Codul de principii, standarde şi recomandări al producătorilor companiei publice „Teleradio-Moldova”

CODUL DE PRINCIPII, STANDARDE

şi RECOMANDĂRI al PRODUCĂTORILOR

COMPANIEI PUBLICE „TELERADIO-MOLDOVA”

C U P R I N S

  1. 1. PRINCIPII GENERALE.

 

  1. COMPANIA „TELERADIO-MOLDOVA”: RESPONSABILITĂŢI EDITORIALE.

2.1. Misiuni editoriale.

2.2  Rigori şi cerinţe.

2.3 Principiul libertăţii presei

 

  1. COORDONARE ŞI RESPONSABILITATE

3.1. Coordonare şi responsabilitate

3.2. Coordonare şi riscuri juridice

 

  1. ECHILIBRUL ŞI PLURALISMUL.

4.1 Subiecte şi momente controversate

 

  1. IMPARŢIALITATEA.

5.1 Imparţialitatea în programele de ştiri

5.2 Imparţialitatea în programele bazate pe fapte

  1. 3 Imparţialitatea în ciclurile şi seriile de emisiuni

5.4 Imparţialitatea în emisiunile de autor

5.5 Imparţialitatea în emisiuni ce nu se implică în sfera de controverse politice sau de afaceri (emisiuni artistice)

5.6 Imparţialitatea şi sensibilitatea în raport cu cazurile de ofensă şi insultă

5.7 Imparţialitatea în emisiunile cu participarea grupurilor politice şi electorale

5.8 Terminologia politică şi imparţialitatea

5.9 Participanţii la emisiuni. Relaţii le cu ei prin prisma imparţialităţii.

5.10 Participanţii la emisiuni (colaborare, cooperare şi transparenţă)

5.11 Încrederea şi independenţa prezentatorilor TRM

  1. 12 Imparţialitatea în materialele corespondenţilor de peste hotare
  2. 13 Manipularea opiniei publice

 

  1. EXACTITATEA.

6.1 Cazuri de erori şi corectarea lor la TRM

  1. 2 Cifre şi date statistice în relatări
  2. 3 Remontări şi reconstituiri statistice

 

  1. GRAFICA COMPUTERIZATĂ ŞI APLICAREA EFECTELOR EI
  2. 1 Utilizarea materialelor de arhivă în emisiunile TRM
  3. 2 Programe înregistrate anticipat sau repetate. Verificarea lor înainte de difuzare

 

  1. OBIECTIVITATEA: CRITERII ŞI REFERINŢE
  2. 1 Procedee pentru a putea reda obiectiv
  3. ABORDAREA DIRECTĂ

 

  1. BUNUL GUST ŞI BUNA CUVIINŢĂ.
  2. 1 Decenţa şi bunul gust – criterii valorice la TRM
  3. 2 Limbajul
  4. 3 Decenţa şi bunul gust în programele şi Divertisment la TRM
  5. 4 Emisiunile de divertisment şi stereotipurile
  6. 5 Decenţa în spectacole, concursuri şi jocuri la TRM
  7. 6 Sexul şi nuditatea

10.7 Însemne şi avertizări

10.8 Drame şi scene tragice

 

  1. EMISIUNILE INFORMATIVE
  2. 1 Factorii ce determină transformarea evenimentelor în informaţii
  3. 2 Concepte de selectare a ştirilor
  4. 3 Reguli ce trebuie respectate la selectarea informaţiilor
  5. 4 Ştiri şi opinii: repere interpretative
  6. 5 Corectitudinea ştirilor
  7. 6 Structura materialelor informative Radio-TV

11.7 Reguli  privind textul din cadrul ştirilor

  1. 8 Stilul şi redactarea materialelor informative
  2. 9 Alte rigori privind materialele informative
  3. 10 Utilizarea materialelor de arhivă în programele informative
  4. 11 Efecte sonore în programele informative
  5. 12 Emisiuni cu apeluri telefonice în direct
  6. 13 Reguli privind grafica ştirilor (pentru televiziune)
  7. 14 Alte repere grafice

 

  1. JURNALIŞTII ŞI SURSELE LOR DE INFORMAŢIE
  2. 1 Protejarea surselor de informare
  3. 2 Informaţii din surse exterioare
  4. 3 TRM şi conlucrarea cu agenţiile de presă

 

  1. REPORTAJUL.
  2. 1 Principii privind structura reportajului
  3. 2 Reguli privind vizualizarea reportajelor nevizuale (pentru televiziune)
  4. 3 Reguli privind relatările de la conferinţe de presă

 

  1. INTERVIUL.

14.1 Structura interviului

  1. 2 Intervievatul
  2. 3 Reguli cu privire la înregistrarea interviurilor pe teren

 

  1. SONDAJELE DE OPINIE
  2. 1 Sondaje efectuate de reporteri
  3. 2 Relatări despre sondajele de opinie
  4. 3 Sondajele prin telefon
  5. 4 Accesibilitatea rezultatelor sondajelor pentru public
  6. 5 Sondaje comandate de „Teleradio-Moldova”

 

  1. RELATĂRI DESPRE PUTERE ŞI REPREZENTANŢII EI.

 

  1. MANIFESTĂRI ŞI DEZORDINI PUBLICE
  2. 1 Recomandări referitor la relatările despre dezastre majore şi situaţii excepţionale
  3. 2 Metode de sporire a numărului telespectatorilor şi radioascultătorilor elucidându-se situaţii de criză
  4. 3 „Ştirile „bombă” şi utilizarea lor pentru sporirea rating-ului

 

  1. TRM ŞI DIFUZAREA DIN PARLAMENT

 

  1. REFLECTAREA CAMPANIILOR ELECTORALE. RECLAMA POLITICĂ LA TRM

 

  1. VIOLENŢA (ASPECTE ŞI TRATĂRI)
  2. 1 Relatări despre crime şi criminali
  3. 2 Relatări care legitimează violenţa.
  4. 3 Violenţa în programele informative
  5. 4 Relatările în ştiri despre morţi sunt relatări despre un fapt real.
  6. 5 Violenţa cu impact asupra animalelor
  7. 6 Violenţa şi programele pentru copii
  8. 7 Programele TRM şi comportamentul imitativ şi anti – social
  9. EVENIMENTE NEGATIVE……
  10. 1 Reflectarea evenimentelor negative

 

  1. ORA DE VÂRF..
  2. 1 Semnale şi însemne de avertisment

 

  1. SUBIECTE RELIGIOASE ÎN PROGRAMELE TRM.
  2. 1 Sensibilităţi religioase şi tratarea lor în programele TRM

 

  1. TEATRU, ARTĂ, MUZICĂ ŞI PROGRAME DISTRACTIVE.

 

  1. REFLECTAREA ACTIVITĂŢII ORGANELOR PUBLICE.

 

  1. 1 TRM şi relaţiile ei cu ministerele de forţă
  2. 2 Reflectarea demonstraţiilor şi mitingurilor de protest în programele TRM
  3. SOCIETATEA ÎN PROGRAMELE TRM.

 

  1. DIFERENDUL TRANSNISTREAN.

 

  1. PERSONALUL COMPANIEI „TELERADIO-MOLDOVA”
  2. 1 Reporterii
  3. 2 Intervievatori
  4. 3 Comentatorii invitaţi
  5. 4 Personalul TRM şi conflictele de interese

 

  1. NORME ETICE ŞI INCOMPATIBILITĂŢI.

 

  1. 1 Referinţe deontologice
  2. RELAŢII CU PUBLICUL
  3. 1 Avizări şi consultări
  4. 2 Erori şi corectări
  5. 3 Plângeri şi petiţii

 

  1. PUBLICITATE ŞI MARKETING
  2. 1 Publicitatea
  3. 2 Norme de stabilire a tarifelor
  4. 3 Norme de acceptabilitate a publicităţii
  5. 4 Conceperea textului publicitar
  6. Vânzarile de spatiu publicitar la Compania „Teleradio-Moldova”: (repere şi recomandări)
  7. Dispoziţi finale.

 

 

 

 

  1. PRINCIPII GENERALE

 

Codul de principii, standarde şi recomandări al producătorilor TRM (în continuare „Codul”) are menirea să ajute producătorii de programe TRM de a lua decizii corecte în momente editoriale deosebit de dificile. Acestea includ: evenimente sociale, evenimente tragice, confruntări politice, greve, demonstraţii, victime, scene de violenţă extremă, violenţă ficţională, acte teroriste, crime, defăimare, limbaj indecent, înregistrări clandestine, scrutinuri electorale, religie, minorităţi, procese şi anchete, etc. Codul include metodele şi principiile aplicate  zilnic la TRM în relatări şi programe.

În conformitate cu prevederile Codului Audiovizualului al Republicii Moldova, Statutului Companiei, în cadrul politicii de emisie promovate de Radioteleviziunea publică se va urmări plasarea pe post a unor emisiuni care să informeze, să explice, să instruiască şi să distreze ascultătorii /telespectatorii de diferite vârste, orientări politice, categorii sociale.

Programele oferite de Radioteleviziunea publică vor fi predominant şi distinctiv locale, în limba de stat, dar şi în limbile minorităţilor (rusă, ucraineană, bulgară, găgăuză, idiş, ţigănească şi poloneză), contribuind în mod activ la fluxul şi schimbul dintre diferite forme ale expresiei culturale. Ele vor avea aceiaşi calitate în toate limbile fiind un factor important în formarea conştiinţei şi identităţii naţionale, apartenenţei la statul Republica Moldova şi în oglindirea caracterului multicultural  şi polietnic al publicului.

În activitatea lor producătorii vor porni de la dezideratul că accesul la informaţie este un drept fundamental al omului şi că acesta comportă drepturi şi obligaţiuni, libertăţi şi responsabilităţi.

Emisiunile TRM trebuie să informeze echidistant, corect şi imparţial ascultătorii/ telespectatorii urmărind păstrarea unui echilibru în societatea moldovenească.

 

  1. COMPANIA „TELERADIO-MOLDOVA”: RESPONSABILITĂŢI EDITORALE

 

 

Compania posedă autoritatea editorială şi poate exercita această autoritate asupra conţinutului tuturor emisiunilor pe care le difuzează, întru respectarea principiilor jurnalistice şi standardelor de bază. Compania poate verifica emisiunile difuzate şi este responsabilă de conţinutul lor.

Conform Codului Audiovizualului Compania nu poate delega unei alte persoane sau organizaţii responsabilitatea sa editorială. Această prevedere nu împiedică însă „Teleradio-Moldova” să se angajeze în coproducţie sau colaborări cu alte posturi, nu-i interzice să cumpere emisiuni, sau să încheie acorduri speciale cu parteneri externi.

Conducătorii TRM, şefii de departamente şi jurnaliştii (realizatorii, reporterii şi coordonatorii ce lucrează la Departamentele actualităţi sau cei care sunt responsabili de emisiuni din sfera economică, agricolă sau a finanţelor din Departamentul publicitate) se recomandă să depună la începutul fiecărui an o declaraţie cu privire la activitatea lui economică, financiară etc. (dacă sunt acţionari, fondatori sau patroni de firme, SRL, etc.).

Reporterii şi corespondenţii TRM trebuie să reflecte evenimentul dezinterersat, ei nu pot fi avocaţi sociali.

„Teleradio-Moldova” se va orienta în politica sa editorială spre jurnalistul (reporterul) „mediator”, adică chemat prin materialele sale să facă posibilă comunicarea dintre diferite grupuri sociale, categorii de telespectatori şi ascultători. Asta nu înseamnă că acest jurnalist poate să-şi reprezinte în emisiuni propria părere, capacitatea personală de a rezolva singur orice problemă, de a comenta în numele şi din numele său. Paznicul democraţiei la „Teleradio-Moldova” este Compania, şi nu jurnalistul „x” devenit „atotputernic” graţie microfonului sau camerei de luat vederi.

 

  1. 1 Misiuni editoriale

Compania publică „Teleradio-Moldova” trebuie:

  • să ofere o oglindire completă, largă, echilibrată şi obiectivă a evenimentelor din domeniul politic, economic, social şi cultural al Republicii Moldova;
  • să ofere o imagine comprehensivă a situaţiei reale din ţară;
  • să încurajeze telespectatorii /ascultătorii ca să-şi formeze opinii personale într-un mod liber;
  • să reflecte diversitatea culturală şi regională;
  • să respecte egalitatea sexelor;
  • să servească tuturor grupurilor sociale, inclusiv celor ce sunt neglijate de audiovizualul comercial, aşa cum sunt minorităţile etnice şi altele;
  • să respecte demnitatea fiinţei umane şi să promoveze valorile europene, în special cu referinţă la democraţie, pluralism, toleranţă şi respect pentru drepturile şi libertăţile omului.

 

  1. 2 Rigori şi cerinţe

         Emisiunile IPNA Compania „Teleradio-Moldova” trebuie:

  1. să asigure informarea opiniei publice, servind intereselor cetăţeanului şi societăţii;
  2. să fie credibile, contribuind activ la formarea unei opinii publice libere, inclusiv prin intermediul discuţiilor;
  3. să propage valorile culturii naţionale în întreaga lor diversitate şi bogăţie, contribuind creativ la dezvoltarea procesului cultural;
  4. să fie diverse ca gen (informative, documentare, artistice, muzicale, dramatice, talk show-uri, de divertisment etc.) şi orientare (instructiv-educative, profesionale, sportive, pentru copii, tineret, oameni de vârsta a treia, categorii speciale de utilizatori);
  5. să fie realizate în proporţii rezonabile ca gen şi diapazon tematic, precum şi în limbile minorităţilor naţionale;
  6. să cultive principiul toleranţei faţă de alte opinii şi convingeri;
  7. să asigure dezbateri imparţiale, echitabile şi competente pe marginea problemelor discutate în contradictoriu, fără a prezenta viziunile contrare în mod eronat;
  8. să excludă posibilitatea apariţiei mesajelor ce conţin îndemn la război de agresiune, propagă violenţă, intoleranţă rasială, naţională, de clasă sau religioasă, nesupunerea civică sau instigă la săvârşirea de infracţiuni şi dezordine publică;
  9. să nu prejudicieze securitatea statului, să nu defăimeze denumirea, poporul şi limba lui, să nu incite la separatism teritorial;
  10. să nu aducă atingere onoarei, demnităţii, dreptului la propria imagine şi vieţii particulare a persoanei, conform prevederilor legislaţiei şi normelor internaţionale, la care Republica Moldova este parte;
  11. să nu conţină idei, opinii şi manifestări ce contravin normelor moralei.

 

 

 

  1. 3 Principiul libertăţii presei

Respectarea acestui principiu are următorul impact pozitiv pentru Radioteleviziunea publică:

  • slujeşte societatea prin faptul că face accesibile publicului informaţii, discuţii şi dezbateri publice;
  • edifică opinia publică asupra unor fapte sau fenomene, pentru a face să acţioneze din proprie conştiinţă;
  • apără drepturile individului şi valorile democratice Dar a fi „câine de pază” al democraţiei nu înseamnă a fi „dulău turbat”;
  • slujeşte sistemul economic, (de exemplu, prin publicitate); apropie cumpărătorii şi vânzătorii; facilitează spiritul de întreprinzător;
  • furnizează agrement (e vorba de divertismentul „bun”, indiferent de ce s-ar înţelege prin termen);
  • are grijă de păstrarea autonomiei financiare, spre a fi independentă de interesele şi influenţele speciale ale unor finanţatori.

 

  1. COORDONARE ŞI RESPONSABILITATE

3.1. Coordonare şi responsabilitate.

         Realizatorii de programe trebuie să raporteze superiorilor despre relatările problematice ce ar putea afecta politica editorială a TRM la etapa iniţială, cînd se prezintă oferta pentru săptămîna a cincea a planului de emisiuni. Refuzul de a coordona, informa sau recurge la organul ierarhic superior (Consiliul de programare) poate avea drept consecinţă neplanificarea, amînarea, schimbarea programului în plan.

 

3.2. Coordonare şi riscuri juridice.

         Directorii Televiziunii şi radiodifuziunii, Consiliile artistice şi direcţiile de programare, producătorii de emisiuni poartă responsabilitatea principală faţă de politica editorială şi de sistemul de coordonare, planificare şi difuzare. Realizatorii de programe pot să se adreseze direct conducătorilor de subdiviziuni sau Consiliului de programare. Toţi producătorii, conducătorii şi redactorii trebuie să cunoască  rigorile şi regulile incluse în prezentul Cod şi în Codul privind organizarea procesului tehnologic şi de producţie a programelor radio sau TV în ceea ce priveşte sfera specifică a emisiunilor lor. Direcţiile de programare trebuie să fie în stare de a monitoriza acest proces, fiind responsabile de apariţia problemelor de coordonare şi planificare de la bun început.

Despre relatările cu risc ce conţin momente conflictuale şi discutabile trebuie să fie raportat Directorul. Atunci cînd directorul nu are o soluţie, el trebuie să se consulte cu Preşedintele Companiei ori cu Consiliul de Observatori.

 

Probleme şi tematici controversate ce trebuie coordonate cu organele ierarhic superioare.

Probleme cu referinţă la interpretarea prevederilor din Codul de principii, standarde şi recomandări ale producătorilor TRM.

Probleme legate de interpretarea Codului de reguli şi rigori privind organizarea procesului tehnologic şi de producţie la Radio Moldova sau Moldova 1.

Propuneri ce depăşesc limitele Statutului Companiei şi regulamentului de organizare şi funcţionare a ei.

Subiecte şi relatări deosebit de problematice şi riscante ca ar putea avea pentru societate un efect destabilizator sau ar provoca dezordine şi ar pune în pericol viaţa cetăţenilor. Chestiuni legate de securitatea naţională, inclusiv atunci cînd subiectele vizează procese juridice, anchete ale Procuraturii, organelor de drept, etc.

Chestiune ce vizează persoane care direct se asociază cu acte de terorism;

Interviuri cu teroriştii şi persoane date de către poliţie în urmărire generală;

Oricare propunere de a plăti onorarii pentru interviuri martorilor ce se află în procese penale curente sau neclasate;

Oricare propunere de a oferi anonimat persoanelor care încearcă să evite legile Republicii Moldova;

Orice ofertă pentru emisiuni ce pot afecta prevederile constituţionale;

Orice tentativă de a fi martor sau de a înregistra autorii unei crime deosebite;

Includerea în emisiuni a înregistrărilor din proprietatea privată a unor persoane fizice sau juridice, sau ale altor posturi Radio-TV;

Difuzarea unor înregistrări clandestine, realizate de organele de drept pentru scopuri juridice sau de anchetă; înregistrări piratereşti; înregistrări neautorizate prin contracte;

Cererile din afara TRM de a viziona sau obţine materiale înregistrate, dar nedifuzate pe canalele Companiei.

Cererile de a acorda dreptul la replică

Chestiuni ce vizează refuzul realizatorului de a pregăti şi difuza un material inclus în planul redacţional;

Orice propunere de a realiza interviuri, emisiuni (excepţie reportajul de ştiri) cu diplomaţi străini, persoane publice de prim rang, conducători ai altor state;

Orice propunere de a realiza programe critice la adresa bisericii, dreptului la confesiune, a tradiţiilor minorităţilor naţionale.

Interviuri cu lideri oricărui partid politic din Republica Moldova (nu se referă la interviuri scurte de ştiri);

Interviuri cu lideri au regimului separatist de la Tiraspol;

Emisiunile în care sunt folosite sintagme ofensive sau cuvinte indecente ce nu pot fi omise pentru că se codifică mesajul;

Înregistrările secrete efectuate cu echipamente de înregistrare;

Remunerarea informatorilor sau martorilor.

Recurgerea trebuie făcută de la caz la caz la şeful subdiviziunii, ori directorul televiziuni sau radiodifuziunii. Necesitatea de a recurge la instanţele ierarhic superioare ale TRM pot viza şi alte chestiuni.

Nici un rezumat sumar al principalelor domenii juridice, care au tangenţe cu emisiunile Radioteleviziunii nu poate acoperi toate problemele ce pot apărea ulterior. De aceea producătorul trebuie să se consulte cu juriştii Companiei, fie că e vorba de drepturile de autor, fie că e vorba de respectarea principiului prezumţiei nevinovăţiei sau alte rigori juridice. În materialele informative este contraindicat să fie demonstrat publicului faţa celui reţinut, dacă vina lui nu este confirmată prin decizia judecăţii. Reporterii n-au dreptul prin subiectele lor să producă influenţe şi presiuni asupra mersului unui proces la judecată.

 

3.3. Emisia şi unele garanţii juridice ale politicii editoriale ale TRM.

 

În cazul unor emisiuni în care au fost elemente de defăimare sau sfidare, momente ce pot afecta sfera de programare şi politică editorială a TRM, difuzarea este plină de riscuri juridice. Problemele juridice pot apărea nu de la ceea ce este difuzat, dar de la faptul  cum sunt spuse şi prezentate faptele şi lucrurile. Pentru a evita aceste riscuri, producătorii trebuie să apeleze la serviciul juridic al TRM, solicitînd să fie consultaţi la etapa programării. Serviciul juridic trebuie să ofere doar consultaţii şi recomandări.

Dacă realizatorii nu sunt satisfăcuţi de recomandările Serviciului juridic şi doresc să continue programul, ei trebuie să recurgă la instanţele superioare.

Protecţia surselor confidenţiale este o chestiune serioasă pentru oricare jurnalist sau producător de programe şi are importanţă deosebită pentru TRM. În circumstanţele cînd organele de anchetă vor cere deconspirarea sursei, va fi binevenit de a apela la conducerea Companiei înainte de a lua decizia de a nu divulga sursa.

Producătorii por suporta riscuri juridice şi în procesul de realizare a unor programe ce dezbat probleme comerciale, economice, etc. Cîteva probleme cu caracter comercial ce afectează realizatorii programelor:

  1. co-sponsorizarea evenimentelor;
  2. co-producerea emisiunilor;
  3. onorariile pentru netitulari;
  4. convorbirile telefonice în interese personal;
  5. referinţe în emisie la produceri şi publicaţii;
  6. publicitate ilicită;
  7. solicitarea frecventă a unor persoane cu influenţă sau de afaceri în acelaşi program.

Realizatorii  programelor, producătorii trebuie să consulte mereu capitolele ce vizează problemele de publicitate atunci cînd subiectul şi modalitatea de abordare a temei vizează activitatea firmelor, întreprinderilor, producţia şi marca producţiei lor, etc.

Riscuri juridice pot apărea atunci cînd TRM achiziţionează programe din exterior. Consiliul de programare trebuie să urmărească ca emisiunile realizate pentru TRM de producătorii independenţi să corespundă aceloraşi standarde ca şi programele „de casă”. Realizatorii lor trebuie să se conformeze cu politica editorială a Companiei. Responsabilitatea pentru conţinutul oricărei emisiuni achiziţionate din exterior şi difuzată pe post rămîne a fi TRM, indiferent cine şi unde a produs acest program.

De la producătorii independenţi se aşteaptă o respectare şi a prevederilor prezentului Cod, inclusiv a Codului de reguli şi rigori privind procesul tehnologic şi de producţie la Radio sau TV. Orice problemă, moment dificil, aspect controversat trebuie identificate şi discutate la sau în timpul realizării emisiunii.

Orice contract cu un realizator independent de programe sau cu un re-difuzator trebuie să includă obligaţia lor de a respecta aceste Coduri şi prevederile legislaţiei despre IPNA Compania „Teleradio-Moldova”.

 

3.4. Necesitatea coordonării în cazul altor riscuri editoriale.

Realizatorii de programe trebuie să fie siguri că şefii lor sunt avertizaţi despre orice program ce ar putea cauza controverse publice sau politice, chiar şi în cazurile cînd emisiunea corespunde principiilor şi standardelor editoriale ale TRM .

Ultima instanţă care poate oferi sfaturi, recomandări şi soluţii producătorilor, şefilor de redacţii, referitor la problemele editoriale dificile este Consiliul de Observatori (CO). Consiliul de Observatori poate revizui Codul producătorilor şi alte regulamente, poate elabora ghiduri noi în caz de necesitate şi are dreptul să monitorizeze respectarea de către producătorii TRM a prevederilor Codurilor, Regulamentelor şi altor acte normative.

 

 

  1. PRINCIPII ŞI STANDARDE EDITORIALE.

4.1. Echilibrul şi pluralismul.

Orice jurnalist inclusiv jurnalistul de la „Teleradio-Moldova” are propriile opinii, simpatii, antipatii şi atitudini. Aplicarea corectă a criteriilor profesionale în meseria pe care o exercită îl va împiedica pe jurnalist să cedeze unor prejudecăţi şi interese personale.  Radiotelejurnalistul trebuie să-şi facă reportajele într-o manieră judicioasă, echilibrată şi echitabilă.

La rândul său pentru ca emisiunile sale să fie echilibrate, credibile şi oneste „Teleradio-Moldova” ca serviciu public va crea condiţiile respective. Echilibrul va fi atins, după caz, fie într-aceeaşi emisiune, fie în cursul aceluiaşi ciclu de emisiuni. Atunci când este imposibil de obţinut o versiune a faptelor sau opinia unei persoane importante, responsabilii de emisiuni trebuie să găsească pe altcineva care ar reprezenta punctul de vedere sau opinia persoanei în cauză. Dacă nu se reuşeşte acest lucru, jurnaliştii vor expune singuri poziţia respectivă într-un mod mai obiectiv, bazându-se pe declaraţiile, părerile celui lipsă, făcute anterior la radio, TV sau în presă.

Echilibrul şi dreptul la replică nu reprezintă acelaşi lucru. În fiece caz aparte consiliile de programe de la TVM şi Radio Moldova vor avea grijă să determine concret când este vorba de un dezechilibru semnificativ şi când trebuie de luat măsuri ce ar lichida dezechilibrul.

 

  1. 2. Subiecte şi momente controversate

O emisiune despre un subiect controversat trebuie să acorde toată consideraţia necesară diversităţii curentelor de opinii asupra problemei sau subiectului controversat. Principiile echităţii şi imparţialităţii trebuie să ghideze prezentarea emisiunii astfel încât radio ascultătorii şi telespectatorii să poată reflecta asupra problemei şi analiza fondul ei, bazându-se pe fapte obiective.

Într-un ciclu de emisiuni consacrate dezbaterii unor probleme majore nu se poate lua poziţie în favoarea doar unei sau altei părţi implicate (de exemplu: în problemele în care ştiinţa polemizează cu religia); dacă într-o emisiune a ciclului se admite prezentarea doar a unui punct de vedere particular, ciclul în întregime trebuie să acorde atenţie varia puncte de vedere, opinii, atitudini. De aceea producătorul trebuie să aibă elaborată minuţios în concepţia seriei de emisiuni strategia şi tactica de abordare a problemei sau a problemelor încât la finele proiectului să poată obţine cu adevărat o unitate prin diversitate. În acelaşi sens important pentru producător e şi monitorizarea aspectelor abordate, a invitaţilor emisiunilor, ţinând cont de coloratura lor politică, de punctele de vedere promovate şi alte aspecte editoriale, care ar asigura echidistanţa, pluralismul şi echilibrul în emisiunile TRM.

5. IMPARŢIALITATEA

În toate emisiunile ce tratează un subiect controversat trebuie respectat principiul imparţialităţii, fiind prezentate punctele de vedere ale ambelor părţi implicate. Altfel informaţia nu va fi nici justă  şi nici completă. În acest context „imparţial şi echitabil” vrea să însemne corect şi rezonabil, ţinându-se cont de valoarea obiectivă a opiniilor, de importanţa lor reală şi de consecinţele ce le poate provoca reflectarea lor eronată. „Teleradio-Moldova” în calitate de serviciu public de Radioteleviziune şi jurnalistul ca persoană angajată fiecare au de jucat un rol distinct în materie de echilibru şi de echitate în prezentarea informaţiei.

Principiul de imparţialitate constituie o normă obligatorie pentru orice domeniu de programare, cerând de la realizatorii de programe să manifeste lipsă de prejudecăţi, nepărtinire, respect faţă de adevăr, echidistanţă şi echilibru în abordare.

Respectarea acestui principiu presupune  producerea programelor de o mare diversitate care reflectă un şir vast de interese, credinţe şi viziuni ale auditoriului. Reprezentarea unui spectru larg de teme, domenii, interese este obiectivul tuturor genurilor de programe.

Ca noţiune imparţialitatea trebuie să fie interpretată în sensul de redare adecvată, obiectivă şi corectă a subiectului în concordanţă cu tipul de program. În general conform acestui principiu ar trebui prezentate în emisie cel puţin două-trei puncte de vedere. De aceea nu poate fi obţinută imparţialitatea printr-un simplu echilibru matematic în care fiecare punct de vedere să fie completat de unul egal şi opus. În acest sens TRM consideră oportun pentru respectarea acestui principiu mai ales în ştiri a cel puţin două-trei opinii, puncte de vedere dintre care unul să fie neapărat oficial. Nerespectarea acestei norme constituie un impediment în plasarea materialului pe post.

Subiectele controversate trebuie tratate cu  norma de exactitate şi imparţialitate atât în programele de ştiri cât şi în alte programe, de exemplu, cele care abordează chestiuni de politică publică sau de controverse politice, economice, sociale. Principiul imparţialităţii nu  presupune o neutralitate absolută în fiecare material, subiect sau o detaşare de la principiile democratice fundamentale. Clar interzis pentru Compania „Teleradio-Moldova” este difuzarea propriilor opinii în politica curentă, politica de afaceri sau în materie de politici publice, cu excepţia chestiunilor legate de difuzarea programelor.

