Iniţiativa Civică pentru un Parlament Curat (ICPC), formată  dintrun grup de organizaţii neguvernamentale, reunite în 2009, pentru a monitoriza integritatea candidaţilor de pe listele electorale ale partidelor în cadrul alegerilor parlamentare, a obţinut câştig de cauză în procesul pornit de Partidul Comuniştilor, după ce 22 de candidaţi de pe listele formaţiunii au intrat în Lista neagră pentru că aveau restanţe la capitolul integritate. Curtea Supremă de Justiţie a dat câştig de cauză societăţii civile, după un lung proces de judecată, iniţiat de PCRM în noiembrie 2010. Această decizie vine, după ce ICPC a obţinut câştig de cauză în alte două procese de judecată, pornite de candidatul pe listele AMN, fostul ministru al Tehnologiilor Informaţionale Alexandru Oleinic, actualmente liderul Partidului Popular, şi candidatul pe listele Partidului Liberal, Ştefan Urâtu, actualmente vicepreşedinte al Comisiei Electorale Centrale. Altfel însă stau lucrurile în procesul pornit de Partidul Democrat împotriva ICPC, chiar dacă cauzele sunt similare cu cele ale Partidului Comuniştilor, Oleinic şi Urâtu. CSJ a amânat examinarea recursului depus de ICPC pentru luna octombrie 2013. Până acum PD a obţinut câştig de cauză în instanţa de fond şi la Curtea de Apel.

Cu pile la judecători?    

Amintim că PD a avut constant la toate cele trei scrutine electorale câte 2 candidaţi care nu întruneau criteriile de integritate  în listele alcătuite de ICPC.  La anticipatele din 2010, în Lista neagră au intrat Dumitru Diacov, preşedintele de onoare al partidului, şi Petru Axenti, fost director la SA „CET-Nord.  Cei doi erau vizaţi pentru trafic de influenţă şi gestionare fruduloasă a banilor publici. În procesele de judecată, formaţiunea l-a apărat doar pe Dumitru Diacov. În broşura „Cunoaşte-ţi canidatul!” profilul despre Dumitru Diacov era următorul „Potrivit declaraţiilor lui Nicolae Alexei, ex-şef al Departamentului de Combatere a Crimei Organizate şi Corupţiei (DCCOC),  în anul 1999, D. Diacov ar fi exercitat  infuenţă asupra colaboratorilor DCCOC în vederea nedivulgării pentru presă a informaţiilor despre implicarea ficei sale într-un caz de contrabandă cu ţigări. Presa a scris că în anul 2009 D. Diacov, în calitatea sa de deputat, a încercat să infuenţeze deciziile organelor de drept în cazul unui primar din raionul Rezina”. Constatările din profil au fost preluate din declaraţiile anterioare ale unor persoane publice, documentul unei autorităţi publice şi relatările din presă, toate fiind răspândite anterior de mass-media, informaţia fiind de interes public.

Imaginea fostului speaker Diacov „spălată” de judecători

Cu toate că au existat suficiente dovezi care au stat la baza alcătuirii profilului despre Dumitru Diacov, instanţa de fond şi Curtea de Apel au dat câştig de cauză PDM.  „Judecătoria Centru nici măcar nu şi-a motivat hotărârea, iar Curea de Apel Chişinău a adoptat hotărârea în favoarea PDM fără vreun temei probatoriu. Mai mult chiar, Curtea de Apel a intepretat eronat Legea privind libertatea de exprimare. Or, nici o exigenţă legală stabilită în Legea cu privire la libertatea de exprimare nu trebuie interpretată în sensul că ar putea  prevala asupra dreptului publicului de a primi informaţii de interes public”, precizează Galina Bostan, preşedinta CAPC, care apără în instanţă interesel ICPC.  „Potrivit Legii cu privire la libertatea de exprimare, defăimare constituie răspândirea informaţiei false care lezează onoarea, demnitatea şi/sau reputaţia profesională a persoanei. Prin urmare, nu este suficient ca informaţia doar să lezeze onoarea, demnitatea şi/sau reputaţia profesională a persoanei. În mod necesar informaţia trebuie să fie FALSĂ, or în cazul dat informaţia a fost probată”, a precizat Galina Bostan.

Constatările din profilul despre Dumitru Diacov sunt preluate din declaraţiile anterioare ale unor persoane publice, documentul unei autorităţi publice şi relatările din presă, toate fiind răspândite anterior de mass-media. „Având în vedere contextul electoral al răspândirii informaţiei şi interesul publicului pentru cunoaşterea candidaţilor pe care urma să-i voteze în scrutinul electoral, este în afara oricărui dubiu că informaţia răspîndită vis-a-vis de candidatul PDM este de interes public”, a mai adăugat avocata. Dânsa califică că „soluţiile date de către instanţele judecătoreşti naţionale în această cauză încalcă drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, în special dreptul la libertate de exprimare Astfel, admiterea chiar şi parţială a acţiunii PD este în contradicţie cu art.10 din CEDO, care defineşte libertatea de exprimare”.

Demersul lui Dumitru Diacov

Monitorizarea candidaţilor

Candidaţii au fost fost monitorizaţi atât în cele două scrutine electorale din 2009, cât şi la anticipatele din 2010. Jurnalişti de investigaţie s-au documentat referitor la listele candidaților la funcția de deputat din partea partidelor politice cu șanse reale de a accede în Legislativ în baza a 7 criterii, printre care: declararea averii și corespunderea acesteia cu proprietățile real deținute, utilizarea resurselor administrative în folos personal sau de partid, maladministrarea funcțiilor publice și private pe care le-au deținut candidații până la lansarea în politică. La baza monitorizării au stat exclusiv surse deschise, în mod special, documente publice, cum ar fi auditul Curţii de Conturi, rezultatele controalelor efectuate de organele de control, hotărâri de judecată, dar şi materialele de presă.

Dacă în 2009, ICPC a reuşit să facă publice listele cu persoanele compromise şi să distribuie cetăţenilor buletinele cu informaţia despre candidaţii care nu întruneau criteriile de integritate, în 2010 campania desfăşurată de societatea civilă a scos  la iveală o problemă ce ţine de percepţia politicienilor. Mai mulţi politicieni, în loc să tolereze critica, mai ales în campaniile electorale, s-au năpustit asupra celor care au scos la suprafaţă detalii mai puţin cunoscute despre cei care asiprau la o funcţie publică.

Mai întâi ICPC a fost împiedicată să distribuie broşura “Cunoaşte-şi candidatul!” cu lista candidaţilor compromişi. Înainte de alegerile  parlamentare anticipate din 28 noiembrie 2010,  urmare a cererilor lui Alexandru Oleinic, ale Partidului Democrat şi Partidului Comuniştilor, care au acţionat în judecată ICPC şi au cerut interzicerea distribuirii broşurii, Judecătoria Centru din Chişinău a pus sechestru pe stocul de broşuri, privând astfel cetăţenii de dreptul de a fi informaţi despre cei care vroiau să obţină votul electoratului.  Magistraţii au reacţionat surpinzător de repede la cererea demnitarilor.  Bunăoară,  prima încheiere privind interzicerea distribuirii informaţiei despre Oleinic, a fost emisă fără  ca magistrata să înţeleagă că ICPC este o initativă neformală şi nu o entitate juridică.

ICPC a calificat  încheierile instanţei de judecată drept neîntemeiate şi disproporţionate, care încalcă libertatea de exprimare şi dreptul de acces la informaţie, iar acţiunile politicienilor şi a formaţiunilor politice  –  drept  un atac la democraţie prin care a fost încălcat dreptul cetăţeanului la un vot conştient, fiind afectat şi caracterul liber şi corect al alegerilor. La 27 ianuarie 2011, Curtea de Apel Chişinău a casat decizia judecătoriei Centru prin care a fost interzisă difuzarea buletinului “Cunoaşte-ţi candidatul!”, iar ulterior, printr-o altă decizie a Curţii de Apel, a fost ridicat sechestrul de pe stocul de buletine. Distribuirea broşurei însă nu a mai fost posibilă, deoarece aceasta era destinată informării alegătorilor în scrutinul electoral din 28 noiembrie 2010.

Cazul Partidul Comuniştilor

Formaţiunea condusă de Vladimir Voronin a intrat în listele elaborate de ICPC cu cei mai mulţi candidaţi consideraţi incompatibili cu funcţia de deputat: 30 şi 28 la alegerile din 5 aprilie şi 29 iulie 2009 şi 22 de candidaţi la scrutinul din 28 noiembrie 2010. În 2009 PCRM s-a rezumat doar la nişte învinuiri publice aduce ICPC, iar în  2010 a acţionat în instanţă. Comuniştii au calificat campania ICPC drept una „de discreditare a PCRM în plină campanie electorală” şi au acuzat organizaţiile neguvernamentale de încălcarea prezumţiei nevinovăţiei, întrucât „învinuirile aduse candidaţilor nu sunt confirmate nici printro hotărâre definitivă a instanţei de judecată”.  PCRM a pierdut procesul cu ICPC în instanţa de fond, la Curtea de Apel, iar zilele tecute – la Curtea Supremă de Justiţie.

Hotărârile Curţii de Conturi neluate în seamă

Atât Partidul Comuniştilor, cât şi avocaţii lui Alexandru Oleinic au tot pedalat pe faptul că informaţiile din rapoartele Curţii de Conturi utilizate la alcătuirea profilurilor despre candidaţii compromişi nu ar putea servi drept motiv pentru a-i considera cu integritatea afectată. Majoritatea celor numele cărora au vost vizate în hotărârile CC se conisderă nevinovaţi, deoarece procurorii nu au pornit urmărirea penală şi nu au existat procese de judecată care să le constate vinovăţia.  Hotărârile CC sunt documente oficiale care până în prezent sunt deschise. Conform procedurii CC, autoritatea care a fost verificată de auditori este în drept să conteste raportul CC până la publicarea lui, iar controlorii, dacă primesc dovezi convingătoare, sunt în drept să  modifice şi să înlăture prevederile la care au făcut referinţă. În cazul Oleinic, dar şi a câtorva candidaţi de pe lista PCRM care au deţinut funcţii publice, fie nu au fost prezentate probele necesare, fie cele prezentate nu au fost convingătoare.  Că procuratura nu porneşte dosare în baza rezultatelor controalelor CC, este o problemă despre care se discută de mai mult timp.

Lista candidaţilor compromişi întocmită de ICPC la scrutinul parlamentar din noiembrie 2010

Controlul publicului asupra personalităţilor politice

În deciziile CEDO există mai multe referinţe cu privire la libertatea de exprimare, mai ales în perioadele electorale.  “Alegerile libere şi libertatea de expresie, în special libertatea dezbaterilor politice formează împreună temelia oricărui sistem democratic. Cele două drepturi sunt reciproc corelate şi se susţin unul pe altul: spre exemplu libertatea de expresie este una dintre „condiţiile” necesare pentru „asigurarea liberei exprimări  opiniei poporului cu privire la alegerea corpului legislativ.  Din acest motiv, este deosebit de important, ca în perioada electorală, să fie permisă circulaţia liberă a opiniilor şi informaţiilor de orice gen”(Cauza Mathieu-Mohin şi Clerfayt v.Belgia şi Cauza Lingens v.Austria).Declaraţia Consiliului Europei privind libertatea discursului politic în media stabileşte: 

  1. I.                   Libertatea de exprimare şi informare prin media

Democraţia pluralistă şi libertatea discursului politic cer ca publicul să fie informat asupra chestiunilor de interes public, ceea ce include dreptul media de a difuza informaţii negative şi opinii critice privind personalităţile politice şi funcţionarii, precum şi dreptul publicului de a primi aceste informaţii şi opinii.

  1. I.                   Libertatea de a critica statul sau instituţiile publice

Statul, guvernul sau orice alt organ al puterii executive, legislative sau judiciare poate face obiectul criticilor în media. Datorită poziţiei lor dominante, aceste instituţii nu ar trebui  protejate ca atare prin legea penală împotriva declaraţiilor defăimătoare sau insultătoare. Atunci cînd ele beneficiază totuşi de o asemenea protecţie, aceasta ar trebui să fie aplicată într-un mod foarte restrictiv, evitînd în toate cazurile folosirea sa pentru a restrînge libertatea de a critica. Persoanele care reprezintă aceste instituţii rămîn, pe de altă parte, protejate ca indivizi.

  1. II.               Dezbaterea publică şi controlul publicului asupra personalităţilor politice

Personalităţile politice au decis să apeleze la încrederea publicului şi au acceptat să facă obiectul unei dezbateri politice publice, fiind în consecinţă supuşi, prin media, unui control public atent şi unei critici publice potenţial virulente şi dure asupra modului în care şi-au exercitat sau îşi exercită atribuţiile.”

 

Iniţiativa Civică pentru un Parlament Curat a fost creată în 2009 de către 7 organizaţii neguvernamentale din R.Moldova:, Centrul de Investigaţii Jurnalistice, Asociaţia Presei Independente, Asociaţia „Adept”, Centrul de Analiză şi Prevenire a Corupţiei, Centrul pentru Jurnalism Independent, Centrul Acces Info şi Fundaţia Soros-Moldova.