „Jurnalul Național” a scris că în perioada în care a deținut diferite funcții publice între 1994 și 2001, Traian Băsescu și familia sa au obținut echivalentul a peste un milion de dolari din fondurile destinate României prin programul PHARE-UE pentru firmele lor. Traian Băsescu a negat la data de 17 martie 2008 informațiile apărute în Jurnalul Naționalprintr-un comunicat de presă.

În timpul unui miting electoral la Ploiești în anul 2004 Traian Băsescu apărea într-un film scurt lovind cu palma peste față un copil aflat lângă scenă. Confruntat în direct cu fragmentul audio-video, Băsescu a spus că nu-și amintește despre ce era vorba. Administrația prezidențială a solicitat INEC (Institutul Național pentru Expertize Criminalistice) o verificare a filmului, institutul confirmând că filmul prezentat de televiziuni nu este autentic.

Atitudini rasiste

Traian Băsescu, aflat la cumpărături împreună cu soția sa, într-un centru comercial din București, agasat de o serie de întrebări, i-a luat telefonul mobil jurnalistei Andreea Pană (Antena 1); ulterior aparatul a fost restituit. Băsescu a luat telefonul cu el în mașină, fără să-și dea seama că acesta continua să înregistreze și i-a povestit nevestei sale cât de agresivă fusese jurnalista, numind-o „țiganca asta împuțită”.. Înregistrarea audio-video a fost difuzată apoi de postul Antena 1. Incidentul a fost larg mediatizat și au existat reacții de dezaprobare din partea mass-media și a societății civile.

În urma acestui incident, Băsescu a primit un avertisment de la Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD). Ulterior Băsescu și-a cerut scuze printr-un purtător de cuvânt.

Averea

La Revoluția din 1989, potrivit propriilor declarații, Băsescu avea un milion de lei la CEC (echivalentul a 83.000 de dolari la acea dată). „După 12 ani de serviciu pe mare, după trei ani de serviciu în Belgia, eram un om care câștigase bani mulți. Dacă mă căutați la CEC în vremurile acelea, vedeați că aveam un milion de lei”, declara Băsescu ziarului „Libertatea”. La această sumă se adaugă, potrivit propriei declarații de avere, bijuterii estimate la 20.000 euro și ceasuri în valoare de 35.000 euro, toate dobândite în perioada 1975-1989. În lucrarea sa biografică „Ascensiunea lui Traian Băsescu”, istoricul Marius Oprea, corelând toate declarațiile date de Traian Băsescu despre tema dată, a concluzionat că fostul comandant de navă avea o avere de 2,4 milioane de lei. Această sumă era echivalentul a 200.000 de dolari (la un curs oficial al dolarului de 12 lei).În declarația sa de avere din 2010 Băsescu afirma că are în conturi 85.700 dolari, 26.800 euro și 420.000 RON.

Mircea Băsescu, fratele lui Traian Băsescu, a declarat într-un interviu acordat în 2010, că în timpul comunismului el și fratele său s-au îmbogățit din trafic cu materiale textile. Conform lui Mircea Băsescu, cu banii astfel obținuți, Traian Băsescu s-a apucat de alte afaceri. A avut o fabrică de înghețată, apoi de iaurt.

Pe 4 februarie 2003 Primăria Capitalei i-a vândut lui Traian Băsescu întregul etaj, garajul și casa scărilor din imobilul din strada Ștefan Mihăileanu, cu echivalentul a 19.000 de dolari.Tranzacția s-a făcut cu încălcarea Legii 112 din 1995, legea caselor naționalizate. Legea 112 a intrat în vigoare în a doua jumătate a anului 1996, iar contractul de închiriere al domnului Băsescu era din 14 februarie 2002. Chestionat despre aceasta, Traian Băsescu a anunțat că va da casa înapoi. Imediat însă, se răzgândește și declară că nu va mai da înapoi imobilul statului decât dacă Parchetul va stabili dacă l-a cumpărat sau nu legal. În 2005, în interviul acordat suplimentului revistei Capital Top 300, la întrebarea dacă are proprietăți imobiliare, Traian Băsescu a trecut sub tăcere casa din Ștefan Mihăileanu răspunzând sec: „Nu, nu mai am. Am avut. Casa din Otopeni am trecut-o pe numele fiicei mele”.