Cazul Panciuc

La 29 septembrie 2008, primarul municipiului Bălţi, Vasili Panciuc, a semnat dispoziţia nr.96 “cu privire la numirea dnei Svetlana Terioşchina” în funcţia de director al Întreprinderii Municipale “Hotelul Bălţi” (VEZI DOCUMENTUL) . În document se spune că “Serviciul resurse umane urmează să întocmească contractul individual de muncă încheiat între primarul mun. Bălţi şi Svetlana Terioşchina”. În scurt timp, Panciuc şi Terioşchina şi-au pus semnăturile pe contract. Nu este prima dispoziţie de angajare semnată de primarul de Bălţi, însă, dacă am fi fost în Occident, dispoziţia nr.96 “cu privire la numirea dnei Svetlana Terioşchina” ar fi fost ultimul document semnat de edilul local. De ce? Numele de domnişoară al Svetlanei este Panciuc, iar tatăl ei nu este altcineva decât primarul mun. Bălţi.

Potrivit juriştilor de la Centrul de Analiză şi Prevenire a Corupţiei, Vasili Panciuc a încălcat flagrant prevederile Legii cu privire la prevenirea şi combaterea corupţiei şi ale Legii cu privire la conflictul de interese (ambele în vigoare de la mijlocul anului 2008 – n.r.). De exemplu, sub incidenţa Legii cu privire la prevenirea şi combaterea corupţiei cade şi “participarea cu drept de vot sau de decizie la examinarea şi soluţionarea problemelor ce vizează interesele lor personale sau interesele persoanelor cu care se află în raporturi de rudenie”. Mai mult, legea prevede că pentru a exclude conflictul de interese, autorităţile publice trebuie să stabilească „exigenţe speciale, restricţii şi interdicţii, criterii de angajare, de numire şi de promovare în funcţie”.

Solicitat de noi, Vasili Panciuc a declarat că nu crede că dispoziţia cu privire la numirea fiicei sale în funcţia de director al Hotelul „Bălţi” este ilegală. „Ea a activat timp de şase ani la Hotelul „Bălţi”, fiind recomandată în această funcţie de fostul director”, afirmă primarul, menţionând că Svetlana este un specialist care îşi face bine munca. „Directorul ÎM „Hotelul Bălţi” este în subordinea unui viceprimar. Deci, nu e subalterna mea…”, a mai spus primarul.

Deşi a trecut mai bine de jumătate de an de la numirea cu bucluc, organele de drept nu s-au autosesizat…

Cazul Voronin-I

În Legea bugetului de stat pentru anul 2009 a fost inclus următorul articol: „în bugetul Ministerului Educaţiei şi Tineretului, pentru susţinerea financiară a activităţii de prestare a serviciilor pentru copiii orfani şi cei din familiile defavorizate, desfăşurate de Asociaţia Obştească „Orăşelul copilăriei”, în sumă de 2,8 milioane lei”. Legea a fost adoptată de Parlament şi ulterior promulgată de preşedintele R. Moldova, Vladimir Voronin.

Răsfoind Legea bugetului, vom observa că doar câteva organizaţii obşteşti din R. Moldova primesc ajutor de la stat, însă în sumă de doar câteva sute de mii de lei, nu de milioane ca „Orăşelul Copilăriei”. De ce? Asociaţia Obştească „Orăşelul Copilăriei”, înregistrată în 2003, este patronată de soţia preşedintelui în exerciţiu Taisia Voronina, fapt pe care prima doamnă nu-l ascunde… Nu este pentru prima dată când această organizaţie beneficiază de bani publici. De exemplu, în 2007 Ministerul Finanţelor a alocat din fondul de rezervă al Guvernului pentru “Orăşelul Copilăriei” 2,7 milioane lei. În 2005 şi 2006 asociaţia patronată de Taisia Voronina a primit câte 700 mii lei.

Experţii consideră că este imoral ca din bugetul public să fie alocaţi bani pentru activităţile unor asociaţii patronate sau apropiate familiei prezidenţiale. „Probabil, litera legii a fost respectată, nu însă şi principiile morale, de care, din păcate, nu prea se ţine cont în R. Moldova. În Occident, societatea ar fi penalizat politicienii pentru asemenea fapte. Nu exclud că sub presiunea opiniei publice vinovaţii şi-ar fi dat demisia. La noi însă, cetăţenii tac şi înghit”, a spus juristul Victor Panţâru.

Cazul Voronin-II

În noiembrie 2005, deputaţii au decis să aloce circa 19 milioane lei pentru „finanţarea investiţiilor capitale” în clădirea din bd. Ştefan cel Mare şi Sfânt nr. 154. Anume la această adresă se află Preşedinţia R. Moldova. Teoretic, Direcţia generală pentru administrarea clădirilor Guvernului ar fi trebuit să anunţe licitaţii publice pentru fiecare lucrare în parte. Însă instituţia a decis să contracteze o singură firmă pentru efectuarea „lucrărilor de reconstrucţie a sălii de şedinţe (etajul IV), bibliotecii (etajul VI) şi schimbarea lustrei principale din hol (etajul I) amplasate în clădirea nr. 154 din bd. Ştefan cel Mare şi Sfânt”. Anunţul despre organizarea concursului a fost publicat pe data de 1 iunie 2006 în Buletinul Achiziţii Publice, aşa cum prevede legislaţia R. Moldova. În cursa pentru circa 17 milioane de lei s-au inclus trei firme de construcţii – SRL „Invent-BG”, SRL „Mapgeogrup” şi SRL „Moldconstruct Market” (firmă al cărei economist este nimeni altul decât fiul preşedintelui Republicii Moldova – Oleg Voronin (VEZI DOCUMENTUL). Coincidenţă sau nu, dar anume oferta ultimei companii a fost declarată câştigătoare.

Până aici funcţionarii de la Guvern au acţionat, la prima vedere, legal. Însă Direcţia generală pentru administrarea clădirilor Guvernului a călcat strâmb atunci când a decis să transfere în contul bancar al „Moldconstruct Market” încă (atenţie!) circa 5 milioane lei, pentru reconstrucţia cantinei din palatul prezidenţial. Contrar prevederilor legale, nu a fost anunţată o nouă licitaţie publică. Pur şi simplu, contractul iniţial de peste 17 milioane lei a fost majorat în mod abuziv cu 28,5%. Curtea de Conturi, în raportul său asupra reviziei financiare efectuate la Aparatul Guvernului şi la unele instituţii subordonate acestuia în perioada 2005-2006, a scris negru pe alb că în acest caz a fost încălcat flagrant art. 25 alin. (5) din Legea achiziţiei de mărfuri, lucrări şi servicii pentru necesităţile statului şi pct.123 din Regulamentul cu privire la achiziţiile publice de lucrări. Legislaţia R. Moldova interzicea „modificarea oricărui element al contractului încheiat şi introducerea unor elemente noi, dacă asemenea acţiuni sunt de natură să schimbe condiţiile ofertei, care au constituit temei pentru selectarea ei, şi să majoreze valoarea acesteia”. Încălcarea a fost adusă la cunoştinţa Guvernului, Parlamentului şi preşedintelui. Ce a urmat? Nimic!

Juristul Viorel Furdui ne-a declarat că în condiţiile Legii achiziţiei de mărfuri, lucrări şi servicii pentru necesităţile statului, abrogată în 2007, întotdeauna câştiga „favoritul”. „Legea a fost de calitate proastă, fiind des criticată de experţi, dar şi de organismele internaţionale. Documentul nu conţinea noţiunea de „conflict de interese” şi, prin urmare, nu prevedea vreo restricţie în acest sens. Principalul criteriu de selecţie a câştigătorului licitaţiei era preţul şi condiţiile oferite. Organizatorii licitaţiilor aveau posibilitatea să aranjeze lucrurile în modul care le convenea, iar cine „trebuia” obţinea banii publici”, afirmă Viorel Furdui.

Cazul Stoicov

La alegerile parlamentare din 2009, deputatul Iurie Stoicov, la fel ca şi ceilalţi candidaţi la funcţia de parlamentar, şi-a făcut publică averea. În declaraţia sa (VEZI DOCUMENTUL) cu privire la venituri şi proprietăţi el a indicat că deţine 144 de acţiuni la compania „Nirom Roz” din oraşul Călăraşi. Anterior, la alegerile parlamentare din 2001 şi 2005, Stoicov nu şi-a declarat hârtiile de valoare, prin urmare am bănuit că deputatul le-a achiziţionat de curând. Pentru a afla de cât timp Iurie Stoicov este printre acţionarii „Nirom Roz”, am făcut o solicitare oficială la Camera Înregistrării de Stat. Însă, surpriză, pe acte unicul asociat al întreprinderii este Nicolae Rozembac(VEZI DOCUMENTUL).

De ce ne-au intrigat hârtiile de valoare ale lui Stoicov? Răsfoind Raportul anual pentru anul 2007 al Oficiului Executiv al Fondului de Investiţii Sociale din Moldova (FISM), am descoperit că „numărul maxim de contracte câştigat de un singur contractor este 16 („Nirom Roz” SRL, or. Călăraşi (drum) – din 29 de participări)” . De fapt, în perioada 1999-2009, „Nirom Roz” a câştigat în total 29 de licitaţii publice în cadrul subproiectelor co-finanţate de FISM, executând lucrări de reparaţie sau construcţie a drumurilor în tot atâtea localităţi. Întrebat de noi câte milioane de lei a câştigat în final „Nirom Roz”, FISM ne-a spus că doar „comunităţile beneficiare deţin aceste date”.

Pe Iurie Stoicov l-am găsit la staful electoral al PCRM din Călăraşi. Deputatul ne-a declarat că deţine 144 de acţiuni la „Nirom Roz” încă de la mijlocul anilor 90. „Eu am investit bonurile patrimoniale în această companie, însă niciodată nu am primit dividende. Ştiu doar că întreprinderea şi-a schimbat denumirea din „Plai” în „Nirom Roz”. La fel, am auzit că ar avea datorii la stat”, a mai spus Stoicov, menţionând că habar nu are că „Nirom Roz” este campioana licitaţiilor publice organizate în cadrul subproiectelor co-finanţate de FISM.

Solicitat de noi, Nicolae Rozembac a declarat că Iurie Stoicov este acţionar la compania pe care o conduce „de sute de ani”, ezitând să dea alte detalii. Când am mai insistat, Rozembac ne-a închis telefonul.

Juristul Victor Panţâru afirmă că pe parcursul exercitării mandatului compania în care un deputat are cote-părţi sau acţiuni ar trebui să se abţină de a accesa bani publici. „De data asta, este un conflict de interese indirect. Nu este moral ca firma în care este implicat un deputat sau funcţionar să participe la licitaţii publice”, a mai spus Panţâru.

Cazul Baldovici

Potrivit Camerei Înregistrării de Stat, SRL „Consfirmgrup” (firma care reconstruieşte sediul Parlamentului pentru 250 milioane de lei – n.r.) a fost înregistrată la 30 iunie 2005, fondatori fiind Vladimir Baldovici, actualul ministru al Construcţiilor şi Dezvoltării Teritoriului, şi soţia sa Violeta (70%), Lilia Druţă (20%) şi Aneta Roşca (10%). Pe atunci, actualul ministru în exerciţiu ocupa funcţia de director al companiei „Stayer” şi era în drept să fondeze zeci de SRL-uri. În iulie 2007, Baldovici a fost numit într-o funcţie publică – director general al Agenţiei Construcţii şi Dezvoltare a Teritoriului. Dacă în acel an R. Moldova ar fi avut o lege privind conflictul de interese, demnitarul era obligat să declare că noul său post este incompatibil cu calitatea de fondator al unei firme de construcţie. Însă, Baldovici a tăcut. Mai mult, în luna noiembrie 2007, „Consfirmgrup” a încheiat un contract avantajos cu Întreprinderea de Stat „Serviciu Asistenţă Beneficiari la Obiectele Sociale”, obligându-se să construiască două blocuri de locuinţe pentru bugetari.

La 31 martie 2008, Vladimir Baldovici a fost numit în funcţia de ministru al Construcţiilor şi Dezvoltării Teritoriului în Guvernul Grecianîi, deţinând la acel moment, potrivit datelor Camerei Înregistrării de Stat, împreună cu soţia sa, 70% din capitalul social al „Consfirmgrup”. Zece zile mai târziu, soţii Baldovici s-au retras din rândul fondatorilor, cedând cota-parte de 70% Anetei Roşca. Însă, la 14 august 2008, componenţa asociaţilor SRL „Consfirmgrup” este iarăşi modificată – Vladimir Baldovici (80%) şi Lilia Druţă (20%).

La 14 aprilie a.c., Aparatul Parlamentului R. Moldova a anunţat în „Buletinul Achiziţiilor Publice” că organizează o licitaţie pentru „efectuarea lucrărilor de reparaţie capitală a clădirii din bd. Ştefan cel Mare, nr. 105”. Trei zile mai târziu presa scria că edificiul Parlamentului ar putea fi transmis în gestiunea Ministerului Construcţiilor şi Dezvoltării Teritoriului pentru perioada efectuării reparaţiei capitale. În aceeaşi zi, pe 17 aprilie, potrivit Camerei Înregistrării de Stat (VEZI DOCUMENTUL), ministrul Baldovici „părăseşte” firma, cedând cota-parte din capitalul social al „Consfirmgrup” lui Alexandr Guţu (40%) şi lui Andrei Roşca (40%). Pentru a nu fi învinuit de conflict de interese direct, Vladimir Baldovici a decis să cedeze cota sa parte. Însă, pe cât timp? Nu cumva ministrul va reveni la cârma firmei după finalizarea lucrărilor sau după ce presa va da uitării acest subiect, aşa cum s-a întâmplat şi în 2008?

Experţii independenţi afirmă că dacă în Occident un ministru ar fi procedat ca Vladimir Baldovici, atunci acesta şi-ar fi dat imediat demisia pentru a nu prejudicia imaginea instituţiei pe care o conduce. „Interesele nu se schimbă peste noapte”, ne-a declarat Lilia Caraşciuc, preşedinta Transparency International-Moldova, adăugând: „R. Moldova a ratificat şi s-a obligat să respecte un şir de documente internaţionale, inclusiv Convenţia ONU împotriva corupţia, care stipulează că relaţia veche a unui funcţionar cu o companie este conflict de interese. Prin urmare, ministrul Baldovici rămâne în conflict de interese cu „Consfirmgrup” şi după renunţarea la cota-parte”.

După ce la 4 iunie a.c., suplimentul anticorupţie OBIECTIV a scos în vileag interesele lui Vladimir Baldovici, Asociaţia Presei Independente (API) a cerut Procuraturii Generale să se pronunţe dacă în acţiunile ministrului există elemente constitutive ale unor infracţiuni. Câteva zile mai târziu, Parlamentul a aprobat noua componenţă a Guvernului, Baldovici păstrându-şi fotoliul. La 10 iulie a.c., Procuratura Generală ne-a informat că dovezile prezentate mai sus „nu şi-au găsit confirmarea”. Atât. Printr-o solicitare suplimentară, API a cerut detalii despre investigaţiile procuraturii pe cazul Baldovici, însă, deşi s-au scurs mai bine de două săptămâni, nu am mai primit nici un răspuns…

Investigaţie realizată în cadrul proiectului „Monitorizarea listelor electorale pentru alegerile parlamentare anticipate 2009”, finanţat de Fundaţia Soros-Moldova. Opiniile exprimate aparţin autorilor şi nu reflectă neapărat poziţia finanţatorului.