Corupție și ilegalități la acordarea gradelor de dizabilitate în UTA Găgăuzia

Sănătate

Cu fiecare an, gradul de dizabilitate este tot mai greu de obținut sau confirmat fără dare de mită. Sumele pe care le achită oamenii variază între 100 și 300 de dolari, potrivit unor date neoficiale. Cu toate acestea, atât medicii, cât și pacienții preferă să nu vorbească despre practicile care predomină în cadrul instituțiilor medicale responsabile de determinarea dizabilității și capacității de muncă.

Chiar și fără un rinichi se poate munci…

Maria N. (numele a fost schimbat), o femeie de 50 de ani din Comrat, a rămas fără un rinichi. A suportat două intervenții chirurgicale după care și-a revenit cu greu. Medicii i-au recomandat să nu ridice mai mult de două kilograme. Îi vine greu să muncească pentru că la serviciu trebuie să stea în picioare ca să recepționeze mărfurile și, în plus, mai este nevoită să care greutăți de până la 20 de kilograme. „După operație, mi-a fost acordat gradul I de dizabilitate, pentru un an”, spune Maria.

Potrivit Hotărârii Guvernului nr. 65  din 23.01.2013, grupele de invaliditate au fost suspendate, fiind înlocuite cu trei grade de dizabilitateşi capacitate de muncă: sever, accentuat și mediu. Un rol-cheie în determinarea gradului de dizabilitate aparține capacității de muncă, exprimată în procente. Astfel, gradul de dizabilitate sever se caracterizează prin afecțiuni funcționale grave, iar capacitatea de muncă a aceastei categorii de persoane este estimată între 0-20%. Gradul accentuat presupune o capacitate de muncă în limitele a 25-40%. Gradul mediu de dizabilitate implică 45-60% capacitate de muncă.

La expirarea acestui termen, Maria a trebuit să își confirme gradul de dizabilitate. Pentru aceasta a făcut toate testele și analizele necesare și le-a prezentat membrilor Consiliului teritorial pentru determinarea dizabilității și capacității de muncă.

„Mi s-a spus că rezultatele analizelor nu sunt într-atât de rele încât să mi se prelungească certificatul privind gradul I de dizabilitate. O doamnă din consiliu mi-a declarat că și cu astfel de analize se poate lucra. Ca rezultat, am fost exclusă de la gradul I și mi s-a stabilit gradul II, însă din nou, temporar, doar pentru un an”, povestește Maria.

Un an mai târziu, când femeia se pregătea să-și prelungească încă o dată certificatul privind gradul de dizabilitate, cineva dintre persoanele care stăteau cu ea în rând (de altfel, oameni fără brațe, fără picioare) a sfătuit-o să dea mită unui membru al consiliului. A numit chiar și suma exactă – 200 de dolari. I s-a spus că fără un astfel de „semn de recunoștință” există șansa ca gradul III de dizabilitate să-i fie preschimbat în gradul III.

Maria spune că a decis să vorbească la telefon cu unul dintre membrii consiliului, responsabil de colectarea „mulțumirilor”, și a convenit cu acesta asupra sumei ce trebuie achitată pentru prelungirea gradului.

„Pentru mine 200 de dolari sunt bani grei, mai ales că, de fapt, a trebuit să-i arunc pe vânt.  Însă, în cele din urmă, m-am decis și am plătit, pentru că nu am altă ieșire”, spune femeia.

Maria susține că la o zi după ce a transmis banii, membrii consiliului au decis în unanimitate că ea nu este aptă de muncă și i-au determinat gradul II de dizabilitate pe viață.

„Oamenii înșiși încearcă să ne atragă în așa-numita corupere pasivă

Foto: CIJM

Într-un interviu acordat reporterului Centrului de Investigații Jurnalistice, Serghei Dolapciu, președintele Consiliului teritorial pentru determinarea dizabilităţii şi capacităţii de muncă din Comrat (care acoperă raioanele Comrat şi Vulcăneşti), a spus că, în disperarea lor, oamenii care fac coadă să intre la consiliu pot spune uneori vrute și nevrute, însă el personal nu a  auzit astfel de discuții.

„Prin ordinul ministerului de resort, în holul nostru demult au fost instalate camere de supraveghere video, care funcționează on-line pentru Chișinău, minister și anumite structuri anticorupție. Noi nu controlăm aceste camere și nu le putem deconecta. Ele funcționează în regim continuu”, a spus Serghei Dolapciu.

Funcționarul afirmă că în structura pe care o reprezintă nu există cazuri de corupție: „Uneori, oamenii încearcă să ne implice în așa-numita corupere pasivă, adică ei înșiși se apropie și ne zic: Ajutați-ne să ne perfectăm setul de documente pentru dizabilitate, noi vă vom mulțumi… Bineînțeles că noi nu reacționăm la aceste convorbiri și acțiuni. Noi vrem să muncim, iar consiliul trebuie să funcționeze normal”.

”Tu vei fi în stare să te întreții și fără indemnizație”

În același timp, istoriile pacienților dovedesc contrariul. Printre cei care s-au confruntat cu corupția din acest domeniu este și Svetlana, o tânără din Comrat. La vârsta de 14 ani, ea a suferit un grav traumatism al tălpii. Ca urmare, până la 16 ani i-a fost stabilit gradul III de dizabilitate, fiind diagnosticată cu monopareză a piciorului stâng. Aceasta înseamnă amorțeală la nivelul tălpii, slăbiciune în întreg piciorul, șchiopătare severă.

„Patru degetele de la picior nu-mi funcționează, se produce atrofia musculară, iar atunci când merg, trag piciorul după mine. Aceasta se vede foarte bine. La un an după ce am suferit această traumă, mi-a apărut un chist. Atât în timpul mersului, cât și la orice efort mă chinuie dureri persistente”, spune Svetlana.

Tânăra a făcut mai multe cure de tratament specializat la Spitalul clinic republican, la unele centre de reabilitare, precum și terapie individuală, dar așa și nu a reușit să-și recupereze pe deplin piciorul. Până la 16 ani certificatul de dizabilitate îi era prelungit în mod automat.  Îndată după ce a împlinit această vârstă a început să-și perfecteze documentele pentru a fi transferată în categoria persoanelor adulte cu dizabilități. Svetlana spune că  i s-a dat de înțeles în mod clar: cu un astfel de diagnostic este puțin probabil să obțină chiar și gradul III de dizabilitate. Tânăra mărturisește că a trebuit să dea mită 100 de dolari pentru a fi transferată în categoria adulților cu dizabilități. În următorul an, în același mod a obținut pentru o perioadă de încă un an gradul III de dizabilitate.

 „În cel de-al treilea an nu am avut suficienți bani și i-am oferit unuia dintre membrii consiliului o sumă mai mică. Aceasta, însă, a fost prea mică, astfel încât au găsit o sumedenie de greșeli în extrasele medicale (pe care le-au perfectat chiar colegii lor), cerându-mi-se investigații și concluzii suplimentare. Iar când au aflat că studiez la universitate, mi-au spus deschis că, după ce voi absolvi, mă voi putea întreține și fără aceste indemnizații. Astfel, am fost privată de gradul de dizabilitate. Iar eu pur și simplu am obosit să alerg și să mă umilesc în fața lor”, a remarcat Svetlana.

Pentru referință: De la 1 aprilie 2016 pensia minimă pentru gradul I de dizabilitate atinge 675.02 lei, pentru gradul II – 651.84 lei, pentru gradul III – 459 lei.

„Nu pot nici nega, nici confirma…”

Svetlana povestește că a doua zi s-a dus la Alexei Zlatovcen, șeful Direcției generale a sănătății și protecției sociale din UTA Găgăuzia, și i-a povestit despre felul cum a fost tratată de membrii Consiliului cu privire la determinarea dizabilităţii şi capacităţii de muncă.

„Nu pot nici nega, nici confirma acest fapt, din simplul motiv că nu avem posibilitatea de a controla serviciul respectiv. Nu putem veni la ei să cerem documentele, să le ridicăm și să le examinăm. În unele situații, noi comunicăm, vorbim la telefon, decidem cu privire la anumiți pacienți, însă direcția noastră nu are competența de a-i controla”, a spus Zlatovcen.

Cele mai multe plângeri expuse oral sunt doar suspiciuni de-ale pacienților

Foto: CIJM

Potrivit lui Alexei Zlatovcen, cele mai multe plângeri nu sunt decât suspiciuni de-ale pacienților.

„Se prea poate că au loc anumite abuzuri din partea membrilor consiliului, însă la moment eu nu sunt gata să spun dacă e așa sau nu. Oamenii vin adesea la direcție și se plâng. În unele cazuri este vorba doar de părerea subiectivă a pacienților. Eu cred că persoana dată are o foarte bună alternativă. Ea poate apela la organul ierarhic superior sau direct la Centrul Naţional Anticorupţie”, a remarcat funcționarul.

Îi tratau sistemul nervos,  dar a murit de ciroză hepatică

Un alt pacient, Dmitri, a fost nevoit să plătească pentru  a obține gradul II de dizabilitate, iar apoi trei ani la rând să-și „cumpere” prelungirea temporară a certificatului. Povestea lui este descrisă deja la timpul trecut, pentru că la o lună după ce a fost nevoit a treia oară să plătească bani pentru prelungirea documentului prin care i se confirma incapacitatea de muncă, el a decedat.

Rudele sale spun că, după un accident de mașină, el a suferit un traumatism cranian grav. În fiecare an urma tratament, însă starea sa de sănătate, în special în ultimii cinci ani de viață, s-a înrăutățit brusc. Suferea de o slăbiciune constantă și de un tremor progresiv al mâinilor și picioarelor. Rudele i-au „cumpărat”, pe unde cu bani, pe unde cu animale domestice, gradul II de dizabilitate. Trei ani la rând, înainte de prelungirea gradului, li se dădea de înțeles că, probabil, nu vor mai fi în măsură să-i extindă același grad, că diagnosticul său nu se prea potrivește, că este necesar să se discute cu președintele consiliului etc. Dar toți acești trei ani pacientul urma tratament permanent, trecea examenul la specialiștii de profil, atât la ​​Chișinău, cât și la Comrat, făcea toate analizele, se străduia să-și mențină sănătatea. Și cel mai ciudat s-a dovedit a fi faptul că era tratat de hidrocefalie și a murit de o boală complet diferită – necroză a ficatului.

Cum se face că în acești trei ani de tratament permanent și de prelungiri „plătite” ale certificatului de dizabilitate nu au fost depistate problemele sale hepatice rămâne un mister, descifrarea căruia nu mai are nici un sens pentru rude și prieteni.

„Se mai întâmplă uneori”

I-am adresat întrebarea de mai sus lui Serghei Dolapciu, președintele Consiliului teritorial pentru determinarea dizabilităţii şi capacităţii de muncă din Comrat, la care dânsul a răspuns că „se mai întâmplă uneori”, însă ei nu poartă răspundere pentru așa ceva.

„Medicii care monitorizează pacienții pot comite greșeli. Ține de interesul nostru de a face un examen corect și de a-i determina pacientului gradul corespunzător de dizabilitate și capacitate de muncă. Însă nu ține de competența noastră efectuarea unor investigații detaliate. Aceasta este datoria specialiștilor de profil. În cazul în care medicul care a perfectat documentele pentru consiliu a comis o eroare, nu a identificat și nu a înscris toate afecțiunile și tulburările care au loc în organismul pacientului, noi le sugerăm oamenilor că mai au și unele boli asociate, care trebuie să fie examinate. În caz contrar, persoana se poate simți nedreptățită și ar rămâne nemulțumită de decizia luată de noi”, a adăugat Serghei Dolapciu.

Timp de doi ani nu a parvenit nicio plângere

Solicitați de reporterul CIJM, reprezentanții CNA care recepționează plângerile privind corupția din partea cetățenilor din raioanele Cahul, Taraclia, Cantemir, Basarabeasca, Leova, Cimișlia și UTA Găgăuzia, menționează că de la locuitorii UTA Găgăuzia primesc foarte rar plângeri cu privire la fapte de corupție sau de luare de mită.

„În ultimii doi ani nu există nici un fel de plângeri cu privire la coruptibilitatea membrilor Consiliului teritorial Comrat pentru determinarea dizabilităţii şi capacităţii de muncă. Noi am fi bucuroși să primim măcar o plângere, ca să efectuăm un control, însă odată ce nu există nici o cerere, nu putem face acest lucru”, a declarat dl Ștefan Tulbure, directorul  Direcţiei generale teritoriale „Sud” a Centrului Naţional Anticorupţie.

Cu toate acestea, funcționarul recunoaște că oamenii adesea nu fac efort ca să își apere drepturile.

„Noi suntem conștienți de faptul că oamenii nu dau mită din propria lor voință, că ei sunt forțați să facă acest lucru. Dar când ies din cabinetele medicilor, în stradă sau pe culoarele instituțiilor medicale, ei destăinuie prietenilor și rudelor cum au fost forțați să plătească și pentru ce. Cu toate acestea, nimeni nu îndrăznește să telefoneze și să comunice sau să vină și să scrie o plângere la poliție sau la Centrul pentru Combaterea Corupției”, a conchis Ștefan Tulbure.

Pentru a determina gradul de dizabilitate a pacienților, în Moldova funcționează Consiliile teritoriale pentru determinarea dizabilităţii şi capacităţii de muncă, care sunt distribuite pe raioane. Consiliul teritorial Comrat acoperă două raioane: Comrat și Vulcănești. În componența Consiliului intră un terapeut, un chirurg și un neuropsihiatru. Acești trei specialiști și decid cine are o dizabilitate  și cine este o persoană sănătoasă.

Conform datelor oficiale în UTA Găgăuzia sunt înregistrate 13.570 de persoane cu dizabilități, dintre care 732 sunt copii. Conform datelor unor studii, una din cinci persoane se confruntă cu obstacole și dificultăți la perfectarea gradului de dizabilitate.

Investigaţia este realizată în cadrul Proiectului „Shining a Light on Corruption in Moldova” desfăşurat de Centrul de Investigaţii Jurnalistice şi Freedom House, cu sprijinul financiar al Ministerului de Externe al Regatului Norvegiei.

Plasează comentariul tău

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *