În timp ce indică într-un act destinat unei instanţe de judecată că traieste dintr-un salariu ce abia depăşeşte 1200 de lei, un funcţionar de la Primăria Chişinău are trecute pe numele său şi al familiei sale mai multe imobile: un teren şi o casă cu două nivele în suburbia Ciorescu, două apartamente şi un garaj în Chişinau şi un teren la Ocniţa. Mai mult, Mihai Cojocaru, şef al Directiei privatizare a fondului de locuinţe al municipiului Chişinău, susţine că a investit aproape jumătate de milion de lei în construcţia unei alte case, pe care acum o revendică în instanţă de la fosta iubită. Proprietăţile au ieşit la iveală în cursul proceselor de judecată, la fel ca şi mărimea salariului, însă nimeni nu şi-a pus întrebarea cum s-a putut face rost de o asemenea avere dintr-o retribuţie lunară atît de mică, mai ales că şi soţia funcţionarului este bugetară. Într-un răspuns dat reporterilor Centrului de Investigaţii Jurnalistice, Cojocaru a spus ca l-au mai ajutat părinţii săi, de la Ocniţa, care ar câştiga din … spargerea nucilor. Daca a indicat sau nu aceste proprietăţi în declaraţiile de avere este deocamdată o enigmă, întrucat acestea… au dispărut!

Litigiu interminabil pentru o casă la Ciorescu

Ludmila Panici, o locuitoare a comunei Ciorescu, spune că l-a cunoscut pe şeful Direcţiei privatizare a fondului de locuinţe a Primăriei Chişinău, Mihai Cojocaru, în 1996. Un an mai târziu el a obţinut un lot de teren pentru construirea unei case pe str. 31 August nr.57 în comuna Ciorescu. Aici, Ludmila Panici avea deja un teren, dar pe o altă adresă. Aşa că Mihai Cojocaru şi-a convins un vecin să facă schimb de terenuri cu Panici, astfel ca loturile lor sa fie alăturate.

Cei doi locuiau împreună într-un apartament pe care îl închiriau în sectorul Ciocana, spune Panici. În anul 1997 au decis ca pe lotul Ludmilei să construiască o locuinţă mai mică, în care cu timpul se va muta mama femeii. După ce casa a fost gata ridicată şi amenajată, în 2002, relaţiile dintre cei doi au început să se răcească, iar Cojocaru a anunţat că se întoarce la fosta soţie, de care divorţase în 1998, şi la cei doi fii ai lor. Atunci funcţionarul, se plânge Ludmila, a alungat-o din casa proprie şi s-a instalat acolo, în doar 16 metri pătraţi suprafaţă locativă, cu familia.

Funcţionarul pretinde că i-a plătit 850 de dolari Ludmilei Panici pentru terenul ei, fapt ce nu a fost confirmat nici de martori şi nici de vreun act.

În timp ce femeia aduce şi dovezi că a avut o relaţie strânsă cu şeful de la Privatizare, Cojocaru susţine contrariul şi spune că singura lor legătură este tranzacţia cu terenul „cumpărat” de la ea. Totuşi, există câteva fotografii şi chiar înregistrări video, în care ei apar împreună. Una este de la o nuntă la care o colegă de serviciu al lui Cojocaru era naşă mare şi la care cei doi au mers la braţ.

Acum funcţionarul vrea să pună mâna pe tot ce are Panici: casa de 60,5 metri pătraţi şi terenul cu pomi fructiferi şi viţă-de-vie. Asta deşi alături are chiar el un teren de aproape 800 de metri pătrați şi o casă cu două etaje. Peste drum, pe aceeaşi stradă, de curând au fost cumpărate alte două loturi, unul lângă altul, scrise pe numele fratelui lui Mihai Cojocaru, am aflat de la Primăria din Ciorescu. În instanţă Cojocaru susţine că locuinţa lui Panici a fost construită numai de el, că toate materialele le-a procurat din propriul buzunar şi că el a plătit constructorii, deşi tot el recunoaşte că trăieşte dintr-o retribuţie lunară de funcţie în mărime de doar 1283 de lei.

În acelasi timp, el spune ca a investit aproape 400 000 de lei în casa Ludmilei Panici. Un simplu calcul arată că demnitarului i-ar fi trebuit cel puţin 30 de ani ca sa adune banii pentru a înălţa acest imobil.

Şef la Privatizare, şef şi în dosarele sale?

Ludmila Panici
Ludmila Panici spune ca de cativa ani nu poate intra
in propria casa.

Când s-a convins că nu-l va putea scoate pe Cojocaru fără scandal din casa ei, în anul 2005 Ludmila Panici l-a acţionat în judecată, solicitand evacuarea acestuia, a soţiei sale şi a celor doi fii. Funcţionarul a refuzat să cedeze, declarând că imobilul a fost construit din propriile venituri, iar Panici nu ar fi locuit niciodată acolo, deoarece îi vânduse terenul cu 850 de dolari. Martorii aduşi de Cojocaru au spus că ar fi auzit că acesta a dat cuiva nişte bani, însă nimeni nu a văzut cui anume. Judecătoria sectorului Râşcani, prima instanţă care a examinat dosarul, a constatat că afirmaţia lui Cojocaru precum că a cumpărat terenul ei nu a fost confirmată cu nicio probă, că acesta „ocupă nefondat locuinţa şi terenul care aparţin cu drept de proprietate reclamantei”, iar soţia lui şi cei doi fii „s-au instalat în el fără acordul proprietarului.” La 18 ianuarie 2006 instanţa a decis evacuarea lui Cojocaru şi a familiei sale din imobilul lui Panici.

Dreptate numai până la Curtea de Apel

După asta se produce o răsturnare de situație. Panici pierde proces după proces. În Curtea de Apel, funcţionarul spune că şi-a investit banii în casa acesteia crezând că este a lui, odată ce i-a cumpărat terenul. Magistaţii nici nu îşi pun întrebarea cum 4 maturi se înghesuie pe numai 16 m.p. de spaţiu locativ în imobilul aflat în litigiu şi trecut în acte ca proprietate a Ludmilei Panici. Asta în timp ce funcţionarul recunoaşte că din 1990 şi până în prezent are un alt domiciliu: str. A.Doga 32/2 ap. 196, Chişinău. Curtea de Apel decide la 17 mai 2006 ca demnitarul să rămână cu familia sa în casa lui Panici. Două luni mai târziu, Curtea Supremă de Justiţie lasă în vigoare decizia, aşa că reclamanta rămâne proprietară doar pe hârtie, în timp ce Cojocaru are apartament la Chişinău şi cele două case de pe terenurile de pe str. 31 August nr.59 şi nr. 57 din Ciorescu.

Cere 500000 pentru casa ce nu-i aparține

Casa lui Mihai Cojocaru de la Ciorescu,
care nu a fost dată în exploatare.

Când s-a văzut în 2006 cu o decizie definitivă care îl favorizează, fiind considerat singurul constructor de bună-credinţă, Cojocaru a decis să încaseze de la Panici aproximativ 500000 de lei, sumă ce reprezintă, potrivit lui, valoarea materialelor şi costul muncii depuse la construirea locuinţei ce are o suprafaţă totală de 60,5 m.p. Cererea a fost depusă la Judecătoria sectorului Râşcani pe 8 august 2006, Cojocaru câştigând şi în prima instanţă, şi la Curtea de Apel, iar pe 6 februarie 2013 şi la Curtea Supremă de Justiţie.

Cazul a mai fost pe masa magistraţilor de la CSJ, în anul 2010, fiind trimis la rejudecare. Curtea Supremă a argumentat atunci că nu a fost examinat fondul cauzei şi nu a fost stabilit cu certitudine ce materiale a folosit Cojocaru şi ce sume a introdus la construcţia casei. Întors în instanţele inferioare, în dosar nu apar noi probe, spune avocatul lui Panici, totuşi CSJ ia o altă poziţie. Mai mult, în ultima decizie se spune că femeia nu a achitat impozitul pe imobil, în timp ce Ludmila afirmă că a prezentat magistraţilor bonurile de plată.

Inginerul pentru reglementarea regimului proprietăţii funciare a Primăriei Ciorescu, Maria Draguţa, ne-a declarat că „Panici achită pentru terenul şi casa ei, iar Cojocaru pentru terenul său, casa lui cu două etaje nefiind trecută în acte.” Tot ea susţine că cele două terenuri sunt separate, având adrese diferite, iar între ele este hotar. Chiar şi aşa, Mihai Cojocaru nu-i permite Ludmilei să aibă acces la propriul ei teren şi nici în casă, în timp ce în decizia CSJ din 6 februarie judecătorii scriu că aceasta trăieşte, de fapt, în casa în litigiu.

Cu câteva zile înainte de această decizie avocatul Ludmilei, Iurii Voronovschi, credea că „dreptatea va triumfa, deoarece Moldova vrea să fie parte a UE”. „Noi vrem să întoarcem dosarul în prima instanţă, într-adevăr să se facă o investigaţie, să se numească o nouă expertiză, normală, care să dea apreciere tuturor circumstanţelor şi faptelor”, a spus avocatul.

Cere bani şi pentru trandafiri

Centrul Naţional de Expertize Judiciare de pe lângă Ministerul Justiţiei a evaluat de trei ori cheltuielile suportate la construcţia casei în litigiu, iar calculele s-au făcut, potrivit experţilor, şi în baza proiectului casei, care, de fapt, nu a existat niciodată. Într-un raport se spune că s-au cheltuit 385 252 de lei – sumă pe care Panici va trebui să i-o plătească dacă va fi executată decizia CSJ, deşi niciun raport de expertiză nu precizează că cel care a suportat cheltuielile este anume Cojocaru.

În realitate imobilul are un preţ de aproape trei ori mai mic decât cere Cojocaru. La Primăria din Ciorescu am aflat că anul trecut casa lui Panici a fost reevaluată de către Oficiul Cadastral la peste 184 de mii de lei.

În plus, femeia este obligată să-i plătească şi 56 938 de lei, sumă ce ar constitui valoarea de piaţă a proprietăţii agricole, fiind luaţi în calcul chiar şi trandafirii care cresc pe terenul ei.

Fosta iubită îl acuză de fals în acte

Mihai Cojocaru si Ludmila Panici impreuna la ski.

Ludmila Panici spune că fostul ei iubit a prezentat instanţei facturi de expediţie false, ca să arate că el a construit casa. De exemplu, facturi de la firma “Sorax” precum că a cumpărat materiale de construcţie, însă această întreprindere întotdeauna a vândut numai carne. În plus, din facturi nu este clar dacă materialele au fost aduse la casa lui Panici, mai ales că din unele reiese că existau şi alte destinaţii şi nicăieri nu e scris că materialele au fost folosite anume la această casa şi nu la cea cu două etaje de pe terenul alăturat, care este a lui Cojocaru. Din facturi mai reiese că una dintre firme este “Repcomplex”, care îi avea ca asociaţi pe Regia Locativă Municipală cu 90%, restul acţiunilor fiind pe numele lui Gheorghe Suceveanu, fost functionar la Primaria Chisinau. Ultimul are şi el un teren la Ciorescu, pe aceeasi stradă cu Mihai Cojocaru.

Şeful Direcţiei privatizarea fondului de locuinţe respinge acuzaţiile de fals: „Toate instanţele au dovedit că nu-i adevărat. Uitaţi-vă, dumneavoastră vă duceţi la magazin, procuraţi un lucru oarecare şi vă dă un document. Dumneavoastră ce-i întrebaţi dacă într-adevăr este firma indicată în factură, dacă codul fiscal e acesta, ştampila e a firmei acesteia? Căutaţi aşa ceva? Eu am cumpărat, am dat bani, mi-a dat hârtie! Cu atât mai mult, pe Naberejnaia te duci şi cumperi de acolo, îţi dă cineva vreo hârtiuţă? Nici facturi nu-ţi dă. Eu am prezentat facturile pe care le-am avut. […]Cine o ştiut că eu o să ajung la aşa chestie?”

În anul 2010, biroul de expertize „Credibilitate” a realizat o expertiză de constatare tehnico-ştiinţifică asupra facturilor aduse de Cojocaru. Raportul arată că aceste facturi “nu pot fi temei la baza încărcăturii ca document primar, că nu raspund cerinţelor obligatorii de completare a lor necesare pentru fiecare operaţiune economică şi nu pot servi ca bază pentru reflectarea operaţiunilor în evidenţa contabilă a agentilor economici din motivul lipsei în ele a tuturor rechizitelor obligatorii”. Aceste concluzii au fost ignorate de instanță.

Căra beton cu maşina Primăriei

Cojocaru transporta materiale şi cu maşina Primăriei. Procurorii au stabilit că în 1998 funcţionarul a cărat la Ciorescu beton cu un automobil GAZ 53, ce aparţinea Direcţiei Locuinţe,destinatarul fiind Cojocaru. Acesta afirmă că pentru folosirea mijlocului de transport a plătit atunci la contabilitate, deşi în facturile prezentate acum de acesta se arată că plata s-a făcut numai pentru materiale, nu şi pentru benzină sau închirierea maşinii de serviciu.

Constuieşte ilegal şi nimeni nu vede

Magistraţii l-au recunoscut pe Cojocaru constructor de bună-credinţă fără să ţină cont de faptul că acesta a încălcat legea din start. Locuinţa pe care functionarul pretinde că a înălţat-o nu are proiect şi nici expertiză, deşi aceasta este obligatoriu înainte de a fi emisă autorizaţia de construcţie. Tot fără proiect, funcţionarul şi-a zidit alături şi casa cu două etaje, despre care Panici spune că a participat şi ea de la „prima pietricică pusă”. Nimeni nu-i cere socoteală lui Cojocaru pentru aceste încălcări. Dacă ar fi aplicată legea, casa lui ar urma să fie declarată construcţie ilegală şi demolată. În acte este trecut doar titlul de proprietar asupra terenului său, nu şi casa. Demnitarul susţine că nu are bani ca să termine casa lui. El recunoaşte că a construit fără proiect. Nici acest imobil nu-i limpede cum a fost înălţat dintr-un salariu de bugetar ajuns acum la puţin peste 1600 de lei. Mai ales că şi soţia acestuia, Natalia, primeşte leafă tot de la stat, fiind învăţătoare.

Luptă cu morile de vânt

Casa Ludmilei Panici despre care Mihai Cojocaru
spune ca a construit-o el.

În ultimii zece ani Ludmila Panici s-a plâns peste tot: Centrul Anticorupţie, MAI, Parlament, Guvern, Procuratura Generală, dar răspunsurile au fost mereu aceleaşi: “nu s-a stabilit nicio încălcare din partea lui Cojocaru”.

În 2012 Panici a depus la judecătoria sectorului Râşcani o nouă plângere, în care cere magistraţilor să oblige procuratura de pe sector să îi ceară lui Cojocaru să-i permită accesul pe terenul ei şi în casa în litigiu. Şedinţa urma să aibă loc pe 8 februarie 2013, însă a fost amânată la cererea procurorului, care a motivat că este bolnav. În ziua respectivă, Mariana Cernovschi, care se ocupă de caz, era însă la serviciu şi nu în concediu de boală, am aflat la cancelaria Procuraturii.

Panici spune că peste tot uşile se închid în faţa ei si considera că asta se întâmplă pentru că nimeni nu vrea să intre în conflict cu şeful de la Privatizare.

Femeia îşi aminteşte că atunci când i-a cerut lui Cojocaru să-i elibereze casa, acesta ar fi ameninţat-o verbal şi chiar cu arma că va regreta dacă nu va renunţa. În 2005 procuratura sectorului Râşcani a stabilit că Mihai Cojocaru deţinea legitim un pistol „Baical-442” şi o armă de vânătoare, dar nu se confirmase şi acuzaţia de ameninţare. „Da eu ce, am ascuns că am armă? O deţin legal”, ne-a spus şeful de la Privatizare.

Vorbele demnitarului, mai sus decât actele oficiale

Cele spuse de Mihai Cojocaru şi actele oficiale se bat cap în cap. În timp ce funcţionarul zice că niciodată nu a locuit împreună cu Panici şi că a cumpărat de la ea terenul în 1997, pe care şi-ar fi construit căsuţa de vară, din documente se vede că autorizaţia de construcţie a fost eliberată în acelaşi an pe numele Ludmilei Panici, fiind tot pe numele ei întocmit actul de marcare a hotarelor, pe dreapta avându-l ca vecin pe Cojocaru. Acesta avea propria casă cu două etaje şi propriul teren cu o suprafaţă de 789 de metri pătraţi. Pe 24 martie 2000, Panici şi-a dat locuinţa în exploatare, iar procesul-verbal de recepţie finală este, la fel, întocmit pe numele ei, trecând în proprietate şi dreptul asupra terenului cu suprafaţa de 684 de metri pătraţi. În acelaşi an şi-a înregistrat bunurile la Oficiul Cadastral Teritorial Chişinău, iar la sfărşitul anului 2002, după ce şi-a perfectat cartea de imobil, femeia şi-a trecut adresa de domiciliere în imobilul respectiv.

Trăiau împreună și ambii ne-au dat bani”

Un locuitor din raionul Briceni, care ar fi participat la construcţie, a declarat în instanţă că îi cunoaşte pe cei doi, deoarece a tencuit casa lui Cojocaru şi a construit din temelie locuinţa lui Panici. „O parte din bani i-a achitat Cojocaru, altă parte – Panici”, a precizat muncitorul, care fusese angajat printr-un ziar de anunţuri. El afirmă că atunci când a fost angajat a purtat negocieri atât cu Panici, cât şi cu Mihai Cojocaru, deoarece aceştia erau împreună. „Ludmila Panici ne pregătea mâncare, avea grijă de curte şi erau împreună cu Cojocaru”, a spus muncitorul. Şeful de la Privatizare susţine că muncitorul minte şi că nu l-ar fi văzut niciodată până la judecată.

Totuşi, legătura strânsă dintre cei doi este confirmată şi de procuratura sectorului Râşcani. După ce în anul 2005 Panici s-a plâns că Mihai Cojocaru nu-i eliberează domiciliul, procurorii au stabilit că aceştia au trăit în concubinaj între anii 1996-2002.

S-au despărţit şi material

Mihai Cojocaru a instalat un gard pentru ambele
case – a sa si a Ludmilei Panici.

La Primăria din sat se ştie că cei doi au un litigiu mai vechi: „ Sunt în conflict pentru că odată erau împreună, iar acum nu mai sunt şi s-au despărţit nu doar spiritual, dar şi material”, ne-a spus una dintre angajatele de aici.

Ludmila Panici crede că Mihai Cojocaru, de fapt, se răzbună pe ea după ce în 1999 şi-a înregistrat cununia religioasă cu un alt bărbat, care în 2003 i-a devenit oficial soţ şi cu care are un copil de 5 ani. Femeia spune că o prietenă a rugat-o să se cunune ca să-i poată fi atunci naşă de cununie a fiicei sale. Acum Cojocaru arată peste tot acest act, încercând astfel să demontreze că niciodată nu a avut cu aceasta o idilă. El crede că a făcut o „prostie” că nu a luat recipisă când Panici i-ar fi vândut terenul, deşi trebuia să existe un contract. „Ai încredere în oameni, se plângea că nu are bani, că nu lucrează nicăieri. Un cunoscut de-al meu mi-a prezentat-o că e cumsecade.” mai spune funcţionarul. El zice că a luat bani să construiască locuinţa Ludmilei de la socrii lui care au decedat. Panici spune însă că ea a împrumutat câteva mii de dolari ca să-şi facă această casă.

Era eclipsă de soare…

La întâlnirea cu reporterul Centrului de Investigaţii Jurnalistice, Mihai Cojocaru îşi invitase şi avocatul, Petru Coşleţ. Ultimul a întârziat câteva minute, timp în care demnitarul a început să povestească cum a ajuns să treacă terenul şi casa pe numele Ludmilei Panici. „Deoarece lotul i-a fost atribuit ei, totul s-a scris pe numele ei, aşa făceau toţi vecinii. Pământul s-a putut privatiza din 2004. Aşa ne-am înţeles – dăm în exploatare construcţia şi o trec apoi pe numele meu. In 2000 au început să apară probleme, după ce obţinuse actele. Eu m-am dus cu ea la Cadastru, am depus cerere din numele ei, am plătit eu toate cheltuielile care erau acolo şi am plecat la odihnă cu familia în România, ţin minte că în anul acela a fost eclipsă de soare. Când am venit, am sunat-o să iau documentele ca să mergem la notar, dar ea a zis că nu mai merge şi o să-mi arăte mie”, ne-a povestit Cojocaru.

Aceeaşi scenă este redată altfel de avocatul său: „Pe căi clandestine a făcut documentele pe ea, a înregistrat casa la Oficiul Cadastral, doar ea singură. El nici cu spatele nu ştia de acest lucru!”

„Nu, nu a fost aşa!” l-a oprit Cojocaru, dându-şi seama că ceva mai devreme alta era povestea.

Au fost şi alţii

Anul trecut, direcţia condusă de Mihai Cojocaru a fost implicată într-un scandal similar. Magistrata Steliana Iorgov de la Judecătoria Râşcani a privatizat un apartament cu trei camere, în care locuia o mamă cu trei copii. În 2009, decedase tatăl copiilor, care nu reuşise să lase niciun act de moştenire. După ce şi-a înmormântat soţul, femeia s-a trezit că riscă să ajungă în stradă, întrucât locuinţa, în care trăia de 25 de ani, a fost pusă sub sechestru, iar judecătoarea urma să se mute acolo. Mama celor trei copii a câştigat lupta în prima instanţă la sfârşitul lui 2012, abia după ce cazul ajunsese în atenţia presei. Reprezentanţii Direcţiei generale locativ-comunale, care au eliberat ordinul de repartiţie în baza unei decizii de judecată, nu şi-au putut explica cum judecătoarea a aflat înaintea lor despre acest apartament. Şeful de la privatizare, Mihai Cojocaru, s-a justificat că a permis privatizarea locuinţei de către magistrată motivând că nu s-au depistat nereguli în actele prezentate.

Stăpân şi pe garajul Primăriei

Conform actelor de la Oficiul Cadastral Teritorial, familia lui Mihai Cojocaru deţine mai multe proprietăţi în Chişinău, ceea ce ridică multe semne de întrebare cum în 1997 funcţionarul a obţinut cu titlu gratuit terenul de la Ciorescu. „Dar ce, legea nu permite să primeşti teren având şi apartament?” se apără acum Cojocaru. Atunci, acesta locuia cu familia în capitală, în apartamentul său de pe str. A.Doga 32/2. Apartamentul are trei camere, iar din anul 1998, când Cojocaru divorţase de soţie, locuinţa a fost trecută pe numele celor doi fii ai lui: Vasile şi Sergiu, prin contract de donaţie.

Totodată, din 1995 soţia sa, Natalia, deţine un apartament de 80.4 metri părtraţi pe strada D.Rîşcanu 12v, obţinut prin contract de vânzare-cumpărare. Cojocaru spune că în prezent în acest imobil locuieşte unul dintre copiii săi. Totodată, în 2002 fiul său Sergiu devine proprietarul unei încăperi de 63.4 m.p. pe str. Maria Drăgan, pe care peste trei ani o înstrăinează, iar în 2008 este pusă în gaj la o bancă comercială pentru un împrumut de 400000 de lei.

Mihai Cojocaru mai spune că deţine un teren la Ocniţa, moştenit de la părinţi.

Cea mai bizară „tranzacţie” este legată de un garaj de pe str. Kiev,16/2. Într-un document de la Cadastru se arată că Mihai Cojocaru şi-a trecut domiciliul în acest garaj, atunci când şi-a înregistrat titlul de proprietare asupra terenului său de la Ciorescu. Funcţionarul neaga acest lucru.

Din registrul bunurilor imobile vedem că garajul a fost cândva proprietate a statului, iar în 2005, prin decizia CMC, este trecut în proprietatea Primăriei. Întrebat daca are sau nu un garaj pe această adresă, Mihai Cojocaru afirmă că acesta îi aparţine unuia dintre fiii săi.

Singurul „locatar”, un câine

Cele două gospodării împrejmuite cu un gard comun la Ciorescu au acum un singur stăpân – un câine pus de pază dincolo de poarta încuiată. În dimineaţa în care reporterii Centrului de Investigaţii Jurnalistice au fost în sat, prin stratul gros de zăpadă nu se vedea nicio urmă, ceea ce dădea de înţeles că, cel puţin, din ajun ţipenie de om nu intrase în curte. Nici peste o săptămână, când am revenit la Ciorescu, nimeni nu era acasă. O vecină a ieşit şi ne-a zis că tot ce vedem: o casă mare, alta mai mică, o terasă de vară amenajată ca la boieri şi o fântână aparţin lui Mihai Cojocaru. Femeia susţine că îl vede foarte rar pe acesta. „Vine în fiecare zi să dea mâncare la câine, doar vara vine aici cu familia”, explică vecina funcţionarului.

Acelaşi lucru îl aflăm şi la Primăria din Ciorescu: „Cojocaru vine cu familia numai vara”. Funcţionarul însă afirmă că din 1999 locuieşte la Ciorescu şi zilnic vine la serviciu în Chişinău şi el, şi soţia lui. Avocatul lui Cojocaru spune că în prezent Panici este doar proprietara terenului, iar ca să se poată folosi şi de casă trebuie să-i achite funcţionarului banii pe care acesta i-a investit în construcţie, fiind recunoscut de judecată singurul constructor de bună-credinţă.

Îl ajută părinţii care strică nuci la Ocniţa

Dacă funcţionarul a indicat sau nu aceste proprietăţi în declaraţiile de venituri depuse în fiecare an, nu se ştie. Primaria Chisinau nu face publice declaraţiile funcţionarilor săi pe pagina web. Când le-am solicitat prin demers oficial, nu ni s-a răspuns. Când am insistat, ni s-a spus că declaratiile sunt la Comisia Naţională de Integritate (CNI), care a fost constituită recent. Acelaşi răspuns ni l-a dat şi Cojocaru însuşi. La rândul său, CNI spune că nici acolo nu sunt şi că declaraţiile s-ar afla la Centrul Naţional Anticorupţie, unde s-au păstrat în ultimii ani. De la CNA am fost trimişi înapoi la Primărie. Aici cercul s-a închis.

La câteva zile după ce ne-a oferit interviul, Mihai Cojocaru ne-a telefonat să ne spună că Panici ar vrea să-l înşele, iar el nu ar fi decât un funcţionar sărman cu un salariu de peste 1000 de lei. „Atunci cum aţi făcut două case din acest salariu? – l-am întrebat. „Părinţii mei sunt bătrâni şi strică nuci ca să le vândă”, a fost răspunsul demnitarului.

Documente ataşate

Video

Investigaţia a fost realizată în cadrul Campaniei „Toleranţă zero corupţiei! Fii activ şi pune corupţia la zid!”, desfăşurată de Centrul de Investigaţii Jurnalistice cu suportul Programului Bună Guvernare al Fundaţiei Soros Moldova.

Opiniile exprimate în investigatie aparţin autorilor şi nu reflectă neapărat punctul de vedere al Programului Bună Guvernare al Fundaţiei Soros Moldova.