 

  1. 1. Imparţialitatea în programele de ştiri

Norma TRM specifică că ştirile trebuie să fie prezentate cu exactitate şi imparţialitate. Relatările trebuie să fie nepărtinitoare, ample şi profund documentate. În materialele de relatare a controverselor de afaceri sau politice opiniile principale ce diferă trebuie prezentate în funcţie de importanţa lor doar în perioada în care controversa este actuală. Relatând despre opinii diferite, păreri controversate reporterul va lua în consideraţie atât evenimentele cât şi  discuţiile în jurul lor, editorul-coordonator fiind cel care va determina cu înţelepciune editorială dacă este binevenit ca opiniile existente să fie incluse într-o singură ediţie sau în mai multe.

Din perspectiva respectării imparţialităţii programele de ştiri trebuie să ofere telespectatorilor şi ascultătorilor relatări care să-i îndemne pe acestea să-şi formeze păreri şi opinii  proprii.  Reporterul nu poate să-şi exprime opinia sa personală. Audienţa nu trebuie să afle din programele TRM părerile personale ale prezentatorilor şi reporterilor.

 

  1. 2. Emisiuni în emisiunile interactive.

În aceste programe live cu telefoane în direct producătorii trebuie să fie permanent în alertă  faţă de posibilitatea de a încălca legea sau a cauza ofense extinse în chestiuni de bun gust, decenţă sau limbaj de către cei care telefonează.

Pentru a minimaliza riscul, producătorii trebuie să fie siguri că prezentatorii cunosc legile şi regulamentele TRM şi sunt în stare să se descurce rapid şi politicos în situaţiile dificile. Aceste riscuri şi situaţii pot fi ocolite prin slăbirea sau stingerea apelului telefonic, cu ajutorul convorbirilor „profilactice” cu cei care telefonează în timp ce prezentatorul „mişcă” discuţia mai departe.       Când tema programului cu telefoane în direct atinge probleme dificile, înainte de a le da „undă verde” în emisie, cei care telefonează, trebuie instruiţi.  Eficienţa acestei munci depinde de aptitudinea redactorului ce stă la telefoane, care trebuie să manifeste mult calm, politeţe, răbdare faţă de  cel ce telefonează. În cazurile SMS se recomandă ca textele să fie lansate cu  întârziere pe ecran, în aşa fel ca să fie „filtrate” indecenţa, limbajul dur, ofensele şi informaţiile ne-verificate.

 

  1. 3 Imparţialitate în programe bazate pe fapte

Programul bazat pe fapte ce vizează aspecte ale politicii publice cu controverse politice sau de afaceri poate fi considerat imparţial dacă este corect, obiectiv, echilibrat, exact şi menţine respectul faţă de adevăr.

Programul poate aborda orice subiect ales, oricare punct al controversei dacă sunt motive  editoriale evidente de a face acest lucru. Controversa poate fi abordată integral dar şi parţial. În orice caz autorul programului trebuie să facă acest lucru onest. El trebuie să se asigure că opiniile discutabile sunt tratate nepărtinitor iar opiniile opuse nu sunt denaturate.

Rigoarea principală pentru realizatorii de programe este de a fi corecţi şi echidistanţi faţă de materia subiectului, asigurându-se că va fi respectat dreptul  la răspuns.

         Uneori, în numele imparţialităţii atunci, când problemele sunt extrem de controversate şi momentul definitiv sau decisiv al controversei este iminent va fi necesar de a prezenta toate punctele de vedere principale într-o emisiune sau pe parcursul ciclului.

 

  1. 4. Imparţialitatea în cicluri şi serii de emisiuni

În acest sens putem determina două  momente:

  1. Eemisiun idifuzate  sub acelaşi titlu în care următoarea emisiune este clar legată de altele,  abordând o tematică asemănătoare sau înrudită şi  constituind seria de emisiuni pot fi imparţiale în toate emisiunile sau într-un număr de programe care face parte din serie. Intenţia de a fi imparţial într-un număr anumit de programe poate fi planificată anticipat şi făcută publică pentru a fi clară auditoriului.

 

  1. Numărul de emisiuni care sunt difuzate sub aceeaşi denumire însă orice nouă ediţie abordează alte  materiale, alte teme constituie un ciclu ce poate fi imparţial.

Programele  urmăresc  dezvoltarea ulterioară a temei, a materialelor  respective şi permit pe parcurs includerea unor opinii noi. Publicul din start trebuie să fie informat în timpul difuzării  programului despre  continuarea lui. Emisiunea-continuare trebuie să urmeze, de regulă, nu mult timp după programul iniţial sau într-un termen rezonabil de timp  luând în consideraţie durata celorlalte emisiuni-episoade.

 

 

  1. 5. Imparţialitatea în emisiunile de autor

Compania publică „Teleradio-Moldova” poate avea în grilă şi programe de autor, care au un statut special, menirea lor fiind să creeze posibilitatea  pentru mai multe persoane şi  personalităţi să-şi prezinte opinia sau să lanseze argumente neobişnuite, discutabile. Aceste emisiuni de ciclu pot amplifica şi aprofunda cunoştinţele publicului, în special atunci când inoculează subiecte tradiţionale, ortodoxale, fel viziuni neobişnuite şi rar auzite. Aceste programe au o poziţie valoroasă în grilă. Oricum, programele cu opinii personale vizează, de regulă, politica publică sau controversele politice, economice, determinând obligaţii deosebite pentru autorii lor. Acestea sunt:

  • Tema programului de autor trebuie să fie clar anunţată auditoriului în prealabil;
  • Autorii trebuie să se asigure că aceste programe nu denaturează opiniile opuse. Este necesar un respect deosebit faţă de exactitatea faptelor;
  • Autorii trebuie să prevadă posibilitatea de a include în program, bunăoară, şi dreptul la replică sau dreptul oponentului de a-şi expune opinia pe marginea celor discutate;
  • Nu este recomandabil ca editorii-coordonatori, prezentatorii permanenţi, sau reporterii care fac ştiri, relatări în programe despre politica publică să prezinte programe cu opinii personale şi subiecte controversate.

 

În ciclul de emisiuni de autor care sunt de lungă durată, nu este necesar de a oferi timp egal pentru fiecare punct de vedere relevant la fiecare subiect relatat. Trebuie să fie un şir suficient de opinii selectat din tot evantaiul de viziuni existente.

Când programele în cadrul unui serial au caracter de apariţie ocazional şi sunt dedicate diferitor aspecte ale unui şi acelaşi subiect atunci va fi necesar ca autorii să fie imparţiali pe întreg serialul.

O grijă specială trebuie manifestată faţă de şirul de emisiuni, care conţine o abordare  netradiţională a problemelor controversate. Aceste emisiuni pot reflecta o idee originală sau o investigaţie jurnalistică care ar putea să nu fie echilibrată definitiv sauo analiză realizată de un specialist respectat într-un domeniu specific, analiza rămânând a fi unilaterală.

Dacă asemenea emisiuni  încearcă o abordare specială a chestiunilor de controversă politică sau de afaceri, trebuie să avem siguranţa că pe parcursul anului precedent, sau a anului următor, a fost inclus sau va fi programat un şir vast de alte opinii şi viziuni reprezentate în aceeaşi măsură, format, periodicitate etc.

Imparţialitatea este necesară în toate relatările ce vizează problemele de politică publică sau controversă economică. Cerinţa de imparţialitate este de o importanţă deosebită şi în relatările ce se referă la “chestiuni de importanţă majoră”, de semnificaţie naţională, cum ar fi grevele într-un sector public de nivel naţional, sau chestiuni de legislaţie extrem de discutabile în ajunul alegerilor, scandalurile politice, fraude sociale etc.

Având de a face cu chestiuni controversate de importanţă majoră, redactorii trebuie să se asigure că în timpul când controversa este actuală, telespectatorii şi ascultătorii vor putea afla un amplu evantai de opinii şi viziuni semnificative.

 

  1. 6. Imparţialitatea în emisiuni ce nu se implică în sfera de controverse politice sau de afaceri (emisiuni artistice, muzicale, etc.)

Documentarele, revistele şi programele artistice adeseori au în obiectiv o sferă limitată sau, bunăoară, dau posibilitatea într-un interviu să fie exprimată doar o singură opinie, punct de vedere, etc.

La modul general, aceste emisiuni trebuie să reprezinte o realitate. În aceste cazuri producătorii vor avea obligaţia de a garanta că un şir corespunzător de alte opinii si viziuni vor fi difuzate ulterior în timp rezonabil. În acest sens sunt necesare revederi sistematice şi discuţii permanente la tema dată pentru ca emisiunea să formeze un mozaic complet.

 

  1. 7. Imparţialitatea şi sensibilitatea în raport cu cazurile de ofensă şi insultă.

În scopul de a prezenta cât mai multe opinii pertinente, realizatorii vor necesita uneori relatarea sau intervievarea persoanelor opiniile cărora pot cauza ofense serioase multor oameni. În asemenea cazuri redactorii de programe trebuie să fie convinşi, coordonând problemele respective după necesitate, că astfel ei servesc interesul public şi depăşesc limitele de ofensă.

Intervievatul nu trebuie să fie terorizat. Atunci, însă când intervievăm persoane comportamentul sau viziunile cărora cauzează insulte reale, noi trebuie să manifestăm sensibilitate faţă de opiniile auditoriului. Întrebările reporterilor trebuie să fie, indiscutabil, ferme, viguros provocatoare şi repetate în caz de necesitate. Pentru reporter nu este   binevenit să-şi exprime reacţia faţă de ofense sau să-şi spună indignarea personală. Cel care pune întrebări trebuie să ţină cont de  dispoziţia publicului.

Pot fi cazuri când o parte din audienţă având anumite interese, simpatii şi antipatii, opinii separate referitor la evenimente specifice să accepte cu rezerve un program imparţial. Această presiune poate fi amplificată de anumite ziare, declaraţii, etc.

În asemenea circumstanţe realizatorii de programe nu trebuie să ezite în abordarea corectă a subiectelor dificile, a punctelor de vedere corecte. Ei trebuie să fie atenţi şi oneşti luând în consideraţie ora difuzării, tipul şi totalitatea programului.

 

  1. 8. Imparţialitatea în emisiunile cu participarea grupurilor politice şi electorale (gen „Viaţa public㔄Ora opoziţiei”, „Arena”, etc.)

Conţinutul emisiunilor  cu participarea grupurilor politice sau electorale este problema organizatorilor emisiunii. TRM va cere de la ei imparţialitate. În calitate de editor, TRM va purta responsabilitate pentru emisiuni şi  va cere de la reprezentanţii partidelor respectarea standardelor de legalitate, gust şi decenţă.

Asemenea emisiuni trebuie să fie clar concepute, evidenţiate grafic şi sonor în programe, iar auditoriul nu trebuie să aibă nici o îndoială că aude opiniile reprezentanţilor unor forţe politice, partide, mişcări, concurenţi electorali, etc.

 

  1. 9. Imparţialitatea şi utilizarea termenilor politici.

Principiul imparţialităţii poate fi afectat şi de limbajul folosit în reportajele politice. De aceea trebuie să fim conştienţi de faptul că anumite cuvinte sau fraze poartă în sine anumite nuanţe, semnificaţii, aluzii etc. Spre exemplu, folosirea cuvântului „a susţine” necesită o atenţie deosebită. Probleme pot apărea odată cu folosirea şi unor fraze de felul: „exact asta vroiam să spun şi eu”, „mi-aţi ghicit gândul”, „observaţia dvs. este foarte convingătoare” etc. care, spuse de moderator ar putea produce impresia că el este predispus de a crede unei părţi mai mult decât alteia. De asemenea trebuie să fim atenţi cu fraze scurte precum sunt „aripa de dreapta” şi „aripa de stânga”, sau cu alte calificative, adeseori utilizate de oponenţii politici în mediul lor cu sens peiorativ, ironic, maliţios, etc. Pentru a păstra imparţialitatea prezentatorii trebuie să folosească un limbaj neutru, lipsit de calificative.

 

 

  1. 10. Participanţii la emisiuni. Relaţiile cu ei prin prisma imparţialităţii

         Realizatorii programului trebuie să aibă clarviziuni certe în ceea ce priveşte subiectul şi scopul programului lor. Dacă nu există considerente speciale şi legitime pentru confidenţialitate, ei trebuie să fie deschişi referitor la ideile şi scopurile ce le urmăresc şi sinceri cu participanţii la emisiuni.

Unii participanţi pot fi ne-iniţiaţi în probleme de înregistrare şi transmisiune a emisiunilor. Procesele   şi asumările care sunt clare şi evidente pentru un profesionist, pot să nu fie înţelese de un neiniţiat. Participanţii nu trebuie să pună la îndoială faptul că ei nu vor fi trataţi în mod corect. Ei nu trebuie să fie induşi în eroare, înşelaţi sau dezinformaţi înainte, în timpul şi după program, indiferent dacă sunt persoane publice sau cetăţeni de rând.

 

  1. 11. Participanţii la emisiuni (colaborare, cooperare şi transparenţă)

Invitaţii trebuie să fie siguri că vor fi trataţi într-un mod deschis. Anticipat invitaţilor la emisiuni trebuie:

  1. să li se spună ce fel de program este;
  2. să li se spună ce fel de contribuţie li se cere în interviu: să fie participant la o discuţie, de exemplu, sau să asiste pentru a preciza unele lucruri etc.
  3. să li se spună dacă vor participa în emisiune pe viu sau înregistraţi. În cazul programului sau emisiunii înregistrate li se va spune dacă emisiunea va fi fonotecată sau nu va fi deloc folosită.
  4. să i se explice scopul general al programului, precum şi contribuţia lui.
  5. să li se dea o idee generală despre felul întrebărilor care le vor fi puse.
  6. să li se spună cine va fi reporterul în cazul unui interviu.
  7. să se discute în mod deschis, pînă la emisie, orice condiţii şi clauze înaintate.

 

În cazul în care uneori Radioteleviziunea publică nu poate accepta  condiţiile impuse de invitaţi, acest lucru nu trebuie ocolit, ci clarificat.

Invitaţii nu trebuie să se simtă ademeniţi în programe de condiţii la care nu se aşteptau.

„Faptele sînt sfinte, comentariile sînt libere, deaceea DREPTUL LA REFUZ  al participantului solicitat de ziarist este absolut”.

Dreptul prezentatorului de a face public refuzul trebuie exercitat numai atunci când este necesar şi trebuie realizat în condiţii care să fie corecte pentru cei absenţi.

Rigoarea imparţialităţii se atribuie egal şi persoanelor care au calitatea de invitaţi-experţi sau de consultanţi în pregătirea programului. Ei nu trebuie să-şi creeze  o impresie greşită referitor la invitaţia ce li s-a făcut. În programele bazate pe fapte pot apărea situaţii când pentru realizatorii programului nu este convenabil de a dezvălui participanţilor obiectivele programului. Aceasta se poate întâmpla doar atunci când există un interes public clar şi când este vorba despre o activitate serioasă ilegală sau antisocială. În asemenea cazuri decepţia trebuie să fie minimă, în proporţie cu materia subiectului, cerând în prealabil o aprobare a şefului subdiviziunii din care realizatorul face parte.

Unii participanţi pot să solicite TRM o copie a programului finisat ca să-l vizioneze sau să-l audieze înainte de difuzare. TRM nu poate accepta acest lucru din motive juridice şi din necesitatea de a-şi păstra independenţa editorială.  Oricum, sunt posibile circumstanţe în care să aibă loc avanpremiera emisiunii fără cedarea controlului editorial.

 

  1. 12 Încrederea şi independenţa prezentatorilor TRM

Unii intervievaţi, din rândurile persoanelor publice, pot încerca se intimideze realizatorii programului atât înainte cât şi după participarea la realizarea lui.

Realizatorii de programe care sunt corecţi, au tot dreptul să le răspundă rece şi cu demnitate: NU! Nimeni din acei care participă voluntar în programele TRM nu are dreptul de a împiedica realizatorii să-şi exercite obligaţiunile. Realizatorii TRM trebuie să asculte atent pe fiecare care are obiecţii rezonabile dar decizia le aparţine lor.

Nu este o obligaţie absolută  a realizatorilor de a numi toţi participanţii la emisiune, deşi în majoritatea cazurilor dacă contribuţia lor va fi esenţială atât participanţii cât şi auditoriul vor aştepta aceasta. Oricum, o decizie deliberată de a  masca sau a ascunde identitatea unui participant semnificativ poate crea probleme dificile. De aceea, prezentatorii vor nominaliza participanţii la emisiuni.

Există însă situaţii când anonimatul este binevenit, de exemplu:

  • din motive de securitate
  • pentru a evita anumite confuzii etc.
  • din motive juridice
  • la solicitarea invitatului

 

În mod normal anonimatul nu trebuie să fie garantat celor care încearcă să evite legile Republicii Moldova. Sunt posibile şi situaţii excepţionale, însă, în acest caz trebuie consultată conducerea Companiei.

Cînd invitatul la emisiune pune anonimatul drept condiţie de participare la program, este important ca realizatorii să încerce a stabili un anumit grad de  anonimat. Uneori poate fi suficient să ne asigurăm că participanţii nu vor fi recunoscuţi uşor de publicul larg. Alteori va fi necesar să facem tot posibilul ca ei să nu fie identificaţi  nici chiar de prieteni sau de familie.

Uneori atât imaginea cât şi vocea este necesar de a fi mascate. În acest caz o sonorizarea vocii de o altă persoană  poate fi mai bună decât utilizarea efectelor tehnice deoarece este mai greu de controlat şi mai puţin distrage atenţia. În asemenea cazuri ascultătorii trebuie să fie anunţaţi ce anume aud ei.

În cazurile anonimatului o atenţie sporită trebuie acordată imaginilor. Haşurarea, întunecarea, creionarea sau “deformarea” (care apoi poate fi re-versată) a imaginilor este calea cea mai bună pentru a asigura anonimatul în imagini. Dacă este esenţial anonimatul absolut, realizatorii de program trebuie să se asigure că identitatea participanţilor nu poate fi evidentă atât în înregistrarea originală cât şi în alte accesorii de emisiune sau documente.

 

  1. 1. Imparţialitatea în materialele corespondenţilor de peste hotare

Principiile conturate anterior trebuie respectate indiferent de locul unde lucrează angajatul TRM. Persoanele din ţara de reşedinţă a corespondentului trebuie tratate cu corectitudine şi respect. Tentativa de a proceda altfel ar putea aduce daune reputaţiei TRM. Producătorii şi reporterii care lucrează peste hotare trebuie să nu uite că materialele pregătite pentru difuzare la „Teleradio-Moldova” pot fi menţionate şi în ţara  respectivă.

Legile ţării gazdă trebuie respectate atât de echipele de realizatori TRM aflaţi în vizită cât şi de corespondenţii rezidenţi. Dacă un aspect al legii locale apare în dauna principiilor fundamentale de libertate şi democraţie sau reprezintă un obstacol pentru jurnaliştii sau realizatorii responsabili de program, ei trebuie să consulte conducerea Companiei referitor la modalitatea cum trebuie să procedeze.

 

  1. 14.Manipularea opiniei publice

Personalul care pregăteşte emisiunile Companiei TRM nu trebuie să incite telespectatorii şi ascultătorii la exercitarea unor presiuni asupra organelor publice, instituţiilor, întreprinderilor comerciale sau indivizilor pentru a fi schimbată vreo lege sau pentru a sprijini poziţii partizane, puncte de vedere particulare, fie că această incitare are loc prin intermediul emisiunilor sau prin participarea la adunări publice, acţiuni de masă, sau manifestări. Acest impact negativ poate implica societatea civilă într-o controversă şi a veni în contradicţie cu principiul conform căruia Compania nu are opoziţie editorială în cadrul emisiunilor sale, este imparţială şi promovează toleranţa şi echilibrul social.

 

  1. EXACTITATEA

TRM trebuie să difuzeze informaţii verificate, exacte. În scopul de a nu admite ca reputaţia TRM să fie diminuată producătorii în toate domeniile trebuie să fie pregătiţi pentru verificare pein diferite metode şi consultare la diferite nivele.

Exactitatea poate fi greu de obţinut. Este important de a distinge sursele de prima valoare şi cele de mâna a doua. O greşeală comisă dintr-un reportaj adeseori trece în altul. Materialul deja difuzat poate curând să devină depăşit sau pur şi simplu să fie incorect. Programele ce se bizuie doar pe o singură sursă pentru public sunt incredibile. De aceea chestiunile simple cum ar fi datele, cifrele, titlurile şi denumirile trebuie să fie verificate minuţios.

Totodată exactitatea este mai mult decât o problemă de prezentare corectă a faptelor. Toate faptele relevante trebuie să fie bine cântărite şi verificate pentru a ajunge la adevăr. Dacă relatarea este controversată, atât opiniile relevante cât şi faptele relatate necesită o examinare deosebită.  Dacă subiectul este discutabil din punct de vedere juridic, exactitatea lui trebuie să reziste anchetei la procesul de judecată.

Credibilitatea relatărilor agenţiilor de ştiri, inclusiv a celor din străinătate, variază în funcţie de patron, sursă de finanţare, profesionalismul cadrelor, interesele agenţiei, sau reporterului său. Este o practică bună de a nu derula ştirea preluată de la o agenţie fără ca ea să nu fie verificată din cel puţin două surse, dintre care una oficială. Editorii coordonatori trebuie să consulte agenţia sau biroul respectiv în ceea ce priveşte credibilitatea, şi conţinutul din ştirile parvenite. În cazul când e vorba de ştiri externe referitor la pronunţare, geografie, denumiri, abreviaturi, etc trebuie consultaţi stilistul sau redactorul de limbi străine pentru a evita cazuri  comice când de ex., crainicul, necunoscând limba engleză, a citit în loc de „Michael (Maikl) Jackson (Dzaekson) – Micael (Mikael) Jakson (Iakson)”.

 

  1. 1. Cazuri de erori şi corectarea lor la TRM

Când se produc greşeli faptice serioase  este important de a le recunoaşte  clar şi sincer. Adeseori a spune ce anume a fost greşit cât şi a corecta greşeala poate fi un element important în realizarea unei corectitudini efective.

Inexactitatea se poate solda cu o plângere referitor la trişare, uz de fals, diminuare a adevărului, dezinformare. Când o greşeală este recunoscută sincer, iar corectarea ei e făcută  la timp, partea pătimită ar putea fi încurajată să se abţină de a face o plângere.

Când este difuzat un material defăimător, trebuie să fie consultat Serviciul juridic de la TRM referitor la modalitatea de corectare. O corecţie oportună poate fi de ajutor şi în caz de proces de judecată. Şi, dimpotrivă, una inoportună poate agrava procesul de judecată.

Uneori este insuficient de a reda faptele corect. Trebuie să mai fie aplicat şi un limbaj adecvat, exact. Aceasta înseamnă evitarea exagerării. Limbajul nu trebuie folosit în mod neglijent, deoarece poate sugera păreri  eronate, angajamente sau lipsă de obiectivitate.

 

 

 

  1. 2. Cifre şi date statistice în relatări

Datele statistice trebuie să fie relatate atent şi în context. Este extrem de dificil de a transmite contextul evidenţei statistice doar prin cuvinte. În programele TV trebuie să fie găsit atât timp cât şi spaţiu în emisiuni pentru explicarea cifrelor, datelor. Totodată trebuie să fie indicate sursele de unde sunt luate cifrele, datele pentru ca auditoriul să-şi poată forma o părere clară referitor la statutul evidenţei.

 

  1. 3. Remontări şi reconstituiri statistice

Reconstruirea sau remontarea evenimentelor în programele bazate pe date şi cifre poate fi de mare ajutor pentru a explica o realitate.  Acest lucru trebuie făcut veridic, onest cu competenţă în ceea ce este cu adevărat cunoscut.   Nimic semnificativ ce nu este cunoscut nu trebuie difuzat fără confirmări şi surse credibile. Reconstrucţiile statistice Radio-TV trebuie să fie clar identificate în emisiunile TRM.

Când, însă,  într-un program TRM se inventează o scenă bazată pe date, situaţii sau cazuri reale fără reconstruirea acesteia, deasemenea este necesară o claritate şi o explicaţie.

În mod normal programele de ştiri nu trebuie să reconstruiască evenimente curente. Ele trebuie să le reflecte. Altminteri există marele risc de a încurca telespectatorul. Însă reconstrucţiile şi reconstituirile montate în alte cazuri (bunăoară, pentru investigarea prezentului trecut) desigur pot fi relatate în alte emisiuni în mod obişnuit.

 

  1. GRAFICA COMPUTERIZATĂ ŞI APLICAREA EFECTELOR EI

Mari posibilităţi pentru completarea relatării prin crearea imaginilor antrenante şi informative, oferă programelor grafica computerizată. Dar şi aici există derogări de ordin etic. Telespectatorii nu trebuie induşi în eroare creându-li-se impresia că ei privesc ceva “real” , când pe ecran de fapt este o creaţie  a video-graficianului. Programele nu trebuie să ofere denaturări. Când este creat un montaj de imagini, pentru spectator trebuie să fie clar că grafica le-a oferit simple imagini fotografice.

Când este creată o ilustraţie pentru un program bazat pe fapte care nu are ca suport imagini fotografice din realitate, acesta trebuie să fie realizat în aşa fel încât  spectatorii să nu creadă că ei privesc un eveniment sau un subiect original sau “real”. În acest sens este binevenit de a semnala, verbal sau vizual, că ceea ce se perindează pe ecran este o ilustraţie.

 

  1. 1. Utilizarea materialelor de arhivă în emisiunile TRM

Materialul de arhivă folosit întru ilustrarea relatării sau a evenimentului curent trebuie să fie clar identificat, mai ales atunci când există vreo primejdie de confuzie. Publicul nu trebuie înşelat în ceea ce el vizionează sau ascultă. Este important de a nu folosi materiale de arhivă de la un eveniment pentru a ilustra alt eveniment,  creându-se astfel impresia că auditoriul este martor la ceva ce nu a avut loc.

Realizatorii TRM trebuie să se ferească de a cauza ofense prin folosirea materialului de arhivă la modul nepotrivit sau depăşit. Trebuie de evitat identificarea fotografiilor oamenilor care sunt vizaţi de subiect: doar ei puteau să moară după ce au fost făcute filmările sau pozele respective. E nerecomandabilă  utilizarea repetată a unui şi acelaşi episod pentru a ilustra  o temă generală (fiind repetate, de exemplu, acelaşi gest, aceeaşi mişcare, aceleaşi cuvinte pot defăima persoana respectivă.).

Trebuie evitată repetarea inutilă a materialului de arhivă de ordin traumatic, în special, dacă acest material conţine imagini ale oamenilor ce au suferit. Este adevărat utilizarea materialului care redă durere, suferinţă, violenţă, necaz sau moarte devine mai puţin defensivă în calitate de eveniment original trecut în istorie. Dar acest material nu trebuie folosit ca tapet pentru a ilustra o temă generală şi în mod normal nu trebuie utilizat nici în titluri. Fotografiile din arhivă ale persoanelor supărate sau necăjite trebuie folosite doar după consultarea cu  conducerea Companiei. E bine să avem şi acceptul acestor persoane.

Când realizatorii unor programe tematice, bazate pe fapte, doresc să folosească materialul din arhiva Departamentului de Actualităţi  ei trebuie să verifice la serviciul de ştiri relevanţa materialului solicitat pentru a se asigura că nu există tabu-uri şi considerente speciale.

 

  1. 2. Programe înregistrate anticipat sau repetate. Verificarea lor înainte de difuzare

Programele înregistrate din timp înainte de difuzare sau  de a fi repetate trebuie verificate prin vizionări şi audieri pentru a ne asigura că ele nu au fost depăşite de evenimente, de timp, etc. bunăoară, moartea unui participant la emisiune sau anunţul orei, sau schimbul locului de lucru. În unele cazuri, ar fi binevenit un aviz prealabil că emisiunea e în reluare. În altele, poate fi necesară o modificare sau o decupare a momentelor depăşite. Realizatorii de programe cunosc propriile lor materiale cel mai bine şi ei trebuie consultaţi referitor la evenimentul  reflectat în programul în care ei au fost implicaţi. Este important ca ei să informeze despre toate acestea şi şeful Departamentului.

 

  1. OBIECTIVITATEA: CRITERII ŞI REFERINŢE

Noţiunea de obiectivitate are o importanţă centrală pentru serviciul public de Radioteleviziune. Deşi ca principiu editorial obiectivitatea are tangenţe şi cu imparţialitatea şi cu echilibrul, noţiunea dată are totuşi caracteristicile ei proprii. Obiectivitatea în primul rînd se referă la calitatea unui produs jurnalistic. Dincolo de aceasta însă, noţiunea este folosită pentru a desemna o normă jurnalistică, care pretinde anumite modalităţi comportamentale. Noţiunea de echilibru obiectiv , aşa cum este el cerut faţă de o relatare, se referă la conţinutul de ansamblu al unui mediu, la interesele existente în cadrul unei societăţi, interese ce conturează proeminent în lupta pentru cucerirea opiniei publice. Obiectivitatea ştirilor conferă credibilitate postului.

Drept argument că o relatarea obiectivă ar fi posibilă, se află ideea, că informaţiile pot fi prezentate în aşa fel, ca receptorii să-şi facă o părere proprie. Relatarea obiectivă este înţeleasă ca fiind lipsită de prejudecăţi, de subiectivism, ca fiind la obiect, nepartinică, fără sentimente şi fidelă adevărului.

În realitate s-ar părea că obiectivitatea  ca fenomen e mai aproape de acţiune ştiinţifică ce desemnează posibilitatea verificării intersubiective. În cazul audiovizualului, obiectivitatea este o caracteristică a cercetării şi relatării profesionale, care încearcă să despartă în mod obiectiv, nepartinic şi nemanipulativ informaţia de comentariu.

O însuşire centrală a unui asemenea mod de acţiune ar fi verificarea principială a enunţurilor (de ex. a verifica anumite fapte prin interogarea de martori sau de experţi, respectiv a altor surse de informaţii). În mod complementar, mai pot fi luate în consideraţie şi alte procedee şi modalităţi de comportament ale jurnaliştilor cum ar fi:

²să reteze fără emoţii,

²să relateze obiectiv,

²să folosească expresii neutre pentru descrierea  de situaţii de caz,

² să utilizeze citate,

           ² să indica sursele, chiar dacă ele sunt contradictorii;

          ² să relateze despre evenimentele adevărate;

² să pună în evidenţă şi să explice toate neclarităţile şi aspectele complicate;

² să utilizeze informaţii corecte, echilibrate, argumentate;

² să nu-şi exprime în materiale propriile opinii;

²Nu trebuie să existe păreri ale autorului;

² să evite figurile de stil / frazelor lipsite de conţinut, generale, abstracte;

²dacă exprimarea părerii este obiect al relatării, atunci acest lucru trebuie menţionat;

² să nu  însereze  în materialele informative fapte ornamentale, complementare, tendinţe nejustificate.

 

Obiectivitatea textelor jurnalistice se evidenţiază, de regulă prin următoarele caracteristici:

  • Corectitudine,
  • Completitudine / desăvârşire,
  • Posibilitatea de a fi verificate,
  • Echilibru ,
  • Neutralitate şi echidistanţă.

 

  1. 1. Procedee utile pentru o relatare obiectivă:

Redarea părerilor contradictorii: există evenimente şi afirmaţii, a căror veridicitate nu poate fi verificată, deoarece se află în afara zonei de experienţă jurnalistică. O mare parte a materiei prime jurnalistice constă  din expuneri de păreri ale politicienilor, declaraţii ale unor şefi de firme, asociaţii şi întreprinderi economice. Singura posibilitate de a se sustrage criticii şi reproşului de a fi partinic, constă în faptul că şi partida adversă poate lua cuvântul. Prin relatarea de păreri contradictorii nu se fac aprecieri asupra veridicităţii unei ştiri, ci ea este aşezată alături de alte afirmaţii, pentru a creşte credibilitatea publicului. Jurnalistul „obiectiv” oferă publicului posibilitatea de a hotărî singur cine spune adevărul. Rezultatul este o relatare „echilibrată”, la care realitatea se reduce la un pro şi contra. Posibilitatea existenţei mai multor perspective referitoare la aceeaşi temă nu se ia în considerare, în majoritatea cazurilor.

Prezentarea de dovezi complementare: pentru a face credibilă o ştire pot fi cercetaţi factori suplimentari. Aceste fapte sunt considerate în general ca fiind adevărate şi nu au nevoie de alte verificări. Dar prezumţia, că „faptele” ar vorbi pentru sine nu este corectă în nici un caz, deoarece aprecierea anumitor situaţii reale, respectiv interpretarea acestor situaţii faptice ca un „fapt” acceptat necondiţionat, este rezultatul unor procese sociale.

Ghilimelele salvatoare: citirea altor păreri poate fi folosită pentru sprijinirea logicii argumentării. Şi în acest caz, faptele trebuie să  vorbească pentru sine, jurnalistul putând păstra distanţa faţă de tema tratată prin folosirea ghilimelelor.

Structurarea informaţiei: ceea ce este mai important să fie publicat la început,  pasajele următoare conţinînd informaţii de o importanţă în descreştere. De regulă, în Radioteleviziunea publică se memorează, ultimul material.

Obiectivitatea nu poate fi asigurată doar prin prezentarea unui spectru larg de evenimente şi fapte, selectate de reporteri în funcţie de actualitatea şi importanţa lor şi necomentate de ei. Necomentate, neanalizate profund, evenimentele şi faptele, chiar şi selectate profesional încă nu pot crea o imagine obiectivă a realităţii. Reporterii nu sunt specialişti de profil îngust.

 

  1. ABORDAREA DIRECTĂ
  • Persoanele influente sînt tot mai pricepute în a folosi conferinţele de presă, participarea la emisiuni, interviul ca o platformă de lansare a unor idei, evitând adeseori scopul pentru care a invitat reporterul sau a fost invitat. Evaziunea trebuie demascată. Acest lucru trebuie făcut politicos şi cu răceală – dacă e necesar repetându-se întrebarea şi explicându-i-se persoanei căreia i se ia interviul, precum şi auditoriului de ce răspunsul anterior n-a fost satisfăcător.
  • Interviurile trebuie să fie la obiect. Reporterii trebuie să aleagă un ton potrivit, şi nu unul agresiv, ameninţător sau grosolan, chiar şi în cazul când cel intervievat are atitudini ostile, ostentative sau pline de aroganţă.

Într-un interviu bine dirijat ascultătorii şi telespectatorii consideră că reporterul acţionează în favoarea lor.

În interviurile pentru clarificarea unor probleme persoane intervievate ca martori oculari sau ca specialişti trebuie mai curând să fie încurajate decât provocate.

  • O înregistrare nu trebuie să fie efectuată fără aprobarea şefului de proiect sau a şefului Departamentului. Altminteri poate fi pierdut elementul coordonator.
  • Nici o înregistrare de la Parlament nu poate fi folosită în programele distractive, de teatru sau ficţiune, programe de satiră politică sau emisiuni politice. În activitatea cotidiană se va ţine cont de faptul că sondajele oferă doar date spre interpretare. Ele nu oferă „fapte” obiective. Un sondaj anticipează – în cel mai bun caz-indică sau sugerează.
  • În redactarea şi prezentarea reportajului despre demonstraţii, trebuie făcută distincţia între incidentele care par reale şi cele care par a fi regizate în beneficiul imaginii.
  • Reporterii de pe teren trebuie să se conformeze instrucţiunilor poliţiei şi forţelor de securitate, dar în cazul când instrucţiunile par menite să suprime sau să modifice un reportaj, informaţia trebuie inclusă în reportaje relevante.
  • Ştirile implică publicitatea inevitabil (în sensul fenomenului, evenimentului etc.) de aceea atenţie sporită la filmare şi montare.
  • Zvonurile reprezintă un mare pericol. Dacă Radioteleviziunea publică şi agenţiile de ştiri nu oferă cu promptitudine informaţii credibile, care să fie ascultate cu seriozitate, zvonurile şi exagerările fac ravagii. Încrederea se obţine după o perioadă de timp, iar pentru aceasta, agenţia (postul de radio sau televiziune) trebuie să fie unanim credibilă, să fie independentă, necontrolată de autorităţi şi imparţială din punct de vedere politic şi social.

 

 

  1. BUNUL GUST ŞI BUNA CUVIINŢĂ

Emisiunile „Teleradio-Moldova” trebuie să respecte bunul gust şi buna cuviinţă, altfel spus, miza în ele trebuie pusă atât pe valorile tradiţionale cât şi pe cele ale societăţii contemporane, conformându-se la standardele europene în ceea ce priveşte unele momente activ dezbătute cum ar fi limbajul, violenţa şi comportamentul sexual.

Telespectatorii şi ascultătorii emisiunilor „Teleradio-Moldova” sunt diferiţi între ei şi ideea de bun gust şi bună cuviinţă, evident, variază mult de la un caz la altul. Astfel libertatea de exprimare verbală şi vizuală într-o măsură mai mare sau mai mică este limitată la Radioteleviziune în comparaţie cu cea din sfera artisticului, ficţiunii etc, deoarece şi cititorii şi spectatorii îşi aleg ei singuri, în mod conştient cărţile pe care doresc să le citească sau spectacolele pe care doresc să le privească. Altceva e în radio şi televiziune unde poţi alege între posturi dar nu şi în dependenţă de ce realizează posturile. De aceea în materie de gust nu este indicat să se încerce fără vreun motiv serios sensibilizarea radioascultătorilor şi telespectatorilor. Orice provocare  a sensibilităţii publicului la „Teleradio-Moldova” trebuie să aibă suport argumentativ.

Totodată în unele circumstanţe omiterea din reportajele informative a unor expresii verbale dure sau indecente, a unor descrieri de acte de violenţă sau comportamente sexuale evident în limitele bunei cuviinţe nu prea este dorită şi potrivită. În acest caz telespectatorilor şi radioascultătorilor le-ar va fi refuzat accesul la unele evenimente ce ar contribui la cunoaşterea mai bună a lumii înconjurătoare. Aceste cazuri şi aceste circumstanţe sunt mai degrabă nişte abateri de la regula generală, dar ele trebuie cunoscute de către reporteri.

 

  1. 1. Decenţa şi bunul gust – criterii valorice la TRM

TRM nu va pune pe post emisiuni şi programe care ar afecta bunul simţ, bunul gust, măsura şi decenţa sau care ar provoca dezechilibru social, sau ar încuraja crima şi dezordinea publică. Programele TRM nu trebuie să ofenseze sentimentele publicului vis-a-vis de un şir de probleme sensibile şi complexe cu care se confruntă societatea şi care vizează dreptul la opinie, istoria, mentalitatea, tradiţiile, obiceiurile, religia, orientarea politică, morala, conştiinţa, etc.

TRM este conştientă că oamenii de diferite etnii, vârstă, profesie, convingeri pot avea aşteptări şi reacţii absolut diferite la programele difuzate.

TRM va evidenţia prin semnale clare emisiunile şi filmele în care pot fi scene de violenţă, limbaj libertin sau scene erotice. Totodată TRM poate merge şi contrar aşteptărilor şi viziunilor generale ale publicului atunci când circumstanţele justifică acest lucru şi există necesitatea de a spune adevărul despre unele aspecte mai întunecate ale vieţii umane.

TRM este conştientă de faptul că în unele programe de divertisment, talk-show-uri muzicale, drame şi comedii pot apărea provocări ce ar acutiza problema gustului, calităţii şi decenţei. Deaceea aceste programe vor fi programate  după „ora de vârf” la TVM

Oricum reperul principal al promovării decenţei, echilibrului, bunului simţ şi bunului gust rămâne a fi expunerea adevărului despre experienţa umană în toate aspectele ei acceptabile şi inacceptabile fără a etala prin cuvânt şi imagine ofensa, sfidarea, brutalizarea, cinismul, violenţa şi cruzimea. TRM nu va glorifica niciodată şi nicicând ura, antisemitismul şi intoleranţa etnică. TRM se va baza în programele sale pe cele mai autentice valori europene, inclusiv cele culturale, ocolind şi stopând invazia culturii de masă etc.

Difuzarea unor programe de către alte posturi şi canale nu este un argument pentru a le transmite şi la TRM.

TRM nu-şi poate permite senzaţionalismul, faptele şocante, declaraţiile tari, pentru sporirea rating-ului TVM. Ceea ce este acceptat în cinema, videosaloane, programele de computer, Internet, poate fi nepotrivit pentru programele TRM.

În acest context serviciile de programare ale TRM întotdeauna vor lua în consideraţie aşteptările şi viziunile pe care le au telespectatorii şi radioascultătorii atunci când e vorba de emisiuni speciale, programe ce pot face atingeri bunului gust şi bunului simţ, căutând cu multă atenţie şi responsabilitate timpul cel mai potrivit pentru difuzarea lor.

Realizatorii de programe, producătorii nu trebuie să uite că fiind o minoritate, ei deţin în mâinile lor o forţă colosală de influenţă asupra publicului. Ei trebuie să respecte rigorile şi recomandările TRM, conştientizând faptul că sunt responsabili în faţa unui public neomogen prin viziunile şi convingerile sale, pe care, ofensându-l, ar putea diminua imaginea şi credibilitatea TRM. Comisiile de achiziţii la Radio Moldova şi Moldova-1 trebuie să aplice aceleaşi criterii şi standarde ca şi subdiviziunile ce realizează şi difuzează programe activitatea lor de  completare a fondurilor TRM.

٭ ٭   ٭

Pentru Moldova-1 „ora de vârf”, perioada când pot fi plasate programele destinate în exclusivitate adulţilor începe cu ora 22:30. TRM lasă pe seama părinţilor responsabilitatea şi decizia de a permite copiilor să vizioneze sau nu un program sau altul plasat în acest spaţiu, evidenţiind prin semnale respective categoria de vârstă pentru care nu este recomandabil să fie vizionat. Serviciilor de programare li se recomandă să plaseze pe post programele şi filmele în care sunt scene de violenţă şi sex, limbaj dur mult mau târziu de ora 22:30. În acest context aceste servicii trebuie să se conducă de principiul evitării surprinderii (şocării) publicului. Publicul trebuie deprins să aştepte astfel de programe la o anumită oră, de regulă, târzie.

 

10.2. Limbajul

În general injuriile şi cuvintele dure ce pot leza demnitatea unei părţi considerabile a publicului sunt interzise în emisiunile „Teleradio-Moldova”. A alcătui, însă, un glosar al cuvintelor şi al expresiilor interzise spre difuzare este dificil dat fiind faptul că sensibilitatea  publicului în acest domeniu este mereu schimbătoare. Nu se va admite la TRM nici utilizarea expresiilor dure pentru obţinerea unor efecte de senzaţie sau de şocare a radioascultătorilor şi telespectatorilor. Există cazuri, însă, când difuzarea unor cuvinte considerate în general tabu să fie justificată de contextul general al emisiunii. În aceste cazuri cuvintele vor fi folosite numai în situaţiile când omiterea lor ar putea denatura informaţia considerată suficient de importantă pentru informarea obiectivă şi echidistantă a publicului.

Limbajul folosit trebuie să fie întotdeauna adecvat scopului programului sau subiectului abordat. Spre exemplu: un limbaj exagerat de colorat folosit într-o ştire poate deforma relatarea chiar în cazul în care faptele relevate sînt corecte. De exemplu, există o mare deosebire între a părăsi un loc de muncă şi a-l abandona.

Limbajul se află în continuă schimbare. Anumite cuvinte, noţiuni, denumiri sau fraze au diferite implicaţii în perioade diferite.

  • Datele statistice trebuie întotdeauna folosite sau raportate cu precauţie şi în context. Cele mai importante nume, date, titluri, denumiri, noţiuni trebuie verificate foarte atent şi minuţios.

Întotdeauna trebuie indicată sursa de informaţie pentru ca auditoriul să-şi poată forma o părere cu privire la veridicitatea datelor respective.

  • Noţiunea de imparţialitate se află la baza activităţii Radioteleviziunii publice. Realizatorii de programe au ca scop să reflecte, să informeze, şi să stimuleze multitudinea de interese cu programe de înaltă calitate şi diversitate – programe care se vor adresa unor categorii de oameni de vârstă diferită, de credinţe diferite, de rase diferite sau de sexe diferite.
  • Realizatorii de programe trebuie să fie prudenţi faţă de prejudecăţi şi stereotipuri şi să fie atenţi ca să nu-şi considere propriile lor opinii şi interese şi nici pe cele ale prietenilor lor, ca fiind reprezentative pentru întreaga societate…
  • Colaboratorii Radioteleviziunii nu vor formula şi transmite propriile lor opinii cu privire la problemele actuale şi la problemele de politică de stat.

P.S. EXISTĂ O EXCEPŢIE: Compania „Teleradio-Moldova” şi nu angajaţii săi poate        să-şi exprime propriile sale consideraţii privind problemele de emisie.

  • La relatarea unui eveniment… scepticismul raţional trebuie să pună la încercare presupunerile, să dea la o parte limitele cunoaşterii şi ale înţelegerii, să reducă domeniul ignoranţei.
  • Reportajul trebuie făcut fără presiune. Opiniile trebuie testate acordând greutate unei diversităţi de critici…
  • Ascultătorii şi telespectatorii nu trebuie să discearnă din programele Radiodifuziunii opiniile personale ale reporterilor şi prezentatorilor.

O ziaristică făcută imparţial va ajuta mai bine telespectatorii şi ascultătorii de toate convingerile să-şi formeze propria lor judecată.

Publicul care priveşte televizorul cu copiii înainte de „ora de vârf”, 22:30, aşteaptă de la realizatorii de programe lansarea semnalelor ce informează auditoriul despre restrângerile potrivite. Conţinutul, intenţiile din program, aşteptările audienţei, “Ora de vârf” şi indicatoarele pentru ce vârstă e recomandat programul – toate sunt importante.

 

  1. 3. Decenţa şi bunul gust în programele şi Divertisment la TRM

Comedia are un statut special în programele TRM. Programele comice şi de divertisment pot devia de la normă exploatând diferite cusururi, metehne, vicii omeneşti, uneori apelând la nume concrete de persoane. Aceste subiecte trebuie să fie bine gândite, justificate editorial, fără a utiliza limbajul dur, persiflant în descrierea unei persoane sau a unui grup de persoane în pagubă, suferinde sau umilite. Relaxarea generală prin utilizarea unor scene sexuale nu justifică grosolănia şi bădărănismul pe ecran şi la microfon.

Când se fac glume proaste referitor la incapacitatea psihică sau mintală a unei persoane sau grup etnic, există întotdeauna primejdia de a cauza necaz, ofense audienţei. Chiar şi atunci când intenţiile realizatorilor n-au la bază nici o răutate, glumele proaste pot fi receptate de public ca ceva umilitor. Reţineţi: glumele referitor la tragediile din viaţa reală pot fi extrem de dureroase pentru persoanele apropiate ale celor pe seama cărora sunt făcute, putând ofensa un auditoriu foarte larg.

 

  1. 4 Emisiunile de divertisment şi stereotipurile

Foarte profund sensibilizează publicul glumele  cu referinţă la modul de convieţuire a unor etnii, popoare, rase, religii, vârste sau sex.  Reţineţi: grupurile de oameni care sunt ţinta unor asemenea glume pot rămânea jigniţi. Stereotipurile necesită o abordare aparte. De exemplu, glumele pe seama evreilor, ucrainenilor, romilor, musulmanilor, femeilor, pot ofensa şi supăra când sunt spuse de persoane de altă etnie, gen, etc.  Fiind spuse de un ucrainean, rom ori de un evreu ele pot dezvălui conştiinţa locurilor slabe şi puternice ale comunităţii în cauză fără a ofensa şi afecta aceste comunităţi. Este o chestiune de ton şi de context.

Minorităţile sunt prin definiţie vulnerabile. Puterea glumelor în acest sens a cuvintelor poate uneori fi mai distrugătoare decât îşi imaginează reprezentanţii majorităţii. În acest context orice subiect comic, satiric ce vizează felul de a fi, modul de trai, caracterul minorităţilor trebuie abordate cu atenţie sporită, acceptate în emisie doar cu viza obligatorie a şefului de departament.

 

  1. 5. Decenţa în spectacole, concursuri şi jocuri la TRM

Consursurile-jocuri şi spectacolele cu oameni pot fi populare şi distractive fără încălcarea standardelor de gust şi decenţă. Indecenţa aici este inacceptabilă; limbajul şi aluziile sexuale trebuie să fie bine chibzuite ţinând cont de timpul emisiei şi publicul-ţintă. Realizatorii n-au dreptul să promoveze stereotipuri sexuale, rasiale sau de alt gen ce pot provoca ofense atât participanţilor cât şi publicului.

Persoanele care participă în spectacole concursuri-jocuri sau în spectacole cu public prin selectare trebuie aproximativ să ştie la ce să se aştepte, iar dacă nu ştiu, realizatorii trebuie să le explice. Uneori în mod imprevizibil ei pot nimeri în centrul atenţiei. Deaceea ei trebuie întrebaţi dacă sunt de acord ori să fie informaţi anticipat despre cele ce se pot întâmpla.

Producătorii trebuie să respecte demnitatea persoanelor care participă sau care sunt subiectul programelor distractive, în special când ei nu sunt profesionişti Radio-TV sau artişti. În toate cazurile, concurenţii sau intervievaţii trebuie să fie trataţi decent. Ei nu trebuie să fie umiliţi sau să pară umiliţi. Ei trebuie să se simtă ca parte a spectacolului şi nu ca  un simplu obiect exploatat în program. Este deosebit de important ca realizatorii să fie prudenţi în ceea ce priveşte persoanele care au fost convinse de prieteni să accepte a fi filmaţi, înregistraţi pe ascuns.

La TRM nu se permite ca participanţii voluntari la spectacolele, emisiunile TRM să facă ceva ce pune în  pericol viaţa lor. Dacă există vre-un risc în participarea  lor la anumite programe, atunci vor fi luate măsuri de precauţie, se vor face instrucţii cu participanţii, iar ei vor semna că sunt conştienţi de acest fapt şi acceptă riscul. Uneori este binevenit ca acest lucru să fie spus clar şi în emisie pentru ca auditoriul să nu simtă că TRM acţionează iresponsabil.

Când programele de divertisment implică participanţi ce relatează despre activităţi antisociale, relatarea lor trebuie să fie de o importanţă minoră. TRM nu poate sprijini ori accepta să difuzeze ceea ce e anticonstituţional, antidemocratic, antisocial şi amoral.

 

  1. 6. Sexul şi nuditatea

Nudul şi scenele erotice sunt, de regulă, interzise la „Teleradio-Moldova”. Ele nu pot fi tolerate decât în cazul când sunt esenţiale pentru redarea sensului adevărat al unei informaţii ea fiind suficient de importantă pentru a-şi justifica difuzarea. Dar nu trebuie să se insiste asupra utilizării imaginilor cu scene de intimitate, nuditate şi sex în scopul de a şoca sau de a face senzaţie. În cazul reflectării unor subiecte în  care tema vizează comportamentul sexual sau intimitatea, unde este imposibilă omisiunea scenelor intime, realizatorii de emisiuni vor folosi efectele speciale pentru a păstra buna cuviinţă şi bunul simţ.

Descrierea scenelor de sex la televiziune trebuie să fie ghidată de criteriile bunului gust. Totuşi TRM va folosi “Ora de vârf” pentru a le asigure maturilor să privească ceea ce este adresat maturilor. Pentru fiecare din noi, a privi o scenă sexuală rămâne a fi o decizie morală; descrierea unor scene intime, oricum, nu trebuie să fie separată de recunoaşterea preceptelor morale. Filmul, spectacolul au de jucat un anumit rol în iluminarea aspectelor mai întunecate ale naturii umane. Uneori subiectele şi imaginile din aceste scene coboară în intimitatea umană atât de adânc, încât pot şoca. Oricum, în ceea ce se difuzează la TRM  trebuie să tragem o linie clară între ceea ce se poate şi ceea ce este obscen ori pornografic. Testul aplicabil este unul de intenţie şi opinie: este TRM un post care luminează sau unul care aduce întuneric?! În acest sens ar trebui să respectăm câteva reguli:

  • Programele trebuie să fie adecvat şi clar indicate pentru ce vârste sunt nerecomandabile.
  • Scenele trebuie să aibă un scop editorial clar şi legitim pentru a nu necesita justificare.
  • Scenele de sexualitate şi descrierile evidente a relaţiilor sexuale nu vor apărea înainte de “Ora de vârf”.
  • Trebuie să existe limite totuşi în descrierea evidentă a sexului, indiferent dacă emisiunile sunt difuzate după „ora de vârf”.
  • Realizatorii de programe trebuie să fie conştienţi de faptul că o parte semnificativă a audienţei condamnă descrierea actelor homosexuale, violenţa sexuală şi sadismul, deaceea materialul care conţine astfel de scene va fi tratat cu o grijă şi o precauţie deosebită.

 

O atenţie deosebită trebuie acordată şi reflectării inconştiente a stereotipurilor de comportare a femeilor şi a bărbaţilor, diferitor standarde faţă de nuditatea bărbătească şi feminină. Sexualitatea este un atribut uman universal: descrierea sexului nu trebuie să fie legată numai ori inevitabil de atracţia  psihică a personajelor implicate.

TRM nu va difuza fotografii indecente a copiilor mai mici de 16 ani sau scene cu implicarea copiilor sub această vârstă în filmări cu caracter indecent .

Folosirea pop-video care combină muzica cu mini-drama trebuie să respecte aceleiaşi reguli ca şi drama, având în vedere ora de transmisiune.

Apariţia subiectelor cu scene sexuale în ştiri, documentare sau talk-show-uri, obligă realizatorii de programe să respecte regulile anterioare şi să fie atenţi la planificare, montare şi plasarea pe ecran a semnalelor de avertisment. Montajul fin, sensibil poate preveni de ofensele provocate de cele mai delicate subiecte.

 

10.7 Însemne şi avertizări

Dacă o emisiune include elemente de natură să deranjeze unele categorii ale populaţiei, în particular copiii, cum ar fi scenele de violenţă, scenele sexuale sau limbajul dur, telespectatorii şi ascultătorii trebuie avertizaţi la începutul sau în timpul difuzării emisiunii, verbal iar în cazul televiziunii şi grafic.

 

10.8 Drame şi scene tragice

Scenele de suferinţă pot fi difuzate numai în cazul când sunt strict necesare pentru înţelegerea corectă a unui eveniment de importanţă publică. Aceste scene cer, însă, multă decenţă şi discreţie. Durata acestor scene trebuie limitată în aşa fel încât să fie evitate exagerările. Prezentarea unei suferinţe sau dureri personale pare, uneori, legitimă în cadrul programelor Radio-TV, dar exploatarea ei nu trebuie orientată spre obţinerea efectului de senzaţie. Intimitatea trebuie respectată. Bunul simţ, buna cuviinţă şi măsura sunt cele mai importante criterii pentru un reporter în respectarea principiului imparţialităţii şi echidistanţei. Totodată reporterii Radio-TV sunt obligaţi să respecte în cazurile menţionate mai sus normele stipulate în Codul Audiovizualului.

 

  1. EMISIUNILE INFORMATIVE

Programele informative trebuie să fie în ansamblu o reflectare echilibrată atât a realităţii cât şi a subiectelor controversate evitând să favorizeze ideile particulare ale cuiva sau să fie o simplă reprezentare fotografică a evenimentelor. Reporterii, editorii coordonatori şi directorii departamentelor trebuie să ţină cont de importanţa asigurării echilibrului şi imparţialităţii în prezentarea subiectelor controversate.

De regulă, cele mai importante şi sensibile idei politice, sociale, economice în societatea noastră sunt prezentate în emisiunile de ştiri: buletine, programe şi magazine informative. Adeseori în virtutea operativităţii programelor de ştiri în emisiuni sunt prezentate doar opiniile unei singure personalităţi – politician, savant, gânditor, expert – ale căror idei merită să fie difuzate din cauza valorii lor atât informaţionale cât şi sociale. Şi totuşi, coordonatorii de emisiuni trebuie să caute un alt punct de vedere. În al doilea rând, ei trebuie să evite repetarea cumulativă a unor opinii, atitudini sau puncte de vedere exclusive. Coordonatorii trebuie să facă tot posibilul ca obligaţiunea „Teleradio-Moldova” de a promova pluralismul, de a prezenta o varietate posibilă de idei să fie respectată.

O grijă deosebită urmează a fi acordată emisiunilor informative în perioada campaniilor electorale sau a referendumurilor. În acest caz o atenţie sporită va fi acordată reflectării echilibrate şi echitabile a forţelor politice implicate. În timpul acestor scrutinuri „Teleradio-Moldova” se va conduce de legislaţia în vigoare şi deciziile CEC. Totodată se va efectua un control cantitativ, însoţit, de regulă, de o analiză calitativă în scopul evitării situaţiei când manipularea faptelor ar putea antrena un dezechilibru în prezentarea punctelor de vedere ale concurenţilor. Consiliile de programe şi serviciul de monitorizare  vor monitoriza emisia, programele în care sunt reflectate aceste campanii importante, copiile emisiunilor păstrându-se nu mai puţin de trei luni. Pot fi şi cazuri când astfel de emisiuni să fie bazate de opinii individuale, însă, acestea trebuie să aparţină unor persoane a căror competenţă în subiectul discutat poate fi demonstrată. În aceste situaţii telespectatorii şi radioascultătorii trebuie atenţionaţi asupra caracterului subiectiv al emisiunii.

Prin emisiuni informative subînţelegem toate materialele difuzate la radio şi TV la anumite ore şi spaţii fixate în grilă care oferă publicului ştiri şi informaţii de bază, reportaje de actualitate, prognoza meteo, traficul rutier, actualitatea sportivă şi alte informaţii utile.

Atît pentru radio cît şi pentru televiziune în programele informative de bază materialele nu trebuie să fie seci. Şi în aceste programe „mabalajul” are o importanţă primordială. La radio „mabalajul” trebuie să facă materialul „auzit” să se vadă. Iar la televiziune cuvîntul „vizibil”.

Important pentru programele informative sunt inserturile. Editorii-coordonatori trebuie să folosească la maximum valoarea lor informaţională. Un insert reuşit e chezăşia               rating-ului materialului pe care-l prezintă. Insertul este promo-ul informaţiei ce dorim s-o oferim.

 

  1. 1. Comperajul în programele informative

Identitatea TRM trebuie exprimată şi prin maniera de prezentare a materialelor informative. Prezentatorii de ştiri de la CTRM nu vor imita colegii lor de la alte posturi, atît prin limbaj, cît şi prin ritm, tonalitate, machetarea materialelor. În programele TRM, accentul nu se va pune pe ştirile-bombă, ştirile de senzaţionalitate, „căptuşire” cu violenţă şi drame.

Comperajul prezentatorului de ştiri nu poate fi ca cel al moderatorului programelor de divertisment. Pentru prezentatorii de ştiri CTRM trebuie să fie caracteristice: ţinuta sobră, stilul laconic, ritmul mediu de vorbire, inflexiunile vocii obişnuite. O ştire prost citită e o ratare sigură a audienţei cît şi o pată pa „faţa” TRM.

Fiecare prezentator de ştiri de la TRM cînd e în faţa microfonului sau camerei de luat vederi trebuie să-şi imagineze un radioascultător / telespectator concret. El va vorbi nu întregii lumi ci unui om concret, obişnuit, simplu ca mulţi alţii. De aceea adresările lui trebuie să fie ca şi cum personale. Pronunţia greşită, ezitările, neglijenţa în prezentarea datelor, cifrelor şi numerelor supără publicul, îi sustrage atenţia de la mesajul subiectului, desconcentrîndu-l.

Redactorii de la Camera Ştiri împreună cu prezentatorii vor scrie ştirile parvenite de pe fluxul agenţiilor sau pe cel al birourilor şi centrelor de presă pentru radio şi televiziune, ţinînd cont de rigorile de stil şi formă pentru un material radio sau TV.

Dacă pentru prezentatorii de ştiri caracteristice sunt registrul vocal (vocea trebuie să fie neutră, sonoră şi fără coloraturi de genul: voce caldă, timbru erotic, glas plăcut, etc.), atunci pentru prezentatorii de rubrici, magazine, talk-show-ri, caracteristicile prezentării, comperajul s-ar reduce la:

  1. a) Sonoritate, care poate fi de 3 tipuri:
  2. tare
  3. medie
  4. scăzută.

Moderatorul de vocaţie va şti să utilizeze cu maximă eficienţă toate aceste trei tipuri de sonoritate care pot ţine „treaz” publicul, salvîndu-l de plictiseală şi monotonie.

  1. b) Intonaţia este o particularitate a vocii ce poate fi clasificată la fel pe 3 trepte:
  2. tonul înalt.
  3. mediu
  4. jos.
  5. c) Ritmul. În prezentare este cunoscută următoarea clasificare:
  6. ritm rapid
  7. ritm mediu
  8. ritm lent.
  9. d) tactul nu este altceva decît ritmul cu care este citit un comperaj, pauzele între propoziţii, distanţa dintre cuvinte, accentul logic.
  10. e) Tonalitatea. Dacă în muzică tonalitatea este clasificată drept majoră sau minoră, atunci vocea are alte caracteristici de tonalitate. Ea poate fi veselă sau tristă, lejeră sau gravă, deschisă sau oficială, tărăgănată sau laconică. Toate aceste particularităţi ale vocii, etc prezentatorul trebuie să le utilizeze pentru a-i crea publicului o impresie interesantă, plină de bună dispoziţie atractivă. Pentru prezentatorii de la programele tematice muzicalitatea lingvistică nu este numai o calitate ci şi un imperativ profesional.
  11. f) Structura şi machetarea materialelor informative se vor efectua după schema:
  12. cea mai importantă ştire a orei (e bine să fie una naţională, în cel mai rău caz una internaţională)
  13. ştiri interne;
  14. ştiri internaţionale;
  15. ştiri locale;
  16. meteo.

În programele de actualităţi la Radio Moldova, ştirile vor fi urmărite de inserţiuni şi 1-3 reportaje, interviuri, corespondenţe. Caracteristic pentru radio Moldova va fi dezvoltarea unei ştiri prin intermediul unui reportaj, interviu, relatare ce vin în continuare. Un alt principiu la Radio Moldova trebuie să fie continuitatea ştirilor prin schimbarea ambalajului, completarea lor, etc

La Radio „Luceafărul” pentru programele de ştiri va fi caracteristic frecvenţa calupurilor informative la fiece jumate de oră a căror durată nu va depăşi 5 minute, iar conţinutul ştirilor va fi unul preponderent cultural.

Cele mai importante rubrici ale programelor informative TRM trebuie să se axeze pe domeniile

  1. public;
  2. social;
  3. economic;
  4. politic;
  5. cultural;
  6. informaţii utile;
  7. sportiv.

Editorii-coordonatori vor planifica în prealabil relatările în direct de la unele evenimente, rezervînd spaţii şi stabilind modalităţi de relatare. Asigurarea calităţii tehnice a acestor includeri în direct joacă un rol important în menţinerea credibilităţii postului şi imaginii CTRM.

11.2. Factorii ce determină transformarea evenimentelor în informaţii

         Editorii-coordonatori de la ştiri trebuie să aibă conştiinţa evenimentului, să posede criterii clare în depistarea valorii informaţionale a unui eveniment, să fie convingători atunci cînd selectează ştirile. Criteriile de selectare a ştirilor nu se pot baza doar pe intuiţie şi experienţă. Temelia lor se constituie şi pe aceste repere, dar şi pe aşteptările publicului, şi pe aspectele tematice, şi pe caracterul surprinzător, neobişnuit, senzaţional al evenimentului, şi pe anumite „devieri de normă„  şi pe interesele publicului vizate, atinse sau sensibilizate de eveniment şi pe impactul critic al evenimentului. Evenimente pot fi multe, ştiri, însă devin puţine. Pentru a depista valoarea unui eveniment, atît editorii-coordonatori, cît şi reporterii trebuie să ţină cont de un şir de factori ce determină transformarea evenimentelor în ştiri, factorii acceptaţi în practica teleradiojurnalisticii internaţionale. Fără pretenţia de a fi exhaustivi în formularea lor aceşti factori în opinia lui J.Galting şi M.Ruge ar putea fi:

  • Frecvenţa. Frecvenţa este perioada de timp necesară unui eveniment în derularea sa. Cu cât mai mult corespunde această perioadă periodicităţii apariţiei mass-mediilor, cu atât mai mult creşte probabilitatea să devină ştire.

-  Atenţia sau factorul prag. Pentru a deveni ştire, un eveniment trebuie să treacă de un anumit prag de atenţie. Cu cît atenţia şi interesul publicului faţă deun eveniment este mai mare, cu atît mai repede se va relata despre el

  • Cu cât este mai clar şi mai univoc, cu atât mai repede evenimentul devine demn de a fi relatat.
  • Interesul Cu cât evenimentul este mai familiar publicului (apropiere culturală, privire etnocentrică etc.) respectiv cu cât mai directe sunt urmările posibile asupra existenţei fiecăruia, cu atât mai repede evenimentul va deveni informaţie.
  • Consonanţă. Cu cât evenimentul corespunde mai mult aşteptărilor publicului (suprapunându-se unor dorinţe sau chiar proorociri) cu atât mai rapid devine ştire.
  • Surpriza. Evenimentul ce se produce neaşteptat sau rar conţine în sine probabilitatea cea mai mare de a deveni ştire. Surpriza se referă în special la evenimente care ies din sfera culturală apropiată sau  existenţa cotidiană a publicului.
  • Rezonanţă.  Evenimentul relatat trece de pragul informaţional, dar relatările despre el pot continua în virtutea rezonanţei sale, care trezeşte alte valori informaţionale ale lui la hotar de atingere, asociere cu alte evenimente, aşteptări, fenomene.
  • Senzaţionalitatea.  Orice eveniment ieşit din comun, neobişnuit, extraordinar, care depăşeşte cadrul cotidian al existenţei şi percepţiei poate deveni ştire.
  • Cadrul elitar. Evenimentele în care sunt implicate VIP-uri, ţări care au impact asupra mersului lucrurilor în lume denotă valori informaţionale mari, graţie cărora devin uşor ştiri
  • Evenimentele care au la bază urmări ale acţiunii unor oameni concreţi, identificabili, posedă o valoare informaţională mai mare decât în cazul unor oameni întâmplători, acţiuni abstracte, fenomene structurale. Persoanele servesc identificării şi uşurează relatarea (fotografii, filme, interviuri etc.).
  • Caracterul negativ. Cu cât este mai negativ evenimentul, cu atât mai repede devine ştire.

Alţi factori:

  1. Cu cât mai mult corespund evenimentele criteriilor identificate, cu atât mai repede devin ştiri;
  2. Un eveniment devenit ştire poate declanşa altă ştire, fiind exploatate unele aspecte care iniţial i-au determinat valoarea informaţională;
  3. Un eveniment devenit ştire poate produce altă ştire dacă este analizat, examinat prin comparaţie, asociere cu alt eveniment produs, avaria de la Cernobîl a produs discuţii despre rostul utilizării centrelor atomice).
  4. 3. Concepte de selectare a ştirilor

Evenimentul dispune de un cadru de interpretare, în măsura în care caracteristicile sale sugerează anumite interpretări. „Cadrele interpretative existente ale jurnaliştilor influenţează selecţia evenimentelor despre  care se relatează, iar atributele evenimentelor decid, care scheme de interpretare sunt aplicate de jurnalişti.”

Se deosebesc patru puncte nodale în care nivelul cognitiv de jurnalistică intervine în selecţia informaţională:

  • Care întâmplări sunt percepute de ziarist ca evenimente;
  • Care aspecte ale unui eveniment sunt selectate pentru relatare;
  • În ce context tematic este plasat evenimentul;
  • Cum se decide asupra evaluării informaţionale a unui eveniment.

 

 

  1. 4. Reguli ce trebuie respectate la selectarea informaţiilor

         Oportunitatea. Această calitate a ştirilor este mai importantă pentru mijloacele audiovizuale decât pentru presă. Presa tinde să lucreze în cicluri zilnice, Radioteleviziunea lucrează în cicluri orare. Un prezentator de ştiri trebuie „să meargă la tipar” de mai multe ori pe zi, mai ales dacă lucrează  la radio. Ştirile trebuie să fie la minut.

         Informaţii, nu explicaţii. În emisiunile Radio-TV subiectele nu au nevoie de o mulţime de explicaţii pentru a fi înţelese de ascultători sau telespectatori. Subiectele trebuie să fie relativ simple şi care pot fi comunicate accesibil şi direct.

Durata maximă pentru aproape orice material dintr-un buletin de ştiri la Radioteleviziune este de două minute; durata normală este de 30-50 secunde. Deci nu este timp suficient pentru a explica detaliat un subiect complex. Este destul doar pentru a oferi ascultătorilor sau telespectatorilor câteva informaţii pertinente.

         Impactul audio sau vizual. Subiectele Radio-TV publicul ar vrea să le poată auzi sau vedea. Imaginile dintr-o regiune inundată  vor fi mai potrivite pentru a fi văzute  decât dacă le-ar descrie un reporter. Jurnaliştii trebuie să aleagă subiectele pentru emisiunile lor de ştiri tocmai pentru că  acestea  necesită sunet sau imagine, chiar dacă, în altă situaţie, ele nu ar merita nici o atenţie.

         Caracteristicile stilului. În timp ce presa are cele cinci întrebări de bază  (cine, ce, unde, când, de ce), Radioteleviziunea are cele patru exigenţecorectitudine, claritate, concizie şi culoare. Aceste patru Ce-uri servesc drept bază pentru materialele de Radioteleviziune şi constituie un cadru bun pentru comentarea stilurilor folosite în redactările pentru radio şi televiziune.

Tot ceea ce un jurnalist din Radioteleviziune întreprinde trebuie să contribuie la relatarea unor informaţii exacte. Regulile stricte de redactare trebuie să faciliteze, să nu împiedice prezentarea exactă a unui eveniment.

Redactarea ştirilor pentru emisiunile de Radioteleviziune are câteva caracteristici importante care diferă de cele ale presei.

  • O trăsătură importantă a stilului de redactare pentru radio şi televiziune este accentul pe caracterul imediat al materialelor. Informaţiile din buletinele de ştiri trebuie să fie la minut. De asemenea, trebuie scrise de parcă ar fi la minut. În timp ce în presă se preferă timpul trecut al verbelor, în emisiunile de radio şi televiziune se preferă timpul prezent.
  • O altă caracteristică importantă – redactarea textelor pentru radio şi televiziune necesită un stil de conversaţie. Chiar şi cel mai clar şi mai simplu text de ziar pare pretenţios atunci când este citit cu voce tare.
  • Materialul scris pentru radio şi televiziune trebuie să sune ca un articol de ziar, deoarece prezentatorii îl citesc cu voce tare. Aceste texte trebuie scrise pentru ureche, nu pentru ochi. Stilul de a scrie poate deci să fie mai degajat decât acela din presă.
  • Exprimarea concisă, caracteristică stilului pentru audiovizual, este una din calităţile de bază. Lucrând contra cronometru, jurnalistul din Radioteleviziune nu-şi poate permite să irosească cuvintele. Trebuie să se străduiască permanent să simplifice şi să condenseze.

Există o serie de modalităţi de a realiza acest lucru:

  1. a) Eliminaţi toate adjectivele şi adverbele care nu sunt absolut necesare. Bazaţi-vă pe substantive şi verbe, cele mai puternice cuvinte din limbă.
  2. b) Evitaţi utilizarea diatezei pasive.
  3. Folosiţi propoziţii scurte, simple. Jurnaliştii din Radioteleviziune nu au nevoie de  o diversitate de lungimi şi de tipuri de propoziţii de care se folosesc ziariştii din presă pentru ca materialele lor să fie cât mai interesante. Ei sunt mai eficienţi când îşi mitraliază publicul cu informaţii rapide, exprimate simplu şi scurt.

 

Altă caracteristică  a stilului Radio-TV este claritatea care este o cerinţă expresă a materialelor scrise pentru radio şi televiziune. Ascultătorii trebuie să înţeleagă de prima dată ceea ce se spune. Acest gen de claritate poate fi atins prin folosirea unor propoziţii simple şi a unor cuvinte familiare, prin evitarea utilizării pronumelor şi prin repetarea substantivelor proprii dacă este necesar, precum şi prin menţinerea predicatului în apropierea subiectului în propoziţie. Dar claritatea se obţine mai ales prin cunoaşterea şi înţelegerea perfectă a subiectului.

 

O caracteristică finală a materialelor scrise pentru radio şi televiziune o reprezintă operativitatea.

 

  1. 5. Ştiri şi opinii: repere interpretative

În cercurile ziaristice pluteşte o maximă larg cunoscută: „Comentariile sunt libere dar faptele – sfinte”.  Cînd în ştiri apar noţiuni şi formulări axiologice clare, cadrul tradiţional al ştirii dispare. Amestecul implicit dintre relatare şi comentariu nu înseamnă numai că anumite informaţii/ştiri sunt alese pentru publicare, respectiv pentru plasarea, dimensionarea şi amplificarea lor în prim plan.

Cum apare totuşi adeseori inserării comentariului de ştire? Acest lucru se explică prin faptul că adeseori structurile valorice date, respectiv atitudinile de aşteptare, determină în mod hotărâtor percepţiile şi prin aceasta selecţia temelor: În majoritatea cazurilor nu privim întâi  şi apoi formulăm, ci mai întâi formulăm şi apoi privim”. Aceasta înseamnă, că faptele pe care le vedem sunt dependente de poziţia şi atitudinile noastre. În marea dezordine înfloritoare, zumzăitoare a lumii exterioare, noi alegem  ceea ce cultura noastră a definit deja pentru noi; noi suntem înclinaţi a percepe doar ceea ce am ales de acum în acea formă, pe care cultura noastră a stereotipizat-o deja”. Walter Lippman. De aici înclinaţia jurnaliştilor, ca din valul de informaţii şi evenimente să aleagă doar pe acelea care corespund propriei lor păreri, respectiv părerii redacţiei Or, această tendinţă este periculoasă pentru un post public de Radioteleviziune. Reporterii CTRM trebuie să ţină cont de acest lucru. A selecta după criterul „îţi dau ce-mi place mie” înseamnă neglijarea Statutului TRM de serviciu în interesul public. În emisiunile informative de la TRM propriul unghi de vedere al reporterului nu contează. Pornind de la selectarea ştirilor şi realizarea subiectelor informative, de la propriile opinii, interese, atitudine, jurnaliştii ar putea reflecta faptele unilateral. Acest fapt se observă mai ales în relatarea evenimentelor cu caracter negativ.

 

  1. 6. Corectitudinea ştirilor

Corectitudinea este necesară atât faţă de programele difuzate, cît şi faţă de participanţii la emisiuni. A căpăta o ştire profitând de mijloace neoneste înseamnă a dăuna reputaţiei Radioteleviziunii publice. De aceea, jurnalistul va obţine informaţii doar prin mijloace legale şi morale. La pregătirea lor, el va ţine cont de următoarele particularităţi şi cerinţe de calitate a ştirilor:

ðSINCERITATE. Realizatorii de programe trebuie să explice cît mai clar şi cît mai firesc ideea subiectului şi contribuţia sau necesitatea prezenţei invitatului la dezvăluirea lui în cadrul programului respectiv.

ðDREPTUL LA REPLICĂ. Când emisiunea (ştirea) conţine critici la adresa unei persoane sau organizaţii celor ofensaţi de critică trebuie să li se ofere posibilitatea de a răspunde. La cererea argumentată a celor interesaţi realizatorii emisiunilor vor rectifica obligatoriu şi imediat toate informaţiile, relatările, opiniile care s-au dovedit a fi false sau eronate.

ðECHILIBRUL. Adeseori corectitudinea constă nu numai în a reflecta fenomenul (evenimentul) în mod corect. Este necesar de a lua în consideraţie şi toate detaliile importante care ar putea dezvălui adevărul. Dacă problema este contradictorie este necesară examinarea tuturor părerilor relevante. Subiectele programelor informative, informativ-muzicale (Radio/TV) şi de ştiri ale Instituţiei publice a audiovizualului Compania „Teleradio-Moldova” vor fi de regulă, cu scopul de a reflecta larg viaţa social-politică şi culturală din Republica Moldova în multiplele ei aspecte. La şedinţa de planificare a departamentului Actualităţi, reporterii propunînd teme, subiecte, etc, vor pune spre examinare şi aspectele contradictorii ale realizării subiectelor date. Editorii-coordonatori sau şeful departamentului vor solicita consultaţii şefilor ierarhic superiori.

ðEXACTITATEA ŞTIRII. Informaţia trebuie să corespundă întocmai realităţii. Se va obţine acest lucru prin verificări atente şi minuţioase din cel puţin două surse, dintre care un oficială.

ðINTEGRITATEA ŞTIRI. Informaţia va fi veridică şi fără deformări. Reporterul nu are dreptul să profite de poziţia sa privelegiată prin accesul la microfon pentru a-şi prezenta propriile idei.

ðECHITATEA ŞTIRII. Informaţia va comunica şi oglindi în mod echitabil fapte importante şi puncte de vedere semnificative, va trata în mod echitabil şi etic persoane, instituţii, organizaţii, chestiuni şi evenimente.

ðCREDIBILITATEA ŞTIRII. Credibilitatea Companiei şi cea a jurnaliştilor sînt interdependente şi reies una din alta. Credibilitatea depinde nu numai de exactitatea şi echitatea reportajelor şi prezentărilor, dar şi de evitarea de către

reporteri a asocierilor şi contactelor care ar putea sugera parţialitate. Trebuie evitate orice situaţii care ar putea genera îndoieli în ceea ce priveşte parţialitatea jurnaliştilor sau Companiei, sau ar putea sugera că ei se află sub presiunea unor grupuri de influenţă ideologică, politică, financiară, socială sau culturală.

Difuzarea doar a unui punct de vedere în orice problemă de interes comun este doar o excepţie pusă pe post doar după ce va fi coordonată cu  conducerea Companiei.

În programele informative trebuie menţinut un echilibru potrivit între necesităţile naţionale şi cele locale.

Nici diversitatea prezentării nu este suficientă: trebuie să existe o profunzime a prezentării, de asemenea, trebuie sesizate diferite dimensiuni şi nuanţe. Pentru un reporter profesionist nu este nevoie ca el să fie lipsit de opinii proprii, ci să-şi dea seama că le are şi ştie cum să procedeze, în aceste opinii să nu apară în reportajele sale, pentru a fi echilibrat şi echidistant.

Neutralitatea faţă de partidele politice şi organizaţiile obşteşti, imparţialitatea şi caracterul nepărtinitor al emisiei informative se va obţine şi prin neutilizarea comentariului de autor (personalizat), folosindu-se expunerea echitabilă, echilibrată a poziţiei forţelor politice şi nu numai, în probleme sensibile, prin menţinerea unei tematici extinse capabile să

cuprindă interesul unor pături cît mai largi ale populaţiei, dar şi prin lipsa partizanatului politic, discriminărilor etnice, religioase etc

 

  1. 7. Structura materialelor informative Radio-TV

În presă, majoritatea articolelor informative sunt scrise conform stilului piramidei inversateadică informaţiile cele mai importante sunt prezentate la început.

Jurnaliştii din Radioteleviziune nu vor mai utiliza structura de piramidă inversată. În locul acesteia, ei vor folosi ceea ce se cheamă unitatea dramatică. Structura unităţii dramatice este compusă din trei părţi: punctul culminant, cauza şi efectul.

 

Punctul culminant oferă ascultătorului şi telespectatorului esenţa materialului, cam în acelaşi fel în care o face şi introducerea la un articol de ziar:

  • îi spune ascultătorului ce s-a întâmplat
  • partea care prezintă cauza spune de ce s-a întâmplat – împrejurările în care s-a produs evenimentul
  • partea care prezintă efectul oferă publicului contextul şi câteva sugestii despre consecinţele evenimentului în viitor.

Jurnaliştii din Radioteleviziune trebuie să-şi conceapă relatările pe baza unei structuri circulare şi nu de piramidă inversată. În timp ce din materialul tip piramidă se poate tăia fără a se pierde elementele esenţiale, materialul pentru radio şi televiziune, dacă este conceput unitar, nu poate fi tăiat din partea finală şi nici din altă parte. Este un tot întreg, indivizibil.

Relatările trebuie scrise în aşa fel încât să se încadreze în timpul desemnat de către redactor sau directorul departamentului de ştiri. Dacă redactorul rezervă 25 de secunde pentru un material, autorul relatării va scrie un material care va putea fi citit în 25 de secunde.

Materialele informative de la radio şi televiziune trebuie să câştige atenţia ascultătorilor de la bun început. Primele cuvinte sunt întotdeauna extrem de importante. Captarea atenţiei ascultătorului este, uneori, mult mai importantă decât rezumarea subiectului sau prezentarea elementelor esenţiale ale evenimentului. Introducerea poate să nu conţină prea multe date, dar dacă a atras atenţia ascultătorului, înseamnă că şi-a atins scopul.

Materialul căruia într-un ziar i se alocă o coloană de 25 cm trebuie difuzat la radio sau televiziune în 20-30 secunde. Autorul materialului difuzat nu are voie să uite că anumite date şi explicaţii trebuie omise din manuscris pentru că relatarea să se poată încadra în timpul rezervat.

 

  1. 8. Reguli privind textul din cadrul ştirilor:

     Textele ştirilor transmise la radio şi TVM se deosebesc de cele parvenite de la agenţiile de presă sau birouri şi centre informaţionale. Pentru aceste ştiri este caracteristic un limbaj „uzual-popular”, accesibil tuturor telespectatorilor/radioascultătorilor. Accesibilitatea nu înseamnă sărăcie de exprimare şi primitivism. Redactorii de ştiri vor interveni în aceste texte pentru ale face „audibile şi ascultabile” fără a ştirbi informaţia, adevărul, obiectivitatea şi expresivitatea. Pentru radio-TV textul trebuie să fie clar şi simplu: proporţia trebuie să conţină o singură idee.

Textul trebuie să fie informaţional şi conversaţional. S-a constata că propoziţiile ce conţin mai ult de 14 cuvinte sunt greu de rostit şi de urmărit. Cele scurte formează un stil sacadat. De aceea, în programele informative propoziţile lungi (16-20 cuvinte) vor alterna cu cele scurte (8-10 cuvinte). Asta va permite prezentatorului să înfrunte monotonia şi să aibă o rostire mai articulată. Reporterii trebuie să scrie, după cum oamenii vorbesc. Limbajul trebuie să fie ordinar şi cotidian. Jargoanele şi cuvintele „oficiale”, dialectismele trebuie evitate.

Textul ştirilor trebuie să fie realist, şi nicidecum poetic sau filozofic. Reporterii trebuie să uite de adjective şi calificative. În interviuri textele vor fi obiective, iar inserţiunile sonore-subiective. Abaterile lirice sunt contraindicate. În reportaje trebuie utilizat cît mai puţin text şi naraţiune. Folosind inserţiunile sonore şi sunetele naturale, reporterii (mai ales cei de la radio) vor face urechea „să vadă”. Pentru ca reportajul să fie mai eficient imaginile video şi audio trebuie comantate pe scurt, mai ales în cazul „voce-over”-urilor.

În ştiri reporterii îşi pot permite şi trebuie să facă referinţe la timp în aşa fel încît publicul să se simtă în mijlocul evenimentului, participant la el. De aceea sloganele de tipul: „Chiar în aceste clipe”, „peste aproximativ 30 de minute”, „în cursul acestei dimineţi”, „în primele ore ale dimineţii”, etc. sunt binevenite pentru că-i creează publicului sentimentul plăcut de a fi participant la eveniment.

Abreviaturile, expresiile şi termenii străini cu care publicul nu-i obişnuit trebuie evitaţi, dacă nu pot fi explicaţi în momentul redactării ştirilor. Dacă e vorba de a reda ceva cantitativ se vor folosi cifre puţine, rotunjite, dar şi mai bine e să fie sugerată o proporţie, o relaţie între mărimi, o redare prin comparaţie. Atunci cînd va fi vorba de parametri cantitativi importanţi cum ar fi rata şomajului, rata inflaţiei sau rezultatele scrutinului electoral cifrele mai greu digerabile vor fi plasate la sfîrşitul ştirilor, ca publicul să poată reflecta, cugeta asupra acestor informaţii.

Reporterii vor utiliza în ştiri ori de cîte ori va fi posibil numel a cît mai multor personalităţi fapt ce sporeşte gradul de identificare în ştiri a TRM. Numele Vip-ului se va asocia cu cel al Companiei.  Reacţiile după aceste  ştiri vor fi cam de genul „Ai auzit ce a transmis moldova 1 despre VIP-uş dat?.

Construcţia unui text începe cu fraza de deschidere ce trebuie să concentreze atenţia publicului răspunzînd la cunoscutele întrebări –Cine? Ce? Unde? Cînd? Cum?

În ştiri nu se vor folosi prescurtări de tipul „dm” sau m.p. şi nici simbolul de felul „€” pentru „euro”.

Pentru a nu complica prezentarea ştirilor, evită neglijenţele grafice, bălbăielile. Ştirile trebuie aşternute pe hîrtie clar, simplu, citeţ, vizibil. În acest sens la TRM există o practică care trebuie respectată de redactorii de la Camera Ştiri.

  1. a) fiece ştire să fie culeasă pe o foaie aparte. Astfel prezentatorul are posibilitatea să citească mai uşor şi să facă redactări pe parcurs, inclusiv în timpul prezentării.
  2. b) la „coada” ştirii se vor indica dat emisiei, autorul şi ora buletinului şi chiar domeniul ştirii (economic, social, politic, cultural) detalii necesare pentru arhivă, contabilitate şi automonitorizare.
  3. c) în textul ştirilor se recomandă ca fiece propozişie să înceapă din rînd nou, iar între propoziţii să se lase un rînd. Această structură optică îi va permite prezentatorului să aprecieze mai uşor durata aproximativă a ştirii, lungimea propoziţiilor, cum să-şi mobilizeze respiraţia şi să-şi regleze ritmul şi intonaţia.
  4. d) numele şi denumirile în textul ştirilor se recomandă a fi redate cu majuscule. La numele şi denumirile străine se recomandă a pune alături şi transcrierea pentru a facilita pronunţia lor.

 

  1. 9. Stilul şi redactarea materialelor informative

 

Stilul folosit în redactarea materialelor pentru radio şi televiziune diferă oarecum de stilul presei.

  • Titlurile apar, de obicei, înainte numelor. Majoritatea persoanelor menţionate în materialele pentru Radioteleviziune trebuie identificate. Titlurile aproape întotdeauna preced numele. Ca urmare, în timp ce un articol din ziar precizează „Andrei Sangheli, fostul prim-ministru”, la radio şi televiziune se va spune „fostul prim –ministru, Andrei Sangheli”.
  • Evitaţi abrevierile.
  • Evitaţi citatele, pe cât posibil. Citatele directe sunt mai greu de prezentat în emisiunile de radio şi televiziune, deoarece nu se pot semnala ghilimelele. Autorul trebuie să folosească formule de genul „după cum am spus…” sau „citând din…”
  • Menţionarea sursei trebuie făcută înaintea citatului, nu după el.
  • Folosiţi cât mai puţine semne de punctuaţie.
  • Cifrele şi statisticile trebuie rotunjite. Ziaristul doreşte să utilizeze cifre cât mai exacte. Dar în emisiunile de radio şi televiziune, suma de 4.101.699 de lei din ziar devine „peste patru milioane de lei”
  • În transmiterea ştirilor, referiţi-vă pe cât posibil la persoana ascultătorului şi telespectatorului. „De acum înainte, benzina o să vă coste cu 40 de bani mai mult litrul”. În acest fel , aveţi şanse mult mai mari să captaţi interesul ascultătorului.
  • Evitaţi folosirea simbolurilor atunci când scrieţi. Nu trebuie utilizat niciodată simbolul dolarului. Nici simbolul pentru procente. Scrieţi cu litere astfel încât să nu existe nici o posibilitate de eroare din partea prezentatorului.
  • Daţi în transcripţie numele şi denumirile străine, puneţi accentul pe silabă, indicaţi în text accentul logic. Pronunţarea pentru radio şi televiziune are aceeaşi importanţă ca şi ortografia pentru presă.
  • Evitaţi pronumele. În sintagma „Dl Tarlev, primul ministru, a menţionat că…” primul ministru este o apoziţie. La radio şi televiziune, asemenea construcţii stânjenesc exprimarea prezentatorului şi îi derutează pe ascultători. Ascultătorii nu beneficiază de avantajul virgulelor care încadrează apoziţia. Ei pot auzi exemplul de mai sus mai direct la Radio-TV „Tarlev a spus”. Autorii textelor pentru radio şi televiziune trebuie să fie atenţi ca subiectele şi predicatele să fie cât mai aproape unele de altele.
  • Utilizaţi timpul prezent ori de câte ori este potrivit. Utilizarea timpului prezent („preşedintele spune” şi nu „preşedintele a spus”) conferă actualitate materialelor. Dar, de exemplu, dacă preşedintele a făcut o afirmaţie cu o zi înainte, ştirea nu trebuie prezentată la timpul prezent.
  • Evitaţi propoziţiile subordonate la începutul frazelor. Construcţia simplă-subiect, predicat, complement – este structura cea mai bună.

 

 

  1. 10. Alte rigori privind materialele informative

Difuzarea ştirilor la televiziune reprezintă o împletire unică de cuvinte şi imagini, de imagini şi sunete. În acest sens, acest proces devine o artă care necesită ceva mai mult decât competenţă profesională.

Textul unei emisiuni trebuie să satisfacă cerinţele unei audienţe în masă  – propoziţia scurtă, cuvântul familiar, claritatea înţelegerii. Orice se pune pe hârtie trebuie să transmită ceva mai mult decât mesajul vizual cu care creează un tot.

Spre deosebire de ştirile destinate tipăririi, majoritatea informaţiilor pentru radio şi televiziune, cu excepţia rezumatele de ştiri, se scriu la timpul prezent. Stilul trebuie să fie personal, spre deosebire de maniera adesea impersonală a relatărilor obişnuite de presă. Buletinul de ştiri trebuie să se încadreze în perioada destinată – adică un minut pentru o pagină dactilografiată  care conţine aproximativ 170-180 de cuvinte, cu trei sau patru propoziţii la sfârşit la care se poate renunţa dacă se depăşeşte timpul alocat.

Menţionarea sursei de informaţii într-o emisiune de ştiri la radio sau televiziune se face aproape întotdeauna la începutul frazei.

Pentru ca numele neobişnuite şi termenii străini să nu fie înţeleşi sau pronunţaţi greşit, prezentatorul buletinului de ştiri sau reporterul trebuie să întrebe, să se documenteze. Nu va fi pentru ei înjositor dacă cineva îi va instrui, le va explica pentru a feri astfel auditoriul de pronunţări oribile şi greşeli grave.

       Despre cifre.  În emisiunile de televiziune, cifrele pot fi folosite destul de rar şi aproximate la o sumă rotundă. Altminteri trebuie pregătit un tabel separat care să fie prezentat pe ecran  când este nevoie. Cifrele sunt prezentate clar, în comparaţie şi într-o formă uşor memorabilă. Tendinţa principală trebuie să fie spre evitarea aglomerărilor de cifre, indici, parametri, etc.

Cifrele trebuie să vorbească de la sine şi să trezească o vizualizare a faptelor, lucrurilor în conştiinţa telespectatorului. Cifrele trebuie verificate minuţios, făcându-se trimitere la sursa lor.

E bine ca odată fiind pronunţate, cifrele să apară şi pe ecran în variantă grafică etc.

 

  1. 11. Utilizarea materialelor de arhivă în programele informative

Telespectatorii şi ascultătorii trebuiesc avertizaţi că materialul audio sau video a fost înregistrat cu mult înaintea programului ce este emis mai ales atunci când punctul de vedere al vorbitorului sau informaţia cunoscută asupra subiectului în cauză s-a schimbat între timp. Toate subiectele de arhivă, autorii lor, data înregistrării trebuie anunţaţi în emisiuni.

Refolosirea unui interviu sau a unei părţi a lui trebuie efectuată în aşa fel încât contextul interviului original să nu fie schimbat. În cadrul ştirilor imaginile din fondul video aşijderi trebuie menţionate că sunt de arhivă, filmate la data…, în localitatea …, la evenimentul… de …

 

  1. 12. Efecte sonore în programele informative

Efectele speciale, mai ales cele sonore şi video, trebuie folosite intr-un mod foarte atent la prezentarea unui material informativ. În aceste cazuri rare, când sînt folosite efecte speciale, se cere o judecată riguroasă pentru a asigura faptul că ele nu distorsionează realitatea sau nu au efect de comentariu editorial.

Atunci când se încearcă modificarea a ceea ce se difuzează, abuzul de tehnologii Radio–TV duce la compromiterea exactitudinii şi integrităţii. Muzica, probabil este cel mai cunoscut din aceste efecte. Or, muzica are un rol special în programele Radio-TV

 

  1. 13. Emisiuni cu apeluri telefonice în direct

Programele în care este folosită acestă modalitate permit TRM a difuza puncte de vedere individuale. Apelurile telefonice, interactivul trebuie utilizate cu atenţie, pentru a menţine principiile echităţii, integrităţii şi echilibrului dar şi pentru obţinerea unei varietăţi mari de puncte de vedere şi creează un cadru  imparţial moderatorului emisiunii.

Radioteleviziunea publică poartă responsabilitatea completă pentru tot ce se difuzează pe reţelele sale.  De accea fiece apel telefonic în direct e un risc şi un pericol pentru păstrarea imparţialităţii şi echilibrului în emisie. Persoana a cărei voce e pe cale să fie difuzată, trebuie să fie informată de acest fapt înainte de a apărea în emisia directă că îşi asumă nişte responsabilităţi: de amabilitate, corectitudine, rădare.

Pentru filtrarea comentariilor celor care telefonează, pentru ce ei ar putea încălca legile Republicii Moldova sau politica editorială a Radioteleviziunii publice trebuie utilizate mijloace adecvate. BBC lansează, de exemplu, apeluri telefonice cu întîrziere. De asemenea, emisiunile live trebuie protejate de acapararea lor de către grupuri de influenţă organizate sau persoane iresponsabile. Aceasta trebuie efectuat prin convorbiri scurte, anticipat, dar şi în timpul emisiunii de către persoana ce e la aparatul de telefon. În rezervă mai poate fi utilizarea metodelor mecanice de întârziere a lansării pe post a apelului telefonic. Sunt ascultători şi telespectatori care folosesc programele interactive pentru propriul lor promotion.

 

  1. 14. Reguli privind grafica ştirilor (pentru televiziune).

Telespectatorii trebuie să înţeleagă complet grafica, chiar dacă sunetul televizorului este deconectat.

Grafica trebuie să fie simplă, clară şi uşor de înţeles. Cu cît mai multe elemente sunt incluse în grafică, cu atât mai neclară va fi ea pentru telespectatori.

Grafica Ştirilor trebuie să conţină trei elemente.

(„REGULA CELOR TREI”):

a)Titlul (şi subpuncte, în caz de necesitate)

  1. b) Text sau Simbol /Număr/ Desen
  2. c) Sursa

 

 

  1. 15. Alte repere grafice:

Întotdeauna elaboraţi grafica în prealabil. Mai întâi faceţi o schiţă a ideii.

Nu planificaţi grafica de unul singur. Faceţi o copie pentru Directorul Artistic şi o copie pentru Dumneavoastră.

Vizualizaţi-vă gândurile. Numerele, simbolurile, iconiţele şi imaginile sunt mai semnificative decât textul.

Folosiţi „logica orizontală”. Vizualizaţi o evoluţie logică care prezintă o comparaţie, modificare sau element.

Stabiliţi priorităţile. Selectaţi elementele cele mai importante pentru grafica ştirilor. Înlăturaţi restul. Dacă aveţi nevoie de mai multe elemente, faceţi un alt grafic.

Relatarea reporterului şi elementele grafice trebuie să se potrivească exact. Nu schimbaţi ordinea cuvintelor şi nu folosiţi sinonime. Lucraţi cu reporterul pentru a asigura corespunderea relatării cu elementele grafice.

Verificaţi ortografia de mai multe ori. Dacă textul nu este scris corect, cum pot avea telespectatorii încredere în informaţia prezentată?

Gândiţi-vă cum telespectatorii percep grafica. Poate fi înţeles desenul grafic de către telespectatori în 4 – 7 secunde?

 

  1. JURNALIŞTII ŞI SURSELE LOR DE INFORMARE

Necesitatea de producere zilnică a informaţiilor îi impune pe jurnalişti să caute  persoane sau instituţii despre care se ştie că produc  sau posedă informaţii ce merită a fi relatate. Cazul este cu atât mai probabil, cu cât mai înaltă este poziţia socială a unei persoane sau a unei instituţii.

Jurnaliştii cultivă contactele cu persoanele influente, deoarece acestea participă mai degrabă la evenimente care merită a fi publicate şi a căror atitudine ar putea avea importanţă pentru alţi indivizi, deci şi pentru public. Atenţia mare acordată VIP- persoanelor duce la faptul că evenimentul politic devine vizibil în acţiunea personalităţilor influente.

Dar această formă de procurare a informaţiilor înseamnă în acelaşi timp dependenţă de mediul înconjurător, adică pierderea autonomiei jurnalistului. Jurnaliştii sunt dependenţi de informatori, deoarece, prin întreruperea contactului, aceştia pot rupe şirul informaţiilor, dacă cu informaţiile nu se acţionează în sensul intenţionat de către informator. Procesul de reacţie al elitelor are loc continuu şi fără mari ezitări. Jurnaliştii pot deci să-şi corecteze relativ repede comportamentul şi să adopte în viitor un comportament corespunzător. În acest caz pierderea prudenţei din partea jurnalistului ar aduce prejudicii serioase Companiei ca serviciu public, pentru că la redarea informaţiilor, jurnaliştii tind să-şi însuşească atitudinea faţă de valoarea informativă a sursei de informare. Or, uneori sursa de informare poate intenţionat şi trişa. Acelaşi lucru îl fac şi diplomaţii adeseori.

În vederea stabilirii sau păstrării relaţiilor profitabile pentru ei  cu jurnaliştii, diplomaţii folosesc metode cum ar fi invitarea la diferite evenimente sau călătorii, la conferinţe de presă, întâlniri. Deosebit de eficiente sunt asemenea metode atunci, când un jurnalist se simte evidenţiat personal. În contextul celor menţionate mai sus, la Compania „Teleradio-Moldova” relaţiile de colaborare cu ambasadele, invitarea diplomaţilor la emisiuni, realizarea unor proiecte cu suportul ambasadelor străine se stabilesc prin intermediul serviciului vize şi protocol cu aprobarea  nemijlocită a conducerii Companiei „Teleradio-Moldova”.

 

  1. 1 Protejarea surselor de informare

Radioteleviziunea publică apără principiul libertăţii informaţiei şi consideră protecţia sursei unui jurnalist un element important al acestui principiu.

Câteodată informaţia necesară publicului poate fi furnizată doar de o sursă confidenţială. Jurnalistul trebuie să cunoască bine această persoană în care are încredere. Cu toate acestea, pentru evitarea manipulărilor în scopul difuzării unei informaţii inexacte sau părtinitoare, jurnalistul trebuie să verifice dacă sursa este demnă de încredere şi să obţină dovezi suplimentare de la alte surse.

Înainte de difuzarea informaţiei, jurnalistul trebuie să comunice identitatea sursei editorului-coordonator sau directorului Departamentului care sunt obligaţi să păstreze confidenţialitatea. Dezvăluirea sursei în cadrul ierarhiei jurnalistice nu trebuie confundată cu dezvăluirea ei în public.

 

  1. 2. Informaţii din surse exterioare

Există o diversitate de împrejurări în care Radioteleviziunea publică difuzează informaţii sau materiale, furnizate de alţii. Astfel de informaţii pot constitui elementul esenţial al unor programe dar el totdeauna va fi supus criteriilor radiodifuziunii publice-corectitudinea, acurateţea şi imparţialitatea. Există, de asemenea, anumite categorii de informaţii care oferă autorităţilor sau persoanelor particulare acces direct pentru difuzare: informaţii şi anunţuri oficiale, emisiuni privnd alegerile, anunţuri ale poliţiei, anunţuri privind situaţii critice şi calamităţi naturale. În scopuri de serviciu şi utilitate publică Radioteleviziunea va difuza aceste informaţii gratuit.

Benzile şi casetele furnizate Radioteleviziunii de instituţii din exterior vor fi folosite în corespundere cu standardele Radiodifuziunii şi Televiziunii publice.

 

  1. 3. CTRM şi conlucrarea cu agenţiile de presă

TRM foloseşte în emisiunile sale ştiri, materiale informative, reportaje sportive, prognoze meteo, informaţii de la bursa de mărfuri, ş.a.

Aceste informaţii parvin de la agenţii de ştiri, instituţii publice, organizaţii comerciale, ONG-uri, UERT, etc.

Majoritatea acestor informaţii şi ştiri TRM le primeşte contraplată. Indiferent cum parvin materialele informative – gratis sau contraplată – editorii-coordonatori şi producătorii vor acorda o atenţie deosebită verificării acestor materiale, urmărind ca nici într-un fel să nu fie promovat furnizorul lor.

TRM va alege pentru colaborare furnizori de informaţie care şi-au confirmat reputaţia pe piaţă şi au credibilitate.

Dacă o informaţie va parveni la TRM din mai multe surse veridice, TRM o va difuza pe cea  obţinută de la o sursă oficială.

Orice sursă din exterior trebuie nominalizată pentru:

  • a oferi publicului posibilitatea de a aprecia autoritatea şi corectitudinea sursei de informaţie;
  • a face public faptul că TRM nu poartă răspundere pentru informaţia parvenită din alte surse;
  • a sublinia că informaţia difuzată aparţine unui singur furnizor şi din altă parte această informaţie nu poate fi obţinută.

TRM nu va accepta informaţie oferită gratis sau la preţ redus contra publicitate agenţiei de ştiri. În fiece caz aparte TRM va avea încheiat un contract aparte cu furnizorul.

În programele sale TRM va anunţa sursa de informaţie. Anunţurile trebuie să fie scurte în conformitate cu cerinţele stilistice ale programelor informative. Aceste anunţuri nu trebuie să conţină elemente de promovare publicitară a Agenţiilor sau a altor furnizori de informaţii.

TRM foloseşte în programele sale adeseori imagini şi sunete înregistrate, oferite de către alte agenţii, posturi şi chiar persoane fizice. În aceste cazuri TRM nu poate cunoaşte în ce situaţie şi împrejurări aceste subiecte au fost filmate sau înregistrate. Deaceea TRM va face trimitere neapărat la sursa lor .

În cazurile când imaginile şi înregistrările sonore au parvenit de la surse cu care TRM n-are acorduri încheiate, editorii-coordonatori, producătorii vor verifica minuţios dacă aceste materiale nu aduc atingere aspectelor de confidenţialitate, anonimat, dezinformare sau defăimare. În utilizarea acestor materiale noi trebuie să aplicăm aceleaşi norme editoriale şi principii etice pe care le respectăm când efectuăm înregistrări similare noi înşişi. Dacă producătorii au anume îndoieli în aceste cazuri ei vor consulta neapărat  Conducerea Companiei şi /ori serviciul juridic.

TRM va accepta rar subiecte informative gata oferite de alte organizaţii, posturi Radio-TV sau persoane fizice. Acceptarea acestor materiale e posibilă numai dacă TRM nu a avut posibilitatea să le realizeze. Difuzarea lor, deci, se va face numai din motive editoriale, după o verificare în prealabil a veridicităţii faptelor expuse şi corespunderii materialului principiilor şi standardelor TRM. Difuzând materialul TRM trebuie să identifice obligatoriu sursa de emisie.

Totodată TRM nu va folosi subiectele video şi audio realizate de alţii la evenimente unde TRM n-a fost prezentă. Dacă în cazuri excepţionale editorii-coordonatori vor folosi fragmente, imagini din aceste materiale ei sunt obligaţi să  identifice autorul, sursa în emisie.

Dacă materialul respectiv  constituie un promo în care se vehiculează momente publicitare, imagini extrem de favorabile despre canalul, postul, organizaţia ce ne-a oferit materialul, TRM va utiliza aceste materiale doar pentru a ilustra MODUL cum această organizaţie se autopromovează.

TRM nu va accepta nici o restricţie editorială impusă de furnizorul informaţiei drept o condiţie de a difuza materialul.

TRM va acorda spaţiu de emisie anunţurilor urgente cu impact social larg, parvenite din partea Guvernului, Parlamentului, Preşedinţiei, Departamentului situaţii excepţionale, altor organe publice, inclusiv poliţiei pentru a informa populaţia  despre anumite pericole, accidente şi alte cazuri de urgenţă. Aceste mesaje trebuie să fie scurte şi să fie coordonate cu  Conducerea Companiei.

 

  1. REPORTAJUL

 

  1. 1. Principii privind structura reportajului

Pentru ca ştirile să aibă un impact asupra telespectatorilor şi radioascultătorilor ele trebuie să abordeze un subiect.

Problemele importante sunt explicate mai clar prin intermediul experienţei persoanelor simple afectate de problemele respective.

 Un reportaj are întotdeauna trei elemente:

  • Partea introductivă
  • Partea de mijloc
  • Partea finală

 

Din punct de vedere narativ, elementele sunt următoarele:

  • Personajul („Persoana reală”) = Partea introductivă
  • Conflictul / Problema (Politicieni) = Partea de mijloc
  • Soluţia („Persoana reală”) = Partea finală

 

În jurnalism reportajele mai au şi un al patrulea element.

  • „Ce urmează?” – dezvoltă tema prin prezentarea următoarei etape a procesului respectiv (săptămâna viitoare va fi aprobată o hotărâre, procesul va începe peste cinci luni, etc.).

 Reportajul trebuie să înceapă cu prezentarea personajului, apoi urmează conflictul  sau problema. În cazul ştirilor politice, „mai întâi sunt persoanele reale şi apoi politicienii”.

 Toate reportajele trebuie să conţină soluţii (partea finală). Din punct de vedere structural, aceasta înseamnă că trebuie să revină la personaj la finele reportajului pentru a arăta ce s-a întâmplat. Însuşi conflictul poate fi sau nu soluţionat.

 Folosiţi „ce urmează” – explicaţi următoarea etapă a procesului.

 

 

  1. 2. Reguli privind vizualizarea reportajelor nevizuale (pentru televiziune)

² Telespectatorii pot înţelege sensul reportajului chiar dacă sunetul televizorului este deconectat.

² Identificaţi semne, simboluri şi procese care explică reportajul vizual sau sonor.

² Verificaţi dacă există o legătură între primul şi ultimul cadru.

² Gândiţi-vă la modul în care telespectatorii percep reportajul: o singură dată şi doar pentru câteva momente. Evitaţi elementele care nu spun nimic:

  1. a) Conferinţe de presă (şi reporteri la conferinţe de presă).
  2. b) Înregistrărilor de la şedinţele parlamentare.
  3. c) Oficiali aşezaţi la mese.
  4. d) Clădiri guvernamentale.

² Folosiţi grafica pentru a vizualiza ideile complexe şi a rezuma textele şi citatele  lungi.

² Folosiţi material de arhivă.

² Căutaţi ca anturajul înregistrării interviului să aibă un conţinut editorial. Interviul pe un fundal negru, de ex. nu oferă nici o informaţie.

² Calitatea unui reportaj cu puţine înregistrări poate fi îmbunătăţită prin filmarea persoanelor ce stau în picioare.

² Încercaţi ceva nou. Orice gen de creativitate este mai bun decât lipsa creativităţii.

² Cunoaşteţi-vă telespectatorii. Gândiţi-vă la necesităţile şi aşteptările lor.

² Nu uitaţi colegii şi concurenţii nu sunt telespectatorii Dumneavoastră.

 

  1. 3. Reguli privind relatările de la conferinţe de presă
  • Identificaţi persoanele reale care sunt afectate de conferinţa de presă şi axaţi-vă reportajul pe persoanele respective.
  • Fiţi sceptici. Nu acceptaţi uşor faptele menţionate la conferinţa de presă. Confirmaţi informaţia obţinută.
  • Feriţi-vă de purtători de cuvânt şi de cei care încearcă să prezinte situaţia într-o lumină cît mai favorabilă. Obţineţi informaţia de la autorităţile implicate, nu de la purtătorii de cuvânt.
  • Cereţi un plan sau rezumat al discuţiilor înainte de a merge la conferinţa de presă. Aceasta ajută să vă structuraţi mai bine reportajul şi să planificaţi materialul de arhivă.
  • Nu folosiţi doar sunetele de la conferinţele de presă. Veţi obţine rezultate mai bune dacă veţi intervieva persoanele individual înainte sau după conferinţa de presă.
  • Înregistrări lungi de la conferinţa de presă şi înregistrări cu reporterii adunaţi nu transmit telespectatorilor nici o informaţie.
  • Dacă trebuie să filmaţi conferinţa de presă, filmaţi ceva interesant: identificaţi elementele unice de la conferinţa de presă. Căutaţi semnele şi simbolurile care explică vizual conferinţa de presă. Arătaţi mişcarea, spre exemplu venirea sau plecarea persoanelor de la conferinţa de presă.
  • Identificaţi detaliile care oferă informaţie despre participanţi, de exemplu aspectul, îmbrăcămintea, bijuteriile lor. La audieri politice filmaţi feţe din public, reacţiile, mâinile şi îmbrăcămintea lor.
  • Mergeţi la conferinţe de presă pentru a obţine informaţii. Însă folosiţi-vă de contactele personale pentru a descoperi ce se întâmplă într-adevăr, după cortină şi filmaţi istoriile şi locurile ce arată adevărata stare de lucruri.
  • Ţineţi minte politicianul nu este şeful Dumneavoastră. Coordonatorul este cel care decide ce subiecte merită să fie prezentate la ştiri şi care nu merită.

 

 

 

 

  1. INTERVIUL

 

14.1 Structura interviului

Interviurile au o anumită structură: un început, o parte de mijloc şi o încheiere; ele trebuie să conducă către „ceva”. Esenţa artei intervievării este de a concepe un astfel de plan al interviului încât ascultătorul să fie condus în mod logic prin subiect.

Alt aspect important într-un interviu este folosirea unui limbaj conversaţional, natural, accesibil.

Reporterul trebuie să fie clar asupra a ce se va concentra atenţia într-un interviu. Domeniul ales nu trebuie să fie nici prea larg dar nici prea îngust. Trebuie să se ia în considerare şi timpul pe care-l are reporterul la dispoziţie. În timpul interviului ascultaţi cu atenţie ceea ce spune intervievatul şi reacţionaţi la cele auzite. Totul trebuie să „curgă”. Uneori intervievatul face afirmaţii (intenţionat sau nu) care trebuie să fie clarificate. Dacă nu ascultaţi cu atenţie nu vă veţi da seama de acest aspect.

Uneori discuţia va ajunge în zone pe care nu le-aţi planificat sau vă va obliga să abordaţi elemente ale subiectului într-o altă ordine decât cea pe care aţi planificat-o. S-ar putea să fie necesară reducerea discuţiei în albia dorită. Toate acestea trebuie făcute într-un mod firesc, flexibil şi în concordanţă cu ceea ce intervievatul spune.

Cât de mult trebuie de înregistrat? Aceasta depinde de programul în care va fi folosit interviul. Dacă va fi folosit într-un program de analiza a ştirilor, înregistrarea trebuie să fie cât mai aproape de durata interviului programat pentru emisie. Dacă va fi folosit pentru un serial se va înregistra desigur mai mult.

Scopul interviului este de a obţine informaţii, păreri şi analize; pentru a oferi posibilitatea  personalităţilor de a vorbi despre ei înşişi; uneori pentru amuzament; alteori pentru elucidarea unei probleme. În general există două tipuri de interviuri: politicieni şi experţi (academicieni, oameni de ştiinţă, critici etc.). Persoane din aceste categorii trebuie să aibă ceva semnificativ de spus (analize, comentarii, atitudini, explicaţii) şi să aibă calificarea necesară ca să o facă. În cazul politicienilor, există situaţii când şi o singură persoană poate avea girul de a aborda un anumit subiect.

Cei intervievaţi trebuie să fie pregătiţi şi cooperanţi (dornici să acorde interviul), să fie clari în exprimare şi să aibă o voce potrivită.

 

 

 

  1. 2. Intervievatul

Intervievatul, la fel ca şi reporterul, trebuie să fie pregătit pentru interviu. Anunţaţi-l dacă va fi înregistrare sau transmisie directă, informaţi-l despre tema interviului, în care program va fi transmis, etc. Astfel veţi avea posibilitatea  (dacă intervievatul este „prietenos”) să vă daţi seama dacă el crede că aţi ales pentru explorare aspectul cel mai corespunzător al subiectului. Deasemenea, el trebuie avertizat şi în cazul în care ar exista „zone” ale subiectului despre care el nu este sigur că poate vorbi.

În cazul intervievaţilor neexperimentaţi sau nervoşi este bine să începeţi cu una sau două întrebări „de înviorare” pe care ulterior nu intenţionaţi să le folosiţi. Astfel se va produce „încălzirea” şi intervievatul va fi mai relaxat când va da răspunsurile pe care doriţi să le lansaţi pe post.

Este bine să daţi celui pe care-l intervievaţi câteva explicaţii despre postul dumneavoastră, programul, auditoriul, posibila folosire a interviului şi durata programată. Toate acestea se fac din câteva motive: în primul rând, el va încerca să vă dea răspunsuri care să se potrivească cu ceea ce doriţi dumneavoastră să scoateţi în evidenţă; în al doilea rând îl veţi putea provoca la sinceritate, încredere. Despre omiteri, scurtări etc. este onest să-l anunţaţi de la începutul interviului.

Unii politicieni sunt foarte îngrijoraţi că ar putea fi prezentaţi greşit şi astfel să le deterioraţi imaginea. În orice caz, avertizarea intervievatului despre elementele şi scopurile pe care le urmăriţi în subiectul abordat, nu înseamnă că trebuie să-i dezvăluiţi acestuia şi întrebările sau să-i sugeraţi anumite răspunsuri. Dacă veţi face astfel există riscul ca la un moment dat în timpul transmisiei intervievatul să spună: „… aşa cum v-am spus mai devreme”, ceea ce nu va avea nici un sens pentru public.

 

  1. 3. Reguli cu privire la înregistrarea interviurilor pe teren.

În general  microfonul va înregistra sunete pe care voi nu le percepeţi; mintea voastră se concentrează la ceea ce voi doriţi să auziţi, ignorând restul (efectul „cocktail-party”). Deaceea este bine ca pentru câteva secunde să „ascultaţi” camera în care vă aflaţi; este de dorit ca înregistrarea să se facă într-o acustică „curată” (în care ecoul este cât mai mic posibil). De obicei suprafeţele dure reflectă sunetul iar cele moi, dimpotrivă, absorb sunetele. Încercaţi să găsiţi un mediu fără suprafeţe dure.

Personalităţile au întotdeauna un „colţ confortabil” în birourile lor. Acestea sunt locurile bune pentru realizarea interviurilor deoarece canapelele şi covoarele absorb zgomotele. Perdelele sunt şi ele folositoare. Dacă cel pe care-l intervievaţi doreşte să realizaţi interviul în birou – să nu faceţi acest lucru ţinând microfonul peste masă. Încercaţi să-l convingeţi să se mute din acel loc. Subliniaţi că voi sunteţi „şeful”, că voi conduceţi această „operaţiune”. Dacă totuşi trebuie să-l intervievaţi „peste masă”, puneţi ceva moale, de ex. jacheta dumneavoastră, pe suprafaţa respectivă pentru a absorbi zgomotele

Sursele de zgomot pot fi:

ferestre deschise - închideţi-le! Trageţi draperiile sau căutaţi alt loc de interviu;

telefon-solicitaţi decuplarea lui temporară;

maşini de scris - deconectaţi-le de la sursa electrică;

aer condiţionat-deconectaţi condiţionerul;

computere şi imprimante-solicitaţi să fie deconectate, dacă nu se poate, veţi reduce parţial zgomotele, plasându-vă corpul între echipamentul respectiv şi microfon;

lămpi fluorescente (interferenţa electronică ) - solicitaţi să fie deconectate;

aparat radio - deconectaţi-l;

activităţi adiacente-solicitaţi acordarea unei pauze sau schimbaţi locul înregistrării;

vânt (când sunteţi afară )- protejaţi microfonul sau deplasaţi-vă din acel loc.

 

  1. SONDAJELE DE OPINIE

 

  1. 1. Sondaje efectuate de reporteri

Sondajele de opinie trebuie realizate cu multă iscusinţă şi acurateţe. Uneori sondajele de opinie efectuate pot fi derutante pentru că :

  1. sondajele oferă date spre interpretare;
  2. sondajele nu relevă „fapte” obiective;
  3. limbajul prognozării în cazul sondajelor niciodată nu este oportun în raportarea rezultatelor;
  4. sondajele pot anticipa nişte lucruri, în cel mai bun caz indică sau sugerează, dar nu stabilesc;

Sondajele efectuate de diferiţi reporteri care adresează aceleaşi întrebări pot da rezultate diferite. Deaceea a interpreta ceva pe baza sondajelor, făcând deducţii şi concluzii, e incorect.

Sondajul trebuie pregătit temeinic, prestabilind: tema, programul, scopul, contingentul intervievaţilor, locul şi întrebările.

Atenţie la montarea răspunsurilor. Pentru program este important să aflăm părerea respondentului despre obiectul sondajului dar nu şi reflecţiile, interpretările, sugestiile lui.

Dacă sondajul nu are prestanţa credibilităţii e mai bine să nu fie pus pe post.

În probele de politică, relaţii internaţionale, litigii sociale, sondajele pot deruta şi incita opinia publică, influenţând negativ imaginea Companiei „Teleradio-Moldova”. Deaceea în aceste şi în alte domenii sondajele de opinie la Radio-TV nu sunt recomandabile.

Sondajele efectuate de reporteri sunt potrivite pentru emisiuni de divertisment, programe cognitive, pentru tineret, copii etc. Nu se caută nişte completări  la teme de ordin general, ci vizează probleme de etică, de comportament, de gust, de spirit etc.

 

  1. 2. Relatări despre sondajele de opinie

Relatările Radio-TV despre sondajele de opinie necesită acurateţe şi discernământ.

În primul rând pentru faptul că publicul poate interpreta rezultatele prezentate de Compania „Teleradio-Moldova” ca bază, repere orientative pentru sine, ca semnal cum să procedeze într-o situaţie când stă la dubii.

În rândul a doilea unele sondaje pot fi comandate de unele forţe politice şi rezultatele lor pot fi previzibile din start. În rândul al treilea unele sondaje pot fi comandate şi de persoane juridice ce urmăresc anumite interese mercantile dictate de circumstanţele concurenţei etc.

De aceea e bine să aflăm: dacă  există mai multe sondaje la tema dată, ar fi bine să comparăm rezultatele lor. Dar să nu uităm: cel mai plauzibil şi interesant sondaj în realitate poate fi un sondaj-momeală, menit să deruteze opinia publică.

În acest caz trebuie să ţinem cont de prestanţa  agenţiei ce efectuează sondajul. Trebuie să examinăm metoda lor de eşantion Sondajele naţionale, de exemplu, trebuie să folosească un eşantion de aproximativ  o mie de persoane chestionate.

Unele sondaje care nu pot fi considerate credibile pot deveni ştiri semnificative prin ele însele (sondajele electorale, de exemplu, cu eşantioane reduse). În acest caz, însă, trebuie să ne exprimăm clar rezervele privind credibilitatea lor.

 

  1. 3. Sondajele prin telefon

Aceste sondaje pot fi folosite doar ca instrument statistic de depistare a unor preferinţe specifice.

Să ţinem cont că aceste sondaje exclud din eşantioanele lor bătrânii, săracii şi mulţi oameni de la sate (care, de regulă, n-au telefon instalat). Dacă este utilizat SMS ca instrument de sondaj sau interactivul, (la emisiuni live), atunci rigorile rămân cele generale, programul de computer fiind unul ce exclude erorile grave (de exemplu, o singură persoană de la un telefon performant să dea majoritatea răspunsurilor).

 

  1. 4. Accesibilitatea rezultatelor sondajelor pentru public

Relatarea despre sondaje (fie în textul reporterului, fie în cel al crainicului) trebuie să conţină informaţii secundare care ar facilita înţelegerea rezultatelor telespectatorului şi radioascultătorului:

  1. Rezultatele să fie prezentate comparativ;
  2. Să fie furnizate detalii şi amănunte despre numărul respondenţilor şi date despre investigaţiile efectuate pe teren pentru a cunoaşte când s-a făcut chestionarea – înainte sau după evenimentul aflat în obiectivul sondajului;
  3. E necesar să nominalizăm agenţia care a efectuat studiile pe teren;
  4. Trebuie să numim coeficientul de eroare în fiece caz aparte.

 

Sondajele privind formarea opiniei publice trebuie puse în contextul actualităţii, identificându-se orientările şi tendinţele posibile. Aici elementul comparaţiei este indispensabil. El trebuie folosit pentru  a releva o tendinţă, o evoluţie. Dar „tendinţa” nu înseamnă diferenţa dintre un sondaj efectuat anul trecut şi unul efectuat azi la aceeaşi temă sau problemă. Deşi pentru comparaţie durata de la un sondaj la altul nu trebuie să fie mai mică de 3 luni. Tendinţele decurg totuşi din mai multe sondaje, efectuate de diferite agenţii, comparându-se şi analizându-se rezultatele lor.

Nota bene la ceea ce scriu ziarele despre rezultatele sondajelor. Pentru „Teleradio-Moldova” relatările ziarelor nu pot fi nici indicii, nici recomandări. Deaceea e bine să ne ferim de aceste relatări şi comentarii ziaristice.

 

  1. 5 Sondaje comandate de „Teleradio-Moldova”

Compania „Teleradio-Moldova” poate comanda sondaje pentru necesităţile emisiei privind probleme de rezonanţă generală sau de audienţă.

Sondajele pentru „Teleradio-Moldova” pot fi efectuate de Serviciul de monitorizare internă al Companiei sau de Agenţii de sondaje afirmate în domeniu. Acest lucru este valabil în privinţa sondajelor de orice fel ce vizează rating-ul emisiunilor şi audienţa canalelor.

Sondajele de opinie referitor la o problemă sau alta abordată în programele Companiei se efectuează cu acceptul Conducerii Companiei. Aceste sondaje efectuate de reporteri sau redactori trebuie să respecte standardele profesionale şi rigorile menţionate mai sus.

Când un sondaj este comandat unei agenţii, Serviciul de monitorizare internă şi Consiliul de programe trebuie să explice clar şi detaliat natura obiectivelor, esenţa problemei şi scopul sondajului. Cu agenţia se încheie un contract unde aceste momente sunt indicate, totodată stabilindu-se proporţiile eşantionului, metoda colectării datelor, termenul investigaţiilor, data prezentării rezultatelor. Agenţia trebuie să prezinte o informaţie cât mai detaliată despre rezultate, comentând minuţios procesul obţinerii lor.

 

  1. RELATĂRI DESPRE PUTERE ŞI REPREZENTANŢII EI

Atunci când un program de actualitate abordează o problemă care afectează puterea – inclusiv guvernul – participanţii vor căuta să negocieze natura şi poziţia contribuţiei lor. În aceste cazuri structura şi forma programului trebuie stabilite potrivit criteriilor audiovizualului public şi nu ca o reacţie la presiuni. Argumentele tuturor părţilor trebuie să fie subliniate în mod egal.

Organele publice şi criticii lor trebuie să fie trataţi detaşat şi fără părtinire. O examinare încrucişată trebuie să fie fermă dar curtenitoare. Realizatorii trebuie să  prezinte toate rezervele şi nemulţumirile importante, insistând asupra unor explicaţii exhaustive.

Chiar şi atunci când nu poate exprima părerile tuturor părţilor în cadrul unui singur program sau buletin de ştiri, un radiotelejurnalist imparţial trebuie să lase publicului un sentiment de imparţialitate obişnuit prin felul în care este făcută relatarea precum şi prin modul cum sunt adresate întrebările celor intervievaţi…

Există, de asemenea, momente când în program trebuie incluse  şi opiniile celor vizaţi dar lipsă la program dat fiind faptul că nu se ştie dacă Radioteleviziunea publică va reveni curând la subiectul respectiv, sau pentru că tematica respectivă este deosebit de delicată şi urgentă.

Atunci când se oferă o posibilitate unui grup sau unui individ spre a-şi expune o opinie controversată, directorii de programe trebuie să asigure un spaţiu potrivit pentru replică – în cel mai apropiat timp util şi într-o situaţie cât mai potrivită.

 

  1. MANIFESTĂRI ŞI DEZORDINI PUBLICE

Reflectarea ciocnirilor sau a dezordinilor publice pune probleme complexe în faţa personalului „Teleradio-Moldova”. Subiectele şi reportajele de la aceste evenimente angajează puternic responsabilitatea celor care difuzează. Se ştie că în unele cazuri prezenţa pe post a unor astfel de materiale a provocat violenţe, iar în altele, dimpotrivă, au avut un efect de calmant  asupra incidentelor violente. Programând reportaje de la evenimente susceptibile care pot să se transforme în dezordini publice, coordonatorul trebuie să se asigure că prezenţa reporterilor „Teleradio-Moldova”, a camerelor şi a microfoanelor lor nu va constitui o provocare, nu va incita publicul şi nu va produce un dezechilibru social.

Din această cauză echipele de reporteri ale „Teleradio-Moldova” trebuie:

  1. să înceteze a filma şi a înregistra de la aceste manifestări dacă este evident că prezenţa acestora la evenimentele date sau a materialelor despre ele pe post ar putea inspira acţiuni periculoase, dezordine publică, tulburări în mase;
  2. să nu acorde atenţie exagerată indivizilor şi grupurilor care manifestează în mod evident pentru camere;
  3. să se abţină de a sugera sau a cere manifestanţilor să însceneze acţiuni întru obţinerea unor efecte mai convingătoare;
  4. să nu transmită apelurile şi chemările manifestanţilor la dezordine, nesupunere civică sau dezechilibru social.

 

  1. 1. Recomandări referitor la relatările despre dezastre majore şi situaţii excepţionale
  • În cazuri de Situaţii Excepţionale S.E. trebuie de repartizat un număr suficient de oameni pentru a relata evenimentul integral. Nu este suficient de a trimite doar un singur reporter. Deseori există mai multe aspecte în ştirea principală. În Asia, de exemplu, majoritatea Radio-TV au trimis echipe multiple în mai toate ţările afectate de tsunami. Se poate repartiza un reporter pentru relatarea ştirii din punct de vedere general-uman, şi altul-pentru a relata versiunea „oficială” din perspectiva guvernamentală.
  • Verificaţi toate faptele înainte de a prezenta informaţia pe post. Este inadmisibil şi periculos de a începe relatarea informaţiei fără verificare. Informaţia poate fi inexactă. Televiziunea trebuie să fie atentă în difuzarea benzilor-video neredactate, fără a şti exact ce s-a înregistrat.
  • Găsiţi oamenii-cheie care sunt responsabili în cazurile excepţionale. Scenele de la locul S.E. sau de la dezastre sunt mai simple deoarece acolo mereu sunt poliţişti sau pompieri disponibili pentru colaborare cu reporterii în elucidarea faptelor de bază. Doar majoritatea ştirilor sunt făcute pe baza relatărilor ce sunt „aprobate” de sursele „oficiale”.
  • Căutaţi martori oculari. Cele mai tulburătoare relatări sunt expuse prin cuvintele oamenilor, martorilor care au participat şi au trăit evenimentul. După cum s-a putut observa în reportajele din Şri Lanka sau Indonesia, cele mai memorabile momente au fost cele povestite de oamenii ce au supravieţuit în dezastru. Găsiţi cât mai mulţi martori posibili. Oamenii văd diferit lucrurile, impresiile diferă de la om la om.
  • Căutaţi pelicule video realizate de amatori. Nici o echipă de ştiri din lume nu a avut pelicule video proprii, filmate în timpul când a avut loc tsunami. Cele filmate de turişti-amatori au fost însă de mare ajutor pentru reporteri întru reflectarea celor întâmplate real.
  • Învăţaţi să intervievaţi experţii, oficialităţile şi persoanele reale în mod „live” („pe viu”) şi neapărat la faţa locului unde s-a produs evenimentul. Aceasta va face ştirea mai captivantă pentru ascultători şi telespectatori.
  • Învăţaţi să relataţi „live” („pe viu”) de la S.E. Reportajele LIVE sunt principalele (şi cele mai credibile) pentru majoritatea studiourilor şi telespectatorilor. Reportajele LIVE trebuie să devină procedee standard pentru IPNA Compania „Teleradio-Moldova” în lupta de concurenţă cu alte posturi. Pentru aceasta este nevoie doar de un telefon mobil pentru a fi în stare să ieşi în direct oricând şi oriunde. Avantajul Radioului în competiţia cu televiziunea sau ziarul este abilitatea de a aduce noutăţile în timpul când ele au loc, se petrec, demarează concomitent.
  • Noutăţile de ultimă oră trebuie transmise mai frecvent. Radioul poate aduce ştirile din oră în oră sau chiar de două ori pe oră „pe viu” din teren. Şi TVM trebuie să furnizeze ştirile pe cât de des posibil.
  • Căutaţi toate punctele de vedere posibile referitor la un eveniment sau altul. Practic în fiecare ştire există mai multe puncte de vedere. Bunăoară, există aspectul economic al ştirii despre dezastrul din Şri Lanka dar şi cel social, moral etc., dar şi care sunt consecinţele acestui eveniment în industria de turism sau în agricultura ţării. Alt aspect poate fi efortul comun al cetăţenilor din toată lumea de a dona bani pentru ajutoare etc.
  • Evitaţi părtinirea politică. Datoria reporterului este de a relata faptele şi ştirile fără influenţe politice. Prioritatea Radio-TV trebuie să fie familiarizarea ascultărilolor şi a telespectatorilor cu cea mai recentă informaţie de care dispunem. Cât mai operativ şi cât mai credibil – iată deviza reporterului IPNA Compania „Teleradio-Moldova”.
  • Elucidarea situaţiilor de criză. Ştirile trebuie să ofere cea mai recentă informaţie. Actualizaţi permanent informaţia cu date noi şi rezumaţi informaţia deja cunoscută. Telespectatorii şi radioascultătorii au nevoie şi aşteaptă acest lucru de la radiotelejurnaliştii Companiei.
  • Reflectarea accidentelor, tulburărilor, cazurilor de dezastru necesită o tratare corectă, exactă şi echilibrată, evitând nervozităţi de prisos. În relatarea evenimentelor oribile trebuie evitată exploatarea elementului de groază. Relatarea dezastrului la etapa iniţială are scopul de a transmite o informaţie generală. Primele date şi cifre de cele mai multe ori sunt inexacte. Dacă diverse surse apreciază diferit pierderile, jurnalistul sau va transmite toată gama cifrelor, sau se va strădui să capete date exacte de la sursele oficiale, indicându-le. Dacă informaţia  s-a dovedit a fi greşită, corectarea va urma imediat, evitând încercările de a tăinui adevărul.
  • În perioada stării excepţionale sau a acţiunilor militare, situaţiilor tensionate, jurnaliştii vor primi careva indicaţii de restricţii ce ţin de securitatea statului. Subiectele ce ţin de risc, pierderi de vieţi trebuie să fie tratate cu sensibilitate.

Dar, în acelaşi timp, publicul are nevoie de ştiri operative demne de încredere. Jurnalistul se va baza pe toate faptele accesibile ,imparţialitatea fiind aici deosebit de importantă.

 

  1. 2 Metode de sporire a numărului telespectatorilor şi radioascultătorilor elucidându-se situaţii de criză

Abordarea eficientă a situaţiilor de criză poate schimba deprinderile telespectatorilor/radioascultătorilor. Dacă radiotelejurnalismul o face reuşit oamenii ţin minte acest fapt şi tind să privească canalul din nou, în special în timpul situaţiilor de criză. Strategiile de atragere a radioascultătorilor/telespectatorilor includ următoarele momente:

  • Difuzaţi ştirea primii şi oferiţi acestei ştiri mai mult timp decât concurenţii.
  • Creaţi o prezenţă reală şi păstraţi-o. Arătaţi ce se întîmplă într-adevăr.
  • Faceţi reportaje umane – despre oamenii simpli afectaţi de acest eveniment extraordinar.
  • Informaţi publicul. Oferiţi telespectatorilor/radioascultătorilor răspunsurile de care ei au nevoie. Identificaţi persoanele responsabile şi intervievaţi-le.
  • Prezentaţi un sumar al informaţiei cunoscute cel puţin la fiecare 20 de minute (la Radio); dacă este necesar puteţi să modificaţi grila de programe obişnuită.

 

  1. 3 „Ştirile „bombă” şi utilizarea lor pentru sporirea rating-ului

Difuzaţi ştirea primii. Oferiţi acestei ştiri mai mult timp decât concurenţii.

Trimeteţi oamenii în teren. Mergeţi, nu aşteptaţi. Fiţi primii care arată ce se întâmplă. Până când faceţi rost de imagini video folosiţi hărţi, grafice şi interviuri prin telefon.

Identificaţi cele mai bune imagini şi sunete şi utilizaţi-le proeminent. Repetaţi-le dacă merită a fi repetate. Folosiţi sunetele naturale sau versiunile „fără comentarii”.

Admiteţi că nu întotdeauna este posibil să cunoaşteţi toată informaţia necesară la începutul unui eveniment major. Fiţi oneşti. Spuneţi telespectatorilor şi radioascultătorilor ce cunoaşteţi şi ce nu cunoaşteţi.

Când obţineţi informaţii noi, prezentaţi-le imediat. Actualizaţi permanent informaţia cu date noi şi rezumaţi informaţia deja cunoscută.

Planificaţi-vă resursele. Divizaţi evenimentul pe părţi şi trimeteţi câte un reporter/echipă de filmare la fiecare componentă. Organizaţi personalul departamentului Ştiri şi delegaţi responsabilităţi specifice fiecărui reporter implicat în reflectare.

Puneţi accent pe logică: de cît timp aveţi nevoie pentru a ajunge la locul evenimentului şi înapoi? Care este metoda cea mai rapidă de a aduce înregistrările în studio?

Aduceţi experţi în studio pentru a explica contextul şi perspectivele.

Puneţi accente pe grafică: elaboraţi o serie de versiuni grafice ce ţin de evenimentul respectiv cu un design consistent.

Informaţi telespectatorii şi radioascultătorii cum pot contribui la elucidarea evenimentului, oferindu-le telefoane de contact, adrese ale paginilor web, etc.

Ultimul punct: în situaţii de criză respectaţi demnitatea umană. Întrebaţi-vă dacă un membru al familiei Dumneavoastră ar fi fost printre victime, aţi fi făcut acelaşi reportaj?

 

  1. TRM ŞI DIFUZAREA DIN PARLAMENT

 

Decizia de a transmite în direct şedinţele se face în conformitate cu Codul Audiovizualului. Echipa transmisiunilor în direct va fi informată despre acest lucru de către Conducerea Companiei cu 24 ore înainte de începutul transmisiunii.

Regia transmisiunii va prezenta şedinţa Parlamentului echidistant, corect fără a manipula cu imaginile, montând în direct şi creând careva asociaţii, sugestii, subtexte sau suspansuri. Regia nu va folosi efecte grafice sau modalităţi de schimbare a imaginilor (de ex. a prezenta mişcarea unui deputat spre tribună prin efect relanti). Nu se admite a prezenta „en gros” plan unii şi aceeaşi deputaţi sau unele şi aceleaşi fracţiuni parlamentare. Transmisiunea trebuie să se bazeze pe planuri medii şi generale. TRM nu va permite a folosi efecte speciale sau efecte radio la transmisiunile live din Parlament (accelerarea sunetului, modificarea tonalităţii, schimbarea tembrului, etc.).

Regia acestor transmisiuni trebuie să acorde atenţie sporită modalităţilor de prezentare ale însemnelor statale (drapelul, stema, etc.).

Materialele realizate din Parlament de către corespondenţii TRM acreditaţi acolo pot fi folosite numai în emisiunile informative şi în cele instructiv-educative. Înregistrările din Parlament nu pot fi utilizate cu scopuri distractive în programe de divertisment, show-uri umoristico-satirico-muzicale.

Folosirea scenelor de scandal din Parlament, „războiul” replicilor dintre fracţiunile şi partidele parlamentare TRM nu le va difuza în alte programe decât în cele informative dacă motivul litigiului este unul de rezonanţă largă, socialmente adecvat.

TRM nu poartă răspundere pentru conţinutul transmisiunilor din Parlament, declaraţiile făcute acolo, momentele de defăimare sau ofensă a unor persoane.

Dreptul folosirii cu titlu gratuit a timpilor de antenă la TRM poate fi acordat partidelor şi organizaţiilor social-politice numai de Consiliul de Observatori. Forma ofertei şi stabilirea timpilor între partide aparţine TRM. TRM este în drept să lipsească partidul sau organizaţia de accesul la microfon dacă participanţii vor încerca să nu respecte prevederile legale, de exemplu, referitor la prevederile constituţionale, defăimarea, standardele jurnalistice de difuzare la TRM cu care reprezentanţii partidelor şi organizaţiilor date sunt familiarizaţi anticipat. Ofertele din partea celor care vor solicita având dreptul la timpi de antenă vor fi făcute în scris şi se vor prezenta cu 10 zile înainte de emise la cancelaria instituţiei.

 

  1. REFLECTAREA CAMPANIILOR ELECTORALE. RECLAMA POLITICĂ LA TRM

Misiunea principală a TRM în reflectarea campaniilor electorale este de a acorda sprijin informaţional electoratului întru facilitarea alegerii lor corecte. TRM trebuie să pună la dispoziţia alegătorului informaţii despre:

  • Actele normative ce reglementează alegerile (explicaţii, norme, etc.)
  • Candidaţi (dezbateri electorale, interviuri)
  • Programele lor electorale (analize)
  • Campania electorală (reportaje, relatări)
  • Ce gândesc alegătorii (interviuri, participarea în direct la dezbateri)
  • Organizarea votării (fapte, procedurile de vot, cazuri, exemple procedurile de vot)
  • Mersul votării (reportaje)
  • Rezultatele votării (în dinamică) – reportaje, mese rotunde

 

TRM trebuie să explice electoratului:

  • Coraportul forţelor politice în alegeri (analize);
  • Echitatea şi egalitatea concurenţilor electorali aflaţi în competiţie;
  • Cum se realizează acest fapt (analize, date, exemple)

 

TRM trebuie să-şi asume în campania electorală deplin rolurile:

  • de a informa;
  • de a educa;
  • de a controla.

 

În acelaşi timp TRM trebuie să-şi exercite aceste roluri şi misiuni doar în parametrii legislaţiei fără a manipula electoratul şi a influenţa mersul alegerilor. TRM va acorda gratuit concurenţilor electorali timpi de antenă pentru dezbateri publice în perioada campaniei electorale în limitele stabilite de CEC. TRM va insista ca aceşti timpi de antenă să fie utilizaţi de candidaţi pentru explicarea şi promovarea programelor politice.

Pentru publicitate contraplată fiecărui concurent i se vor acorda timpi de antenă ce în totalitatea lor pe întreaga campanie electorală nu vor depăşi cota de 2 ore, inclusiv nu mai puţin de 2 minute pe zi la radio şi televiziune.

TRM garantează egalitatea tuturor concurenţilor la procurarea timpilor de antenă, stabilind aceleaşi taxe egale pentru toţi care nu vor depăşi tarifele în vigoare la publicitatea comercială.

TRM va desemna clar în emisie publicitatea contraplată. Deasemenea  îşi rezervă dreptul de organiza la radio şi TVM, respectând principiile egalităţii şi proporţionalităţii, dezbateri electorale cu invitarea reprezentanţilor tuturor concurenţilor electorali, toţi împreună sau în grupuri formate conform criteriilor stabilite în Reglementările interne ale TRM cu privire la reflectarea campaniei electorale. Orarul acestor emisiuni va fi aprobat de Consiliul de Observatori şi CEC. Dezbaterile electorale vor începe după 48 de ore de la finalizarea înregistrării tuturor candidaţilor. În calitate de participanţi la emisiunile radio TV ale TRM candidaţii electorali poartă răspunderea deplină pentru mesajul materialelor publicitare. TRM nu va permite ca în cadrul programelor TRM candidaţii electorali să desfăşoare propagandă anticonstituţională, să instige publicul la ură naţională, rasială sau religioasă, etc.

În afara campaniilor electorale TRM nu acceptă publicitatea politică.

În fiece caz de publicitate electorală contraplată TRM va încheia cu candidatul electoral (organizaţia ce o reprezintă) un contract de publicitate la care va fi anexat media-planul difuzărilor.

În timpul, campaniilor electorale TRM nu va crea condiţii privelegiate reprezentanţilor puterii ce candidează. Cu o zi înainte de alegeri şi în ziua alegerilor TRM nu va permite la radio şi TV agitaţie electorală, declaraţii ale candidaţilor şi publicitate electorală.

TRM va sigura în timpul campaniei electorale candidaţilor dreptul la replică, dacă cererea va fi întemeiată. TRM nu va reacţiona în timpul alegerilor la presiunile, ingerinţele şi influenţele unor forţe, grupuri, partide, organe mass-media, etc. În reflectarea campaniei electorale TRM va respecta legislaţia în vigoare referitor la alegeri şi va pune miza pe interesele largi ale alegătorilor.

Legea nu spune nimic despre modul de stabilire a timpului pentru candidaţi. TRM va urmări ca în acest plan nici un candidat să nu fie discriminat. Pe de altă parte, TRM va  tinde să ofere spaţiu pentru dezbateri candidaţilor în prime-time, dar va încerca şi să protejeze interesele publicului, nedifuzând aceste emisiuni  în zilele de duminică.

TRM nu va permite anumitor forţe politice de peste hotare de a folosi Radioteleviziunea publică pentru agitaţia electorală în favoarea unui sau altui candidat din acea ţară care are alegători pe teritoriul Moldovei.

TRM nu va plasa spoturi electorale pe Radio Moldova Internaţional şi Moldova Internaţional dacă nu va exista o prevedere ce ar permite acest lucru în legislaţie.

Oficialităţile publice care candidează pot apărea în programele TRM fiind în exerciţiul funcţiunii dar fără a face propagandă electorală. Editorii-coordonatori sunt obligaţi să urmărească atent toate subiectele despre şi cu oficialităţile care candidează ajustându-le la normele ce le conţine legislaţia cu privire la alegeri. Ei trebuie să respecte cu stricteţe în aceste reportaje principiul imparţialităţii. Partidele întotdeauna vor căuta să facă presiuni asupra reporterilor şi editorilor-coordonatori în timpul campaniilor electorale cei din urmă, însă, poartă toată răspunderea şi în nici un caz nu trebuie să se lase  intimidaţi. TRM îi va proteja.

În ziua alegerilor după 00:00 TRM nu va difuza discursuri, declaraţii, comunicate şi note electorale, limitându-se doar la informaţii scurte despre mersul alegerilor. Difuzarea poate include la finele alegerilor dezbateri în direct cu participarea candidaţilor, experţilor, etc.

 

  1. VIOLENŢA (ASPECTE ŞI TRATĂRI)

Scenele de violenţă pot fi difuzate la radio şi la televiziune doar ca excepţie. În general „Teleradio-Moldova” nu acceptă să prezinte violenţa la ecran şi microfon. Excepţie sunt cazurile când scenele de violenţă sunt strict necesare pentru reflectarea corectă şi fidelă a realităţii sau evenimentului. Decizia în aceste cazuri aparţine coordonatorului sau directorului Departamentului de Actualităţi.

Difuzarea unei scene de violenţă, avarie sau catastrofă trebuie să prezinte faptele cu exactitate plasând imaginile corect în contextul emisiunii. Trebuie de împăcat respectul faţă de public cu obligaţia de a rămâne fideli realităţii. Violenţa nu poate fi tratată într-un mod care ar denatura semnificaţia ei sau ar exagera importanţa ei. În toate cazurile reprezentarea violenţei trebuie să fie serios motivată. „Teleradio-Moldova” nu admite utilizarea scenelor de violenţă pentru producerea de senzaţii tari, şocarea sau alarmarea publicului.

 

NOTĂ: Violenţa la Radioteleviziune se caracterizează prin:

  • violenţa de la televiziune este legată de rolul masculinului şi se declanşează între „străini”, oponenţi politici, mişcări, concurenţi etc.;
  • violenţa poate avea un final mortal pentru unii, dar moartea nu este prezentată ca fiind legată de durere sau chinuri;
  • violenţa este folosită cu succes şi de protagoniştii, caracterizaţi ca buni sau răi, ca instrument pentru atingerea unor obiective şi pentru rezolvarea unor conflicte;
  • comportamentul violent este prezentat în emisiunile de divertisment ale Radioteleviziunii ca strategie comportamentală normală, cotidiană, la care apelează fără scrupule şi indivizii moralmente integri;
  • deseori, această violenţă este prezentată ca legitimă apărare;
  • la Radioteleviziune pot să ni se ofere modele comportamentale, care demonstrează cum se pot atinge obiective considerate legitime – bunăstare, putere, prestigiu, dreptate – cu ajutorul unor mijloace ilegitime – violenţa.

 

Ecranizată violenţa deranjează mulţi oameni şi, în exces, ea poate deveni factorul desensibilizator pentru telespectatori şi radioascultători. Audienţele se familiarizează cu imaginea violenţei, în special cu violenţa apropiată experienţei lor proprii. O mare parte a publicului aşteaptă totuşi scene de violenţă cu scopul de a înţelege un factor moral sau social.

Timpul emisiunilor în care sunt scene de violenţă la TRM urmează după ora 23:00. în emisiunile ce vor fi difuzate până la violenţa excesivă trebuie exclusă. Promo-urile emisiunilor cu scene de violenţă excesivă nu trebuie să includă  sugestii şi aluzii nepotrivite.

Redactorii şi regizorii uneori pot fi absorbiţi de subiectele asupra cărora lucrează. Deaceea este nevoie ca să revină pentru un moment la iniţial şi să mediteze asupra impactului materialelor ce conţin scene de violenţă. Ei trebuie să ia în consideraţie următoarele:

  • orice act de violenţă din program trebuie să fie potrivit contextului său;
  • episoadele ce prezintă un impact de violenţă asupra spectatorului, poate fi mai mare atunci când publicul stă acasă şi le vizionează pentru prima dată;
  • în cazul când programele ce conţin violenţă sunt prezentate într-un tot întreg sau sunt repetate frecvent efectul cumulativ al influenţei e mai mare.

 

 

 

  1. 1. Relatări despre crime şi criminali

Este respingător să se folosească pentru divertismentul televizat accidentele cele mai grave sau crimele.

Aceste programe pot provoca nesiguranţă emoţională în toate momentele, în care în acţiunea filmică se recunosc situaţii cotidiene sau când figuri de identificare iubite sunt periclitate.

În practica sa profesională, telejurnalistul se află în permanenţă în faţa deciziei de a alege  şi cântări între criteriile importanţei evenimentului, a presupusului interes a receptorului cât şi a posibilelor consecinţe pozitive şi negative ale relatării. Efectele ştirilor despre criminalitate:

  1. Informaţia: Cu cât se oferă mai puţine informaţii despre motivele făptaşului respectiv, despre relaţia dintre făptaş şi victimă, cu atât mai mare este teama declanşată în mintea receptorului, deoarece nu există posibilitatea unor măsuri de prevedere împotriva unor crime derulate după scenarii absolut aleatorii.
  2. Încălcarea normelor: Cu cât se relatează mai mult despre crime bizare, senzaţionale, care încalcă concomitent mai multe norme (femeie ucigaşă, tăiată bucăţi, bucăţile congelate; pruncucidere etc.), cu atât mai mare va fi teama receptorilor.
  3. Referinţa locală: factorii care trezesc teama, atunci când s-au petrecut în apropierea publicului, local, (crime absurde, inexplicabile şi nemotivabile), au efect contrar şi de reducere a fricii, atunci când se petrec undeva departe. În situaţii negative, oamenii îşi compară soarta cu soarta acelora care o duc şi mai rău, reducându-şi teama.

 

Concluzii importante pentru modul de relatare despre crime: în spaţiul local, relatările despre crime senzaţionale provoacă teamă. Acelaşi lucru îl declanşează relatările despre crime prezentate ca fiind mai mult sau mai puţin aleatorii. Declanşarea fricii nemotivate se poate evita, dacă se transmit şi informaţii explicative (victima şi făptaşul s-au cunoscut, crimă în domeniul prostituţiei etc.). Pe de altă parte, relatările despre crime petrecute undeva  foarte departe au efecte liniştitoare, deoarece ele  conştientizează liniştea  propriilor împrejurări, cât de sigur se trăieşte în apropierea cititorului/receptorului.

 

  1. 2. Relatări care legitimează violenţa

Înţelegem prin aceasta  prezentarea unor  comportamente, care nu sunt violente în sine, dar care pot declanşa violenţă. Ne referim de exemplu la stereotipuri negative despre minoriţăţi, la caracterizări dezumanizante ale adversarilor, despre modul de caracterizare  al unor conflicte în aşa fel, încât doar soluţiile violente mai par posibile. Conţinuturi care legitimează violenţa  sunt şi prezentările degradante ale unor grupuri sociale, în special ale femeilor (inclusiv în opere pornografice).

Nu există îndoială, că mediile au un efect stimulator asupra criminalităţii teroriste violente. Multe din activităţile teroriste urmăresc prioritar efectele produse de către  relatările din medii, caută publicitatea în mass-media. În legătură cu relatările despre terorism şi reportajele despre senzaţii, informarea opiniei publice de către jurnaliştii de la „Teleradio-Moldova” trebuie să se facă obiectiv şi cu reţinere, cu prudenţă şi verificări prealabile din prima sursă care trebuie să fie una oficială pentru a nu stimula în nici un fel eventualii imitatori.

 

 

 

  1. 3. Violenţa în programele informative

Orice buletin de ştiri trebuie considerat ca un tot întreg, ce are impact comun asupra audienţei. Programele informative nu trebuie tratate simplist ca nişte mici episoade izolate ale unor istorii-subiecte, evenimente-informaţii.

La TRM în programele informative trebuie să există o balanţă, un echilibru între necesitatea de a comunica  adevărul şi între pericolul de a desensibiliza spectatorii. În unele ştiri prezenţa stress-ului, şoc-ului este componenta înţelegerii depline a întâmplării ce a avut loc. Oricum, programele de ştiri trebuie să respecte câteva principii de bază:

  • orice deces, caz mortal trebuie tratat cu decenţă şi respect şi doar atunci când acest lucru este absolut necesar;
  • prim – planurile în aceste cazuri nu se admit, de aceea cameramanul nici nu trebuie să le filmeze;
  • obiectivul camerei de luat vederi nu trebuie să se concentreze neîntemeiat asupra scenelor sângeroase sau ororilor unui accident sau atac terorist;
  • să se excludă utilizarea în mod simplist, primitiv a materialului cu scene de violenţă accesibil redacţiilor;
  • când e vorba de suferinţă valoarea vieţii umane trebuie tratată similar atât acasă cât şi în alt loc.

 

  1. 4. Relatările în ştiri despre morţi sunt relatări despre un fapt real

Cea mai bună cale de a reflecta această realitate este consideraţia şi respectul faţă de privaţiunea celor suferinzi. Nu există circumstanţe şi motive care ar justifica prezentarea la Radio-TV a execuţiilor sau scenelor în care oamenii sunt omorâţi sau accidentaţi.

Imaginile mişcătoare şi sunetele naturale la radio sau TV pot fi deosebit de stresante pentru audienţă de aceea trebuie tratate cu multă consideraţiune şi atenţie.

Totodată omiţând la montare secvenţele sângeroase, realizatorii de la TRM nu trebuie să denatureze adevărul despre evenimente. Redarea unei tragedii conform principiilor jurnalistice necesită mult profesionalism.

Atenţie sporită trebuie acordată la montarea  imaginilor incluse în buletinele ce pot fi vizionate de grupuri vulnerabile cum ar fi copiii. Acelaşi lucru trebuie să se manifeste şi faţă de frecvenţa repetării scenelor de violenţă ce se reiau în buletinele difuzate ziua când copiii pot privi TVM.

 

  1. 5. Violenţa cu impact asupra animalelor

Publicul va reacţiona întotdeauna prompt la violenţa ce implică animale. Difuzarea unor astfel de scene violente trebuie să aibă un scop editorial bine justificat.

Menţionăm că şi în lumea animală există diferenţe între comportamentul agresiv al aceloraşi specii de răpitoare, sau modalitatea de atacare a unui animal de către altul. Ambele tipuri de violenţă sunt fundamentale în comportamentul animalelor. Conform investigaţiilor sociologice publicul nu obiectează TV atunci când e vorba de ecranizarea agresivităţii animalelor de aceeaşi specie, de exemplu, conflictele dintre masculi pentru dominaţie. Şi totuşi, scenele  comportamentului animalelor răpitoare care cauzează dureri şi oroare necesită a fi arătate cu multă atenţie şi fără prea multe detalii. Istoria ştiinţelor naturale poate oferi mai multă informaţie la acest capitol.

Şi scenele în care oamenii provoacă violenţă asupra animalelor trebuie tratate deosebit. Uneori poate fi de folos inserarea anticipată a unui anunţ în difuzare, pentru a ne asigura că astfel nu vom crea un discomfort dureros telespectatorilor.

Utilizarea animalelor în programe trebuie abordată aşijderi serios. Bătăliile bivolilor, câinilor şi cocoşilor sunt pentru un anumit public antrenante. Difuzarea unor astfel de scene, chiar fie de la competiţii, rar vor fi, însă, justificate. De aceea emisiunile respective trebuie transmise Departamentului programe spre vizionare. Trebuie să cunoaştem când difuzăm şi semnificaţia religioasă a unor animale pentru unele popoare şi să fin conştienţi că utilizarea lor în programele TVM  ar putea cauza o ofensă dacă vor apărea în chip ridicol.

 

  1. 6. Violenţa şi programele pentru copii

Realizatorii de programe de la TRM trebuie să nu uite că pericolul imitării este foarte frecvent la copii. Ei trebuie să acorde o deosebită atenţie faptului când, în programele pentru copii de ex.  sunt prea des difuzate scene de bătaie cu cuţite, bastoane, lupte marţiale, etc. Un act criminal dintr-un film nu trebuie să se transforme într-o lecţie „cum se poate de făcut asta”. Este foarte important ca în programele de ficţiune să nu ascundem care sunt consecinţele  violenţei. Pentru copii este important ca binele să învingă răul, ca răul să fie dezaprobat, condamnat, etc.

Dacă programele, bazate pe fapte sau filmele şi spectacolele conţin scene de violenţă în acest programe trebuie plasate neapărat anunţuri despre acest fapt, pentru a avertiza spectatorul. Deocamdată asta-i metoda de bază a evitării ofensei lui. Reţineţi: mesajul programului poate fi marcat prin însemne inserate, prin publicitate, prin materialul promoţional din cadrul lui. Alt mijloc mai clar şi mai puţin ambiguu nu există. Dacă un program va fi dificil de privit spectatorului trebuie neapărat să i se comunice acest lucru. Direcţiile de programe trebuie să avertizeze în prealabil responsabilii, atunci când se consideră că se cere un astfel de anunţ. Programele ce conţin violenţă trebuie ţinute sub control.

 

  1. 7. Programele TRM şi comportamentul imitativ şi anti – social

Sunt telespectatori şi radioascultători, în special adolescenţi care foarte uşor preiau, imită, copie comportamentul pe care  îl văd la TV sau îl aud la radio. Realizatorii TRM trebuie să facă tot posibilul ca orice act huliganesc sau criminal prezentat în programele TRM să nu fie copiat, imitat. În special trebuie să fim atenţi atunci când e vorba de tehnici criminale, scene de vandalism sau situaţii şocante. Este important să interzicem difuzarea frecventă şi în detalii a căilor, metodelor, procedeelor cum poate fi mai uşor şi efectiv desfăşurată o astfel de activitate. Nu sunt rare cazurile când unii adolescenţi şi tineri au comis crime, omucideri, îndemnaţi sau copiind fapte ale unor eroi din filmele vizionate.

Trebuie evitate în aceste programe şi scenele erotice asupra cărora prea mult este focalizată atenţia publicului. E necesară o măsură şi în prezentarea detaliilor atunci când avem scene psiho-emoţionale în filme ce se difuzează seara.

Procedeele obişnuite sau cele inventate de insuflare a durerii, suferinţei, răzbunării şi marginalizării nu trebuie să apară în programele pentru copii, mai ales atunci când sînt utilizate obiecte de bucătărie, lucruri ce se află zilnic la îndemână, cum ar fi cuţitul, toporul, coasa, etc. De asemenea, trebuie de evitat pericolul imitării vizionând acte de înăduşire  cu perna, de strangulare cu funia, cravata, etc.

Aceleaşi reguli trebuie respectate şi în reflectarea scenelor de suicid. Aceste scene pot încuraja publicul. Trebuie evitate cu orice preţ detaliile, procedeele sinuciderilor, mai ales atunci când metoda poate fi utilizabilă.

Concentrarea atenţiei asupra momentelor de sinucidere trebuie exclusă şi din spectacole. Să fim atenţi la programele ce se impun prin ingeniozitatea actului de suicid.

Similar vom proceda şi în cazul programelor Radio-TV când este vorba de lupta anti-drog. Important este să nu descriem metoda de obţinere a drogurilor, căile de procurare, ce simte cel drogat în stare de euforie, pentru a nu crea copiilor îndemnul „Dă să încerc şi eu!”. Pentru înţelegerea exhaustivă  a mesajului subiectului anti-drog e necesară explicaţia clară a contextului social şi legislativ.

Realizatorii de programe TRM vor fi atenţi şi la formele comune de comportament social cum ar fi fumatul sau utilizarea alcoolului. Producătorii de program trebuie să găsească un echilibru între pericolul preluării, copierii acestor vicii păgubaşe, în special de către tineret şi necesitatea de a reflecta realist atitudinile publice, comportamentul unui personaj, erou, actor, etc.

Realizatorii de programe trebuie, dimpotrivă, să sugereze descurajarea fumatului şi utilizării alcoolului de către actorii şi personajele admirate de copii, inclusiv atunci când apar în interviurile la TV sau radio.

În programele artistice dar şi în cele publicistice sunt cazuri când fumatul, de exemplu, este esenţial la caracterizarea unui personaj sau subiect.  Acelaşi  lucru şi în programele de  dezbateri în studio, unde fumatul poate deveni provocator pentru anumite situaţii. Participanţilor la program trebuie să li se amintească despre aceasta înainte ca  înregistrarea  sau emisia să înceapă.

Concluzii similare se vor face şi referitor la folosirea alcoolului în anumite programe. Programele bazate pe fapte reale trebuie să ţină cont de toate aspectele influenţei alcoolului. Chiar dacă ficţiunea trebuie să ofere o descriere reală a rolului alcoolului în viaţa socială. Regizorii trebuie să fie atenţi şi la aspectele anti-sociale ale prejudecăţilor excesive. Ei trebuie să cunoască atitudinile religioase  referitor la fumat şi alcool. Producătorii de program vor manifesta prudenţă şi în cazurile unor derogări antisociale de la religiile de bază, atunci când vor fi reflectate evenimente şi manifestări ale acţiunilor unor secte, de exemplu, satanismul, etc.

 

  1. EVENIMENTE NEGATIVE

Rolul mare jucat de violenţă în relatările mediilor poate fi explicat cu teoria valorii ştirilor. Evenimentelor care conţin violenţă li se potriveşte în special factorul de ştire „negativistă”. „Cu cât mai negativ este evenimentul în consecinţă, cu atât mai probabil este faptul că va deveni o ştire.” Pentru valabilitatea regulii „ştirile rele sunt ştiri bune”  sunt numite patru posibilităţi de explicare:

  • Evenimentele negative corespund mai bine criteriului frecvenţei decât evenimentele pozitive, care de regulă au nevoie de mult timp pentru a fi edificate (frecvenţa este perioada de timp necesară unui eveniment pentru a se desfăşura – cu cât aceasta corespunde mai mult frecvenţei de apariţie a mediilor, cu atât mai mare este posibilitatea de a deveni ştire).
  • Evenimentele negative sunt univoce, ceea ce înseamnă, că despre interpretarea unui eveniment ca fiind negativ există un larg consens.
  • Evenimentele negative sunt consonante, adică ele corespund concepţiei despre lume şi viaţă a multor oameni.
  • În comparaţie cu evenimentele negative, cele pozitive au loc de obicei în mod neaşteptat şi brusc.
  • Evenimentele negative provoacă, mult mai puternic decât cele pozitive, nevoia nemijlocită de acţiune.

 

  1. 1. Reflectarea evenimentelor negative

Indivizii sau grupările care nu ocupă o poziţie deosebit de marcantă în societate au şanse minime să se relateze despre ei cu o anumită regularitate şi într-un mod acceptabil  pentru ei în medii. Grupările sociale care nu posedă  un acces de rutină la mediile de informare, încearcă de aceea tot mai des să provoace pseudo-evenimente, deci evenimente înscenate special, urmărindu-se gradul de interes informaţional vânat prin relatările mediilor (demonstraţii, ciocniri violente etc.), încercând să capteze atenţia jurnaliştilor, chiar să-i surprindă pe aceştia, cu scopul de a relata despre aceste grupuri. Atenţia medială, de exemplu sub forma relatărilor despre demonstraţii sau tulburări violente, poate fi pentru cei violenţi o răsplată şi o întărire a liniei pe care au ales-o, dar poate reprezenta pentru acei indivizi, cărora le lipseşte experienţa succesului în alte domenii, o confirmare a omnipotenţei lor. De aceea se recomandă să se evite descrierea largă  a unor fapte violente, deoarece acestea sunt un premiu pentru protagonişti, relatările definind conflictele ca fiind violente şi deci putând să şi contribuie la acutizarea acestora, conştientizându-le. Se cere însă şi o renunţare la critica masivă a folosirii violenţei, deoarece în cadrul unor conflicte interstatale ar putea fi baza de legitimare a respectivei părţi oponente.

Prezenţa unor reporteri la ciocniri violente din timpul unor demonstraţii sau între spectatorii de pe stadioane poate fi un imbold pentru unii de a ieşi în prim plan printr-un comportament violent. „Profeţii care se autoîndeplinesc ” pot fi create de exemplu din relatările unilaterale despre demonstraţii violente sau tulburări violente în stadioanele de fotbal, în sensul că persoane paşnice se abţin să participe la astfel de manifestări, care vor atrage tocmai pe acei participanţi, care caută senzaţia unor ciocniri violente. Periculos este şi faptul că un anumit gen de relatări despre violenţe îi categorisesc pe susţinătorii paşnici ai unor echipe de fotbal ca fiind potenţial violenţi. În acest fel, mediile pot provoca prin relatările lor  acele situaţii, în faţa cărora voiau de fapt să tragă semnale de alarmă. O consecinţă a acestei problematici ar trebui să fie schimbarea modului de relatare sportivă  în sensul că posibilele violenţe ale spectatorilor să fie mai puţin importante ca valoare informaţională decât evenimentul sportiv în sine.

Observatorii se identifică cu personajele violente care au succes, le aprobă comportamentul şi pot chiar să-l preia, dacă li se pare că îi conduce la un succes individual.

Relatările despre demonstraţii trebuie să pornească de la conştiinţa faptului, că o parte dintre spectatori, pe baza atitudinilor politice sau a profesiei pe care o exercită, se identifică cu victimele violenţei, reacţionând cu totul altfel faţă de această formă de prezentare a violenţei, decât într-un experiment de laborator.

Atenţie la relatările despre acte teroriste. De regulă, aceste relatări nu trebuie să apară cu detalii, însemne sau orientări, interpretări şi judecăţi. E bine să ne abţinem de la comentarii şi relatări personale oferind doar comunicate la organele de drept.

Anumite forme de terorism, în special acele acţiuni, care doresc o relatare în medii pentru a ajunge în conştiinţa opiniei publice, sunt înscenate pentru medii. Teroriştii ştiu că jurnaliştii au tendinţa  de a prefera informaţiile despre evenimente dramatice şi violente, pe care apoi le distribuie sub formă de ştiri.

Sub presiunea obligaţiei permanente de a produce noi informaţii, sunt depăşite adesea limitele responsabilităţii în relatările despre terorism. Un exemplu clar pentru un jurnalism lipsit de responsabilitate îl reprezintă relatarea în direct, în SUA, a eliberării ostaticilor pe aeroport. Pentru a ataca prin surprindere ferestrele clădirii, poliţiştii au coborât pe frânghii de pe acoperiş. Teroriştii au auzit totul la radio, deschizând focul asupra poliţiştilor.

 

  1. ORA DE VÂRF

TRM nu va difuza programe ce „includ scene ce supără bunul gust, măsura sau decenţa sau încurajeze crima, incită la dezordine, ofensează sentimentele publicului”. Această prevedere se referă la toate emisiunile TRM, atât pentru auditoriul de acasă cât şi pentru  cel internaţional.

Echilibrul, bunul gust şi decenţa ridică probleme sensibile şi complexe în politica de programe. Astăzi difuzăm pentru o societate mult mai divizată decât în trecut.  Oamenii de diferite vârste şi convingeri pot avea aşteptări absolut diferite. În ultimul timp oamenii devin mai relaxaţi, privind sau vizionând programe în care este prezentat sexul şi umorul sexual. Ei rămân interesaţi şi de programele ce descriu violenţa.

Limbajul emisiunilor la fel divizează auditoriul. Părinţii ce au copii mici nu sunt indiferenţi faţă de programele difuzate de TRM. Aceasta se întâmplă atunci când familiile privesc televizorul înainte de “Ora de vârf”. Părinţii aşteaptă să fie lansate semnale clare despre ceea ce trebuie de aşteptat, de la programele difuzate în special când apar seriale sau formaturi noi. Aceste însemne şi indicatoare deservesc respectul.

Responsabilitatea TRM este de a respecta viziunile auditoriului. Dar, trebuie să garanteze şi  dreptul de a merge împotriva aşteptărilor generale atunci când circumstanţele justifică acest lucru. Comedia, drama şi artele la Radio-TV uneori vor încerca să provoace presupunerile existente referitor la gust.

Pilonul de bază al decenţei rămâne cel de a expune adevărul despre experienţa umană, inclusiv partea ei mai întunecată, Dar, TRM nu trebuie să etaleze  înjosirea sau  brutal  prin cuvânt şi acţiune, sau să glorifice cruzimea.

Un subiect ce poate să fie interpretat de unii telespectatori sau radioascultători ca fiind de prost gust poate fi  difuzat doar după o investigaţie atentă, dar nu ca un rezultat al neglijenţei.  El trebuie să fie justificat atât de scopul difuzării cât şi de calitatea generală a programului. Difuzarea trebuie efectuată în contextul grile şi a timpului de plasare, ţinându-se cont de “Momentul de vârf” care la Moldova-1 este ora 22:30.

Difuzarea materialului la alte posturi TV nu este un motiv suficient şi argumentat forte pentru a-l considera acceptabil. Pentru Moldova-1, ceea ce este acceptat în cinema, video, programe de computer sau pe Internet nu e neapărat nevoie să fie potrivit pentru Moldova-1 sau Radio Moldova.

Contextul este totul. Pentru realizatori important este de a lua în consideraţie aşteptările  pe care le au telespectatorii şi radioascultătorii referitor la programele speciale şi timpul lor de plasare.

Realizatorii de programe trebuie să ţină minte că ei reprezintă totuşi o minoritate, dar o minoritate cu o influenţă considerabilă; ei trebuie să respecte viziunile diferite  ale auditoriului şi să înţeleagă în care cazuri este posibilă ofensa.          Aceste consideraţii şi cele care urmează vizează în mod egal la cerinţele faţă de toate programele Companiei, inclusiv filmele artistice şi realizările independente. Comisiile de achiziţionare şi Direcţiile de programe trebuie să se asigure că aceste cerinţe au fost respectate la procurarea filmelor şi programelor ca şi pentru realizările „de casă”.

 

 

  1. a) MOLDOVA-1

TRM trebuie să aibă o politică bine-stabilită de a face ora 23:30 drept elementul principal  al televiziunii de seară. 23:30 e ora de vârf înaintea căreia, în afară de circumstanţe excepţionale, toate programele TRM trebuie să fie potrivite pentru un auditoriu general, inclusiv şi pentru copii. Totodată TRM aşteaptă ca părinţii să-şi asume responsabilitatea de a decide programul concret trebuie văzut de micii telespectatori, adolescenţi sau nu.

“Ora de cotitură” reaminteşte realizatorilor de programe că este necesară o grijă deosebită referitor la includerea în programe înainte de această oră a scenelor evidente de sex şi violenţă, de folosire a limbajului dur.

Oricum, nu este o întrebare simplă divizarea producţiei în “pentru copii” şi “adultă”. În multe familii nu sunt copii şi numeroşi telespectatori aşteaptă toate subiectele sau evenimentele ce au avut loc pe parcursul zilei.  Pe de altă parte, posibil ca vor fi adolescenţi şi copii totuşi vor privi TV după orele 23:30, mai ales în timpul de vacanţă sau în zilele de odihnă. Este important de a evita efectul de cascadă a programelor pentru maturi după “Ora de cotitură”. În promo-urile despre aceste programe trebuie evitate schimbările neprevăzute în intonaţie. Atunci când acest lucru este inevitabil,  ele trebuie indicate. Totodată, materialele pentru maturi nu trebuie nicicând plasate aproape de “Ora de cotitură” pentru a ispiti publicul. Respectând ceea ce este în mare măsură înţeles ca o convenţie, ar fi bine ca Direcţia programe să recurgă la o mai mare întârziere după ora “de cotitură”.

Direcţiile programe trebuie să respecte prevederile Codului despre utilizarea imaginilor supărătoare, violente sau sexuale. TRM nu trebuie să ofenseze folosind gratuit sau cazual imagini ofensatoare sau să ignoreze sensibilitatea auditoriului.

Planificarea are o importanţă vitală faţă de aşteptările publicului în privinţa  materialului provocator. Cauzează sau nu ofensă auditoriului scenele de violenţă, sex, limbajul dur, necaz, ofensă, lipsă de respect  poate depinde nu atât de contextul editorial sau dramatic, cât de deciziile de planificare sensibilă. O regulă bună pentru cei ce programează este de a evita surprinderea auditoriului.

Subiectele „delicate” în programe trebuie să fie incluse, ţinându-se cont de locul lor în grilă şi de aşteptările auditoriului la ore de zi sau noapte. Producătorii care simt că programul este greşit plasat sau clasificat, trebuie să consulte directorul de programe sau Directorul Televiziunii ori Radiodifuziunii.

 

  1. b) RADIO MOLDOVA

Pentru Radio criteriul Moldova-1 trebuie aplicat diferit. Radio Moldova se bazează pe muzică şi vorbă. Copiii ascultă în număr considerabil la Radio Moldova nu numai programele consacrate lor ci şi alte emisiuni. Ei sunt mai puţin evidenţiaţi în radio şi de aceea regula generală de la Moldova-1 nu este potrivită. Oricum, considerentele de planificare rămân, totuşi cele de gust şi decenţă. Ele trebuie să fie relevante tuturor aşteptărilor.

La Radio Moldova, timpul matinal dar şi pe parcursul zilei este cel de vârf şi de largă audienţă. În timpul dejunului şi înainte de şcoală, dar şi după copiii sunt, probabil, cei care ascultă cel mai mult în familii – şi posibil că ascultă şi programele de muzică. Materialul care poate fi bine primit de adulţii poate să nu fie potrivit pentru copii şi ascultătorii adolescenţi. DJ prezentatori trebuie să  împartă cu părinţii o responsabilitate deosebită atunci când transmisiunea este adresată unui auditoriu larg de tineri şi copii.

Muzica şi cuvântul îndrăzneţ şi vioi constituie aliajul acestor programe, însă cântecele care conţin limbaj dur sau context direct legat de droguri, violenţă şi sex,  trebuie tratate cu maximă atenţie. Dacă există versiunea Radio Moldova a materialului, noi o vom difuza, însă vom spune clar că este o versiune radio redactată.

Prezentatorii şi moderatorii vor manifesta inteligenţă maximă, având grijă şi de aluzii, şi de selectarea subiectului şi de utilizarea cuvântului. Ei vor respecta neapărat aşteptările ascultătorilor şi nu vor face abuz de puterea lor de influenţă de la microfon a radioascultărilor.

Seara în programele muzicale specializate, auditoriul va putea face o alegere bună a unor programe muzicale de semne şi semnale adecvate. Aici ar putea să-şi găsească locul versiunile depline unor concerte de calitate şi reprezentând o expresie veritabilă  a culturii  muzicale. Dar şi în asemenea cazuri, limbajul ofensiv, dur nu este acceptabil.

Programele care sunt difuzate pe parcursul zilei trebuie să-şi câştige credibilitatea radioascultătorilor prin firescul şi sinceritatea lor. Deoarece realizatorii lor îşi pot permite să vorbească şi despre emisiunile trebuie să fie realizate cu mai multă discreţie şi atenţie faţă de ceea ce şi când este relatat, inclusiv timpul de reluare a lor în transmisiunile de seară.

Radio Moldova Internaţional la fel va lua în consideraţie principiile de mai sus în planificarea  şi realizarea programelor.

 

  1. 1. Semnale şi însemne de avertisment

TRM poartă responsabilitate pentru informarea publicului despre programele sale şi anume: sunt sau nu potrivite pentru ca să fie vizionate sau ascultate. Indicatorul de avertisment (grafic sau sonor) pentru televiziune şi radio trebuie să fie unul clar şi pe înţelesul tuturor. Pot fi însă şi cazuri când publicul să aibă nevoie de o informaţie suplimentară.

Ori de câte ori programul va conţine material ce poate fi interpretat de un număr semnificativ de spectatori sau ascultători drept dur, indecent, ofensiv, este binevenit un însemn, un semnal specific pentru materialul respectiv. În cel mai rău caz să fie făcut un aviz înainte de transmisiune. Adeseori aceasta este util iar uneori şi vital. Asemenea indicatoare sau avize  trebuie să fie clare şi axate pe fapte. La Televiziune, conţinutul nu trebuie avizat nepotrivit.

Acest aviz, de regulă, nu se cere în programele plasate înainte de “momentul de vârf” când sunt plasate emisiuni în care pot fi scene de violenţă etc. Oricum, când există riscuri că auditoriul ar putea fi luat prin surprindere de unele scene, el trebuie avertizat. Avizul poate fi cerut de la Direcţia programe.

Departamentele şi redacţiile responsabile pentru emisiunile, filmele în care sunt scene de violenţă, sex etc. trebuie să informeze Direcţia programe înainte de planificarea emisiunilor, solicitând ca în emisie să fie semnalul, indicatorul de avertisment.

Criteriul dat vizează şi planificarea promo-urile de la Radio Moldova şi Moldova-1 ale programelor nerecomandabile copiilor. De exemplu, programele respective sunt corect planificate după “ora de vârf” ; pe de altă parte, promo-anunţurile despre ele ar fi bine să fie difuzate mai devreme, dar atunci le pot viziona copiii. În asemenea circumstanţe mesajul anunţului trebuie să fie astfel gândit încât să nu afecteze la vizionare copii sau familia. Oricum, asemenea anunţuri trebuie să  indice  clar natura programului, fără a stimula interesul şi spori atenţia celor mici. A stabili o regula că nici un promo pentru program cu conţinut menit să fie difuzat după “momentul de vârf” nu trebuie lansat imediat după un program destinat copiilor sau înaintea acestui program.

Limbajul dur este un subiect de larg interes public ce adeseori sensibilizează auditoriul. Ofensa poate fi cauzată şi de un limbaj dur survenit în mod neprevăzut, împotriva aşteptărilor sau sentimentelor auditoriului. Într-un context corect limbajul dur poate cauza o ofensă mai mică şi în asemenea situaţii  folosirea lui poate fi pe deplin justificată de scopul prezentării de către realizatorii  TRM a momentului de autenticitate.

Este mult mai dificil de a face opinii despre folosirea limbajului dur în serialele de familie difuzate înainte de “ora de vârf” sau în tele-nuvele, privite de un auditoriu larg compus din persoane de diferite vârste şi origini. Se admite utilizarea limbajului dur în cazurile, când, de exemplu, personajele trăiesc o mare dramă, sunt în tensiune emoţională. Scenele date trebuie să fie justificate de aşteptările ce vizează personajul concret, dar aceasta nu este obligatoriu şi pentru întregul episod, ciclu, emisiune.

Bunul simţ trebuie să fie criteriul principal în arsenalul producătorilor porniţi să identifice când cuvintele sunt dure şi când folosirea lor poate fi justificată. Realizatorii de programe trebuie să fie conştienţi că noţiunea de „naţionalişti” este considerată uneori ostentativă de către mai toate categoriile auditoriului. Producătorii, reporterii trebuie permanent să se întrebe în fiece caz aparte dacă folosirea limbajului dur va înstrăina sau nu o mare parte a auditoriului.

Folosirea limbajului dur este o chestiune de decizie pentru producători care în caz de necesitate se consultă cu superiorii lor. Cel mai ofensiv limbaj nu trebuie utilizat la TRM înainte de ora 22:30. Dacă este totuşi folosit, acest lucru poate fi posibil  doar după anumite argumentări şi coordonări.

La radio există alte practici. Posturile de radio, în mod preponderent destinate publicului matur, pot include spectacole cu scene provocatoare, comedii şi programe bazate pe fapte atât în timpul de după amiază cât şi seara. Includerea relatărilor sensibile şi a limbajului dur depinde mai puţin de timpul zilei, deaceea faţă de programele muzicale sau cele de divertisment ascultate de un număr esenţial de tineri şi familii, trebuie manifestată o grijă deosebită faţă de limbă şi materialul relatat.

 

  1. SUBIECTE RELIGIOASE ÎN PROGRAMELE TRM

 

  1. 1. Sensibilităţi religioase şi tratarea lor în programele TRM

În programele TRM se va manifesta respect şi atitudine decentă faţă de toate confesiile şi credinţele înregistrate în Republica Moldova. Realizatorii de programe trebuie să fie prudenţi în cazurile când e vorba de anumite feţe sfinte, tradiţii şi obiceiuri religioase. Ofensa este deseori cauzată de folosirea cu sens peiorativ, satiric, umoristic, etc. a unor nume considerate de credincioşi sfinte, de exemplu folosirea numelui “Sfântul Petrea”, „Allah” sau “Moise”, ori alte nume care sunt sfinte pentru alte credinţe. În unele cazuri, utilizarea  acestor nume în spectacole sau în divertismente uşoare dincolo de valoarea lor dramatică sau umoristică pot cauza necaz şi chiar revoltă. Unicul scut pentru realizatorii programelor respective este că utilizarea acestor nume poate fi justificată, argumentată în pofida necazului care poate fi cauzat.

Ofensele le pot constitui referinţele profane sau necuviincioase , verbale sau vizuale, făcute la adresa unor momente – cheie ale unor  religii – bunăoară, Biblia, Crucificarea, Evanghelia, Coranul, zilele sfinte, sărbătorile iudaice şi altele. O grijă deosebită trebuie să fie manifestată faţă de programele care vor fi difuzate în zilele de sărbători ale confesiunilor religioase de pe teritoriul Moldovei pentru garanţia că astfel nu va fi cauzată vreo ofensă inutilă de unele materiale ce pot fi acceptabile şi adecvate în alte zile. Realizatorii de programe care au dubii referitor la subiectele ce ating sensibilitatea religioasă, trebuie să solicite consultaţii de la Departamentul programe.

Radioteleviziunea publică îşi propune să reflecte activitatea cultelor, filozofia acestora, principalele tradiţii religioase din Republica Moldova. Invitaţii programelor cu tentă religioasă, care exprimă convingerile lor şi provoacă discuţii pe această temă, nu trebuie să folosească ieşirea în emisie pentru a-şi racola noi aderenţi, pentru a lupta cu ştiinţa sau reprezentanţii cultelor adverse. Prevederea constituţională cu privire la viziunea ştiinţifică asupra lumii trebuie respectată. În emisiunile TRM credincioşii şi ateii vor fi trataţi în mod egal şi echidistant.

 

  1. TEATRU, ARTĂ, MUZICĂ ŞI PROGRAME DISTRACTIVE

Toate aceste domenii trebuie să ofere oamenilor de creaţie posibilitatea de a se exprima individual.

Redactorii responsabili de teatru, artă şi programe distractive au misiunea să se asigure că Radiodifuziunea şi Televiziunea publică redau o gamă cât mai largă de realizări şi perspective pe plan internaţional, naţional şi regional, că în programele lor este promovată larg diversitatea de genuri, specii, autori, teme; că ei nu-s simpatizanţi ai unor sau altor grupuri, persoane, asociaţii de creaţie.

Când un interviu cu o tematică actuală provoacă anumite tensiuni prin problemele abordate emoţia trebuie să vină din partea persoanei căreia i se solicită interviul şi nu din partea reporterului. Radiotelejurnaliştii trebuie să apară ca persoane integre, cu gândire profundă, cu o doză de scepticism, bine informate şi nepărtinitoare. Şi nicidecum angajate sau atrase afectiv de către una dintre părţile participante la discuţie.

De asemenea, trebuie evitate momentele când prin tonul şi inflexiunile vocii sau prin exprimarea neatentă prezentatorul, redactorul ar putea crea impresia că manifestă o anume poziţie, simpatie, ataşament faţă de invitaţii emisiunii. TRM reflectă activitatea tuturor uniunilor şi asociaţiilor de creaţie. Valorile promovate de TRM vor fi preponderent europene. TRM va lansa propriile sale creaţii – filme, spectacole, etc.

 

  1. REFLECTAREA ACTIVITĂŢII ORGANELOR PUBLICE

 

Reflectarea acestei activităţi este nu numai permisă, ci şi dezirabilă, necesară, subliniind nevoia reflectoare în cazul activităţii guvernamentale, legislativului şi Preşedinţiei. Existenţa democraţiei presupune un larg acord al cetăţenilor faţă de ordinea  de stat creată prin constituţie. Acest consens trebuie păstrat viu şi viabil. Or, asta poate avea loc doar dacă i se furnizează telespectatorului /radioascultătorului informaţii suficiente despre problemele de specialitate şi despre deciziile luate sau în curs de a fi luate. Numai în acest caz el poate participa responsabil la formarea voinţei publice. Cu o singură restricţie: activitatea de lămurire a opiniei publice desfăşurată de serviciul public nu are voie să devină propagandă electorală. Această sentinţă nu înseamnă însă că se pot legitima prin ea falsificări sau denaturări voite. Sentinţa legitimează Compania ca fiind compatibilă doar cu procesele de formare liberă a opiniilor şi voinţei poporului, în măsura în care prin  materialele despre activităţile sus-menţionate se explică şi se prezintă opiniei publice politica, măsurile şi intenţiile organelor respective în beneficiul societăţii şi cetăţeanului precum şi problemele ce le au de rezolvat pe viitor.

 

  1. 1. TRM şi relaţiile ei cu ministerele de forţă

         TRM trebuie să aibă o cooperare strânsă cu forţele de ordine atunci când e vorba de asigurarea difuzărilor ce au loc în afara studiourilor: pe terenurile sportive, în sălile de concert, şi alte locuri unde evenimentele pot atrage mult public. În mod anticipat TRM va stabili un acord cu poliţia locală pentru a instala, spre exemplu, echipamentul sau pentru a asigura accesul şi deplasarea echipelor de creaţie în timpul evenimentului.

TRM consideră o misiune a sa difuzarea mesajelor poliţiei sau avertismentelor despre problemele traficului, stărilor excepţionale sau alte evenimente ce pot afecta cetăţeanul. Programele de ştiri vor prezenta publicului sistematic şi informaţiile, apelurile poliţiei despre unele crime grave. În toate aceste cazuri responsabilitatea pentru corectitudinea şi veridicitatea informaţiei aparţine sursei de la poliţie, fapt despre care trebuie să se remarce în programul informativ.

Departamentele Actualităţi Radio-TV trebuie să aibă un reporter permanent ce ar asigura contactele cu poliţia care este o sursă importantă de informare. Şi realizatorii  programelor bazate pe fapte de asemenea ar putea să aibă  relaţii strânse de colaborare cu poliţia în scopul de a  facilita transparenţa unor cazuri şi accidente particulare. În toate cazurile de colaborare cu poliţia TRM trebuie să menţină o poziţie nepărtinitoare. Iar atunci când e vorba de luarea ostaticilor, de pericolul răpirii  unor fiinţe umane, TRM trebuie să conştientizeze faptul că unele informaţii difuzate despre aceste cazuri, mai ales în direct, ar putea fi receptate şi utilizate şi de către autorii acestor crime. Deaceea în fiece caz particular editorii de la ştiri vor coordona cu poliţia difuzarea acestor ştiri.

 

  1. 2. Reflectarea demonstraţiilor şi mitingurilor de protest în programele TRM

De regulă, TRM oglindeşte aceste evenimente în limitele spaţiului şi timpului stabilit de conducerea Departamentului Actualităţi.

În fiece caz aparte când demonstraţiile şi mitingurile de protest pot degenera în dezordine publică sau pot incita mase largi de oameni, reporterii sunt datori să se retragă de la eveniment. Prezenţa camerelor ar putea influenţa modul de comportare al oamenilor. Decizia de a continua filmările sau de a se retrage reporterii o iau singuri. Dacă şi apare necesitatea de a face un reportaj despre aceste acţiuni, accentul şi toate referinţele trebuie puse pe modul cum decurge demonstraţia. Dacă personalul observă că prezenţa camerelor lor are un efect provocator asupra mulţimii atunci trebuie să se retragă imediat.  Subiectele şi ştirile despre demonstraţii trebuie să ofere o imagine amplă şi imparţială despre eveniment. Estimarea numărului de participanţi oricare ar fi sursa, trebuie să fie tratată cu scepticism, ocolindu-se cifrele sau reflectându-se neapărat decalajul de opinii. Totodată este obligatoriu ca despre evenimentul în cauză să fie prezentate toate punctele de vedere ale celor implicaţi, inclusiv cel oficial.

TRM nu va comenta, nu va interpreta şi nu va  aprecia astfel de evenimente. Pe de altă parte, TRM nu este obligată să transmită demonstraţiile şi mitingurile, dar dacă şi face acest lucru, apoi reporterii trebuie să fie în permanenţă vigilenţi la orice pericol, semnal problemei. Dacă violenţa şi dezordinea devin evidente sau periculoase pentru viaţa cetăţeanului reporterii TRM trebuie să fie gata să se retragă, iar din materialul înregistrat să se facă un reportaj redactat.

 

 

 

  1. SOCIETATEA ÎN PROGRAMELE TRM

TRM are misiunea de a fi în serviciul tuturor păturilor sociale. Radioteleviziunea publică trebuie să reflecte şi să reprezinte întreg spectrul naţional.

Asta nu înseamnă a nu vorbi despre prejudicii şi dezavantaje. Dacă ele există trebuie să le reflectăm şi în programele TRM. Nu trebuie, însă, să le perpetuăm.

Oamenii de rase diferite, de diferite etnii  trebuie reprezentaţi plenar, corect, respectuos.

Emisiunile TRM nu trebuie să caracterizeze negrii drept criminali, ţiganii-hoţi, femeile frumoase doar pentru amor şi amante, handicapaţii – victime, homosexualii nişte rataţi, bătrânii – oameni care încurcă, specialiştii de profesii anumite, şi vocaţii speciale, ticniţi. Cetăţenii trebuie să apară în rolurile lor sociale distinct, cu toată plenitudinea lor reală, fără trişări şi omiteri, în cel mai onorabil mod.

Femeile nu trebuie discriminate în raport cu bărbaţii, caracterizate drept fiinţe cu „mintea scurtă”, lipsite de inteligenţă, incapabile să concureze cu bărbaţii. În programele cu şi despre femei limbajul trebuie să fie decent, glumele de prost gust interzise, indiferent de genul emisiunii. Atenţie la programele de divertisment. Realizatorii lor nu vor include bancuri , anecdote, persiflări pe seama ţiganilor, evreilor, găgăuzilor, ucrainienilor, etc. E ofensator să-l numeşti pe un ucrainean, de ex., „hahol” etc.

Nu are nici un sens identificarea oamenilor în programele TRM doar după originea lor etnică, după gen sau după culoare, atunci când ei au o mulţime de alte caracteristici. Culoarea poate fi menţionată numai atunci când este faptul relevant Dacă e vorba de caracterizarea unui negru, ţigan, evreu, cel mai bine e ca să-l lăsăm pe el singur să se descrie, caracterizeze, etc.

Reprezentanţii minorităţilor naţionale suferă considerabil în urma stereotipizării negative. În emisiunile de la TRM nu este permisă ofensarea sau generalizarea negativă a caracterului, tradiţiilor, trăsăturilor celor invitaţi, pornind de la apartenenţa lor naţională. Moderatorii trebuie să intervină şi să-i stopeze delicat pe unii participanţi dacă ei îşi permit acest lucru.

Autorii emisiunilor TRM trebuie să fie sensibili faţă de drepturile şi demnitatea invalizilor. Oamenii cu handicap  nu trebuie tutoraţi mereu. Caracterizându-i pe cei cu handicap drept „bravi eroi” sau „ victime demne de  jale” deseori îi putem ofensa.

Eufemismele şi calificativele în emisiunile despre oamenii cu dizabilităţi nu sunt necesare. Limbajul simplu, discuţia la temă sunt mult mai apreciate.

Atenţie la limbaj în discursuri, interviuri sau caracterizări. De exemplu „handicapat” are nuanţă şi de ofensă. Cuvinte cum ar fi „invalid, „calic”, „şontorog”, „cu  defecte” cauzează adeseori ofense nu numai celor cu defecte, dar şi publicului. Termeni cum sunt ”orb”, „chior” sau „surd” sunt neplăcute la auz. Deaceea aceste calificative nu trebuie utilizate în programele TRM. Expresiile „oamenii care au handicap” sau „o persoană cu dizabilităţi” vor fi întotdeauna mai clare şi mai inofensive.

Este altceva când invitaţii cu defecte se vor caracteriza ei înşişi ca „orbi, surzi, şchiopi”. Trebuie să le respectăm dreptul de a se numi cum doresc ei, pentru a evita posibilele ofense.

Este incorect ca „incapacităţile de învăţare” să fie confundate sau interpretate drept „boală mentală”, iar persoana respectivă „nebună de la „Costiujeni”. Când e vorba de o persoană care nu aude e bine ca în loc de „parţial surd” „surd” să se spună ”aude slab” sau „nu aude”. Este greu de acceptat şi expresia „mut şi surd”. Sunt excluse în emisiunile TRM glumele pe seama celor care nu văd şi nu aud.

Oamenii pot fi calificaţi drept inapţi, numai când este inevitabil acest lucru. Totodată moderatorii şi realizatorii de programe nu trebuie să uite că invaliditatea este un fenomen obişnuit. Deaceea invalizii trebuie să fie în stare să ia parte în programele de divertisment, să fie încurajaţi să facă acest lucru.

În timpul interviurilor reporterii trebuie să fie sensibili la greutăţile cu care se confruntă nevăzătorii. Ei trebuie să-i ajute pe intervievaţii suferinzi să se prezinte aşa cum doresc ei.

Oamenii şi ţările nu trebuie definite după religia lor, dacă nu e strict necesar acest lucru. Anumite fapte ale reprezentanţilor unei confesiuni nu trebuie să creeze impresia că ceea ce fac ei (rău şi detestabil) porneşte de la religia de care aparţin. De ex: actele teroriste ce au loc în unele ţări de religie islamică nu trebuie folosite pentru ilustrarea şi interpretarea întregii lumi musulmane drept teroristă.

Cuvintele „fundamentalist”, „militant” „islamist”, „fanatic musulman” trebuie utilizate cu o deosebită atenţie. Ceea ce poate constitui relatare despre acţiunile unui grup poate să nu fie adevărat pentru toate grupurile similare.

Programele nu trebuie să fie un ghiveci al prejudecăţilor. Într-o emisiune TRM lesbienele şi gay-ii pot fi doar subiect specific de discuţie. Faptul că mulţi oameni îşi ascund orientarea sexuală, face dificilă, pentru realizatorii de program, posibilitatea de a-i caracteriza. Asta nu înseamnă că nu trebuie să încercăm a depăşi această problemă.

Homosexualii formează şi ei o minoritate. În Moldova ei au cluburi, publicaţii. Ei solicită să fie trataţi corect de către realizatorii TRM.

Realizatorii de programe trebuie să ia aminte că homosexualii sunt cetăţeni egali cu ceilalţi oameni din societate, având aceleaşi drepturi ca şi ceilalţi.

Este un pericol deosebit de a-i invita la emisiune pe homosexuali numai pentru sexualitatea lor chiar dacă această problemă este o caracteristică distinctivă. Să nu uităm că orientarea sexuală şi caracterizarea ei poate fi o explozie incendiară. În societatea moldovenească cei de orientare sexuală netradiţională sunt neagreaţi de marea majoritate. Realizatorii de programe în care sunt abordate probleme ale celor de orientare sexuală netradiţională trebuie să fie foarte atenţi, cu mult tact şi decenţă în abordarea acestor subiecte.

Este necesar să avem  o atitudine de respect a privaţiunii în această problemă şi în altele.

Realizatorii de programe TRM trebuie să fie atenţi şi la limbajul folosit. Cuvântul „Homosexual” are o răspândire destul de largă. În uz, însă, e mai bine să fie utilizate sinonimele „gay” şi „lesbiană”. Atunci când participanţii la emisiuni cu sau fără participarea homosexualilor vor folosi în loc de homosexual cuvintele „pederast”, „famen”, „albastru” lor li se vor face neapărat observaţii. Aceste cuvinte ar putea fi insultătoare.

Una din prejudecăţile care „invadează” mintea mai ales a celor tineri este că bătrânii sunt o povară, netrebuincioşi şi lipsiţi de orice perspectivă.

Vârsta  nu trebuie să fie folosită drept criteriu în aprecierea abilităţilor bătrânilor, cu atât mai mult a capacităţilor mintale sau a sănătăţii lor.  Acest lucru poate fi folosit în emisiunile TRM după necesitate, adică când este vorba de un fapt relevant. În programele TRM nu trebuie să se indice indirect sau direct limita vârstei artiştilor, concurenţilor la diferite posturi etc. Unicul criteriu rămâne a fi corespunderea cerinţelor de acceptare a participării într-o activitate sau nu.

 

 

  1. DIFERENDUL TRANSNISTREAN

TRM va face tot posibilul ca să ca să evite în reportajele şi emisiunile realizate atât în partea stângă cât şi în partea dreaptă a Nistrului etichetarea oamenilor simpli, propaganda primitivă şi să incite spiritul de separatism.

TRM nu va delimita populaţia de pe cele două maluri ale Nistrului, considerând-o în emisiuni aceiaşi. Se va evita deasemenea spiritul de confruntare, tentativele de a redeschide răni şi obide vechi.

TRM va face o distincţie netă şi principială între evenimentele fireşti şi cele înscenate de regimul separatist. TRM va miza pe adevăr, pe reflecţiile şi opiniile oamenilor ce locuiesc în stânga Nistrului, denunţând trucurile şi farsele regimului de la Tiraspol.

TRM va încerca în emisiunile sale să relateze corect, onest şi imparţial despre adevăratele gânduri, idei şi acţiuni ale conducerii legitime a Republicii Moldova de a soluţiona conflictul transnistrean, de a integra ţara, de a democratiza, demilitariza şi decriminaliza teritoriul din stânga Nistrului.

 

  1. PERSONALUL COMPANIEI „TELERADIO-MOLDOVA”

Personalul căruia i se încredinţează realizarea, producerea şi gestiunea emisiunilor Radio-TV are acces la mijloacele electronice de informare în baza contractului de muncă şi ofertelor de producere. În consecinţă activitatea lor are o importanţă definitorie atât pentru menţinerea şi respectarea standardelor şi principiilor jurnalistice cât şi pentru politica editorială promovată de TRM în raport cu aceste standarde şi principii. Pentru ca personalul să rămână imparţial şi credibil el trebuie să evite sub orice formă şi în toate cazurile identificarea sa  cu Radioteleviziunea publică, eschivându-se prin orice fel de a emite şi face declaraţii partizane sau de a se pronunţa cu iniţiative asupra unor subiecte controversate.

Radiotelejurnalistul ca individ care-şi exercită meseria sub contract, este angajatul Companiei, organizaţie structurată ierarhic, cu repartiţie de sarcini şi munci, dispunând de o diferenţiere internă a rolurilor şi de relaţii de autoritate proprii, faţă de ale cărei reguli şi prescripţii angajatorul trebuie să se supună şi de care este controlat, influenţând astfel atât climatul producţiei spirituale, cât şi producţia muncii lui, destinată publicului.

În acest context, libertatea de expresie a lui  este limitată înrucâtva de politica editorială redacţională a Companiei ca serviciu public. Susţinând concursul, adiotelejurnaliştii trebuie să conştientizeze şi să  accepte ca atitudinea lor de principiu să fie compatibilă cu linia redacţională şi politica editorială, promovate de IPNA Compania „Teleradio-Moldova”. Compania publică este în drept să-şi selecteze prin concurs, conform Statutului, angajaţii şi colaboratorii care vor accepta să promoveze valorile şi principiile unei radioteleviziuni în serviciul societăţii şi cetăţeanului. În acest context, lectura, redactarea, audiţia şi vizionarea  materialelor de către superiori sau citirea reciprocă a materialelor de către colegi nu poate fi considerată cenzură. Lectura reciprocă a scenariilor nu serveşte de exemplu la înlăturarea propriei nesiguranţe a jurnalistului. Deoarece nu există un catalog de criterii elaborat explicit pentru selectarea ştirilor. Există doar nişte modalităţi de lucru mijlocite într-un mod mai mult sau mai puţin informaţional. Acest fapt menţionat mai sus îl ajută pe jurnalist să se asigure în permanenţă de justeţea deciziilor sale subiective.

O altă modalitate de apreciere a calităţii propriilor produse jurnalistice o reprezintă vizionarea şi audierea  programelor postului la care lucrează, dar şi a altor medii, în special a celor „creatoare de opinii”, adică a mediilor mari, foarte bine văzute. În ultimul caz poate apărea tentaţia de a face, a gândi şi a prezenta realitatea în emisiuni „ca la vecini…”Or, asta poate avea uneori, impact negativ asupra respectării rigorilor audiovizualului public.

 

  • Reporterii

Rolul reporterului din Compania „Teleradio-Moldova” este de a produce şi comunica ştirea şi materialele informaţionale cu maximum de imparţialitate, exactitate şi echilibru. În consecinţă un reporter „Teleradio-Moldova”  nu trebuie să adopte atitudini partizane dezbătute în public, chiar dacă el participă la un interviu sau la difuzarea unei dezbateri. În scopul înţelegerii comprehensive a evenimentului reflectat, reporterul trebuie să plaseze ştirea dintr-o perspectivă corectă, nepărtinitoare. De aceea el trebuie să se bazeze pe o cercetare minuţioasă, multilaterală şi îngrijită a antecedentelor unei informaţii care ar explica evenimentul actual fără a-şi exprima opinia şi atitudinea personală. Cu alte cuvinte, reporterul trebuie să se detaşeze de punctele de vedere personale, să evite simpatiile şi antipatiile proprii. Scopul unei explicaţii şi al unei analize efectuate de un reporter este de a se asigura că ascultătorul/telespectatorul care contează pe mass-media electronică primeşte o informaţie corectă din perspectiva celei mai bune reflectări a evenimentelor şi a problemelor din societate.

 

  1. 2 Intervievatori

Gazdele sau intervievatorii trebuie să-şi trateze echitabil invitaţii lor. Ei nu trebuie să fie ironici, critici şi exigenţi în raport cu unii şi ospitalieri şi conciliatori în raport cu alţii. Pentru a păstra credibilitatea ce li se acordă invitaţilor, este important ca gazdele sau intervievatorii să se abţină de la anumite angajări personale şi asta trebuie de făcut nu  numai atunci când aceştia se adresează nemijlocit publicului, ci şi în cazul când intervievatorii întreţin un dialog, o discuţie sau pun întrebări.

 

  1. 3. Comentatorii invitaţi

         Compania publică „Teleradio-Moldova” se poate folosi şi de serviciile unor comentatori externi pentru a elucida mai competent, mai profund unele probleme de interes public. În calitate de instituţie publică „Teleradio-Moldova” nu-şi atribuie opiniile comentatorilor externi pe care-i invită pentru a preciza diversele nuanţe ale unor idei sau ale unor probleme controversate. Preocuparea Companiei este de a prezenta o diversitate de opinii, în special, atunci când subiectul este viu şi actual. De asemenea ea are obligaţia de a reflecta punctele de vedere ale diferitor curente, mişcări, partide, instituţii ale societăţii civile. Radioteleviziunea publică trebuie să-şi aleagă comentatorii în aşa mod încât ei prin pregătirea şi judecăţile lor să fie apţi să dea opinii de expert bazate pe informaţii exacte.

Când comentatorul este prezentat în emisiune trebuie rezumate într-un mod foarte clar toate titlurile şi calităţile lui de meserie pentru ca ascultătorii/telespectatorii să poată aprecia dintr-o perspectivă justă opiniile celui ce vorbeşte. Prezentările de genul „jurnalist, analist politic, politolog sau profesor universitar” nu sunt suficiente.

 

  1. 4. Personalul TRM şi conflictele de interese

Publicul TRM trebuie să susţină integritatea programelor TRM. Telespectatorii şi radio- ascultătorii TRM trebuie să fie încredinţaţi că deciziile editoriale la TRM sunt luate de profesionişti oneşti.

Activităţile realizatorilor de programe în afara orelor de serviciu nu trebuie să influenţeze în mod neadecvat programele TRM.

Conflictele de interese pot apărea la cei care au responsabilitatea pentru conţinutul sau/şi formatul unui program: redactori, producători, autori de scenariu, regizori, etc.

TRM trebuie să se convingă de faptul că realizatorii de programe nu acţionează în detrimentul instituţiei impuşi de interese şi motive personale sau din afara ei. Aceasta se referă în mod egal şi la angajaţii  din afară ce au încheiat contracte temporare cu TRM.

 

  1. NORME ETICE ŞI INCOMPATIBILITĂŢI

 

  1. 1 Referinţe deontologice

         Radiotelejurnalistul de la TRM în activitatea sa se conduce de principiile deontologice acceptate la posturile publice de radioteleviziune care cuprind următoarele momente:

² Respectul faţă de adevăr şi faţă de dreptul opiniei publice la adevăr este cea mai înaltă datorie a jurnalistului de la TRM.

² Respectând această obligaţie, jurnalistul apără principiile libertăţii în cazul culegerii şi redării corecte a ştirilor, ca şi dreptul la comentariu şi critică.

² Jurnalistul raportează numai pe baza evenimentelor, ale căror surse el le cunoaşte. El nu înlătură informaţii importante şi nu falsifică documente.

² El foloseşte doar metode corecte la procurarea de informaţii, fotografii şi alte materiale.

² Dacă, cu bună credinţă, a dat o ştire care se dovedeşte a fi falsă, el o va corecta.

²El păstrează secretul profesional şi nu îşi dezvăluie sursele informaţiilor sale confidenţiale.

² El va avea grijă să nu facă atingeri imaginii TRM ca serviciu public prin acţiunile sale, dar şi onoarei sale profesionale.

Atingeri grave împotriva onoarei profesionale sunt:

  • plagiatul
  • calomnierea
  • jignirea
  • bârfa
  • acuzaţiile nefondate şi uzul de fals
  • folosirea modalităţilor de corupţie în răspândirea de informaţii.

Fiecare jurnalist TRM, demn de acest nume consideră de datoria sa să respecte aceste principii. elelalte momente deontologice în activitatea radiotelejurnaliştilor TRM sunt concretizate în Statutul radiotelejurnalistului TRM şi în regulamentul Comisiei de Etică a companiei.

 

Conform  Codului audiovizualului şi statutului Companiei:

  1. să primească bani, cadouri, servicii sau alte semne de atenţie ce ar putea fi considerate drept recompensă pentru executarea sau neexecutarea unor acţiuni legate de obligaţiile de serviciu;
  2. să accepte cadouri, recompense, comisioane, servicii sau alte semne de atenţie ce ar putea fi considerate drept recompensă din partea structurilor şi organizaţiilor din Republica Moldova sau externe pentru încheierea sau rezilierea unor contracte, pentru includerea, neincluderea, tăinuirea sau excluderea unor informaţii, pentru invitarea unor persoane la emisiuni, precum şi pentru alte acţiuni legate de activitatea profesională;
  3. să facă publicitate ascunsă;
  4. să facă partizanat politic;
  5. să comită acţiuni şi fapte incompatibile cu normele eticii jurnalistului.

Încălcarea normelor etice de către colaboratorii Companiei trebuie să fie confirmată prin probe.

Aceste cazuri sunt examinate de Comisia de etică în baza regulamentului ei.

În comportamentul oamenilor de radio şi televiziune se observă două atitudini etice:

  1. etica de responsabilitate
  2. etica de opinie.

          „Etica de responsabilitate„, judecă corectitudinea acţiunii jurnalistului după consecinţele ei previzibile şi nu după motivele declanşatoare. „Etica de opinie”, judecă corectitudinea acţiunii în primul rând pe baza convingerilor şi nu prin prisma urmărilor. Raţionalitatea utilitară este tipul de acţiune corespunzător eticii de responsabilitate iar raţionalitatea valorică corespunde eticii de opinie. Orice acţiune de orientare etică a jurnalistului poate fi deci văzută sub două unghiuri contrare.

Un adept al eticii de opinie respinge responsabilitatea pentru urmările acţiunilor sale. Dacă urmările unei activităţi declanşate de pură atitudine sunt proaste, atunci nu jurnalistul (care acţionează) este cel vinovat şi responsabil, în accepţiunea adeptului eticii de opinie, ci lumea, prostia celorlalţi oameni sau voinţa Domnului, care pe toate le-a făcut aşa cum le-a făcut. Cel care acţionează are obligaţia de a tinde cu toată forţa spre valorile absolute, succesul acestor tendinţe fiind un ţel secundar. Un element caracteristic al eticii de opinie este obligativitatea  absolută de a spune adevărul. Etica de opinie nu are nimic de a face cu lipsa de opinie. A acţiona în conformitate înseamnă nu numai a se ocupa de alegerea mijloacelor adecvate pentru realizarea obiectivului, ci şi alegerea