Mircea Snegur

Mircea Ion Snegur (n. 17 ianuarie 1940, satul Trifănești, județul Soroca, azi raionul Florești) este un om politic moldovean, care a fost primul președinte al Republicii Moldova (1990–1997).

Activitatea politică până în anul 1990

Mircea Snegur s-a născut la 17 ianuarie 1940, satul Trifănești, județul Soroca (actualmente în raionul Florești). În anul 1956 a absolvit Școala Medie din satul Frumușica (raionul Florești). Studiile superioare și le-a făcut la Institutul Agricol din Chișinău, pe care l-a absolvit în 1961. A făcut aspirantura la Catedra de fitotehnie a aceluiași Institut (1970-1972), obținând titlul științific de doctor în științe agricole. De specialitate este agronom-savant.

În perioada 1981-1985 este prim-secretar al Comitetului Raional Edineț al Partidului Comunist din RSS Moldovenească (PCM). Din anul 1985 și până în anul 1989 deține funcția de secretar al Comitetului Central al Partidului Comunist din RSS Moldovenească (PCM).

La 26 martie 1989 este ales deputat în Sovietul Suprem al URSS, a fost deputat în Sovietul Suprem al RSSM de legislaturile a XI-a și a XII-a, deputat în Parlamentul Republicii Moldova de legislatura a XIV-a.

La 29 iulie 1989, Mircea Snegur este ales ca Președinte al Prezidiului Sovietului Suprem al Republicii Socialiste Sovietice Moldovenești (RSSM), iar apoi la 27 aprilie 1990 ca Președinte al Sovietului Suprem al RSSM. În momentul critic din august 1989, a acceptat să susțină proiectul de lege care conferea limbii române dreptul de limbă oficială și revenirea la drapelul tricolor, fapt care i-a atras simpatia universală a moldovenilor.

Primul președinte al Republicii Moldova

La 3 septembrie 1990, Mircea Snegur este numit președinte al RSS Moldova de către Sovietul Suprem al acestei republici. De la 3 septembrie 1990 deține funcția de Președinte al Republicii Moldova, până la 1 decembrie 1996, când a pierdut alegerile în fața lui Petru Lucinschi.

Fost activist al Partidului Comunist, Snegur a susținut proclamarea independenței Republicii Moldova și a acționat pentru recunoașterea noului stat de către Occident. La 27 august 1991, Parlamentul adoptă Declarația de Independentă prin care Rep. Moldova este proclamată „stat suveran, independent și democratic, liber să-și hotărască prezentul și viitorul, fără nici un amestec din afară, în conformitate cu idealurile și năzuințele sfinte ale poporului în spațiul istoric și etnic al devenirii sale naționale”.

În decembrie 1991, președintele Mircea Snegur semnează actul prin care Republica Moldova devine stat membru (fondator) al Comunității Statelor Independente (CSI).

La 2 martie 1992 Republica Moldova devine membră cu drepturi depline al Organizației Națiunilor Unite (ONU) și aproape concomitent este atrasă în conflicte armate cu două regiuni separatiste ale ei – cea transnistreană și cea populată preponderent de găgăuzi. Conflictul militar din regiunea Transnistriei a luat proporții și a făcut numeroase victime, fiind stopat printr-o convenție semnată la 21 iulie 1992 de Mircea Snegur și președintele Rusiei, Boris Elțîn.

La alegerile parlamentare din februarie 1994, și la cele locale din aprilie 1995 Partidul Democrat Agrar din Moldova (PDAM), sprijinit de președintele Snegur, membru al acestei formațiuni, a obținut împreună cu aliații săi o victorie confortabilă.

Noua majoritate parlamentară a adoptat la 29 iunie 1994 o nouă Constituție. A schimbat imnul de stat și a acordat prin constituție autonomie teritorială pe principii etnice localităților cu populația majoritară găgăuză, din sudul Republicii Moldova.

La data de 26 iunie 1995 Republica Moldova este admisă ca membră cu drepturi depline în Consiliul Europei.

La 7 februarie 1996, Mircea Snegur și liderul separatist de la Tiraspol, Igor Smirnov au semnat Deciziă protocolară cu privire la soluționarea problemelor apărute în domeniul funcționării serviciilor vamale ale Republicii Moldova și Transnistriei. Ca urmare a semnării acestui document, regimul anticonstituțional și separatist, care s-a instaurat prin distrugerea structurilor de stat moldovene, a căpătat de la Republica Moldova dreptul de a utiliza propria ștampilă vamală cu inscripția: „Republica Moldova. Vama Tiraspol”.

În ultimul an de mandat, Snegur a intrat în conflict cu conducerea Partidului Democrat Agrar din Moldova (PDAM). În aprilie 1995, președintele țării a venit cu o inițiativă legislativă privind denumirea limbii oficiale a statului (prin care se dorea revenirea la denumirea de ”limba română”) care a provocat o reacție ostilă din partea majorității parlamentare, fapt care avea să ducă la desolidarizarea lui Snegur de PDAM.

În august 1995 Mircea Snegur a fost ales președinte al Partidului Renașterii și Concilierii din Republica Moldova, care a fost înființat de către susținătorii săi. Cu această formațiune, dar și cu sprijinul unei largi alianțe a partidelor de opoziție, Mircea Snegur candidează la alegerile prezidențiale din 17 noiembrie 1996, avându-i ca principali contracandidați pe premierul Andrei Sangheli și pe președintele Parlamentului, Petru Lucinschi.

În primul tur de scrutin, desfășurat la 17 noiembrie 1996, Mircea Snegur se clasează pe primul loc cu 38,75% din voturi, urmat de către președintele Parlamentului, Petru Lucinschi cu 27,66% din voturi. Totuși, Lucinschi a câștigat cu 54,02% din voturi în turul al doilea al alegerilor prezidențiale din 1 decembrie 1996, în fața lui Mircea Snegur, beneficiind de susținerea forțelor de centru și de stânga.

La 15 ianuarie 1997, Mircea Snegur cedează oficial puterea noului președinte ales al Republicii Moldova, Petru Lucinschi.

Activitatea politică ulterioară

Experimentul primului șef de stat, Mircea Snegur, de a înființa un partid politic puternic a fost soldat cu eșec. Partidul Renașterii și Concilierii, pe care l-a constituit Snegur, a intrat în zona partidelor neparlamentare, odată cu pierderea alegerilor prezidențiale și a pârgiilor administrative de influență asupra electoratului.

La alegerile parlamentare din 22 martie 1998, Partidul Renașterii și Concilierii din Moldova a participat în componența Blocului Electoral „Convenția Democrată din Moldova”. La alegerile parlamentare de la 25 februarie 2001, Partidul Renașterii și Concilierii a obținut 5.79% de voturi (91 894 de voturi) ceea ce nu i-a permis să depășească pragul electoral de 6%.

Viața personală

Mircea Snegur este căsătorit cu Georgeta Snegur și împreună au doi copii: un fiu pe nume Vitalie[5] și o fiică, Natalia Gherman, o diplomată care din 2013 este Ministru al Afacerilor Externe și Integrării Europene și viceprim-ministru al Republicii Moldova și fostă ambasadoare a Moldovei în Austria, Suedia, Norvegia și Finlanda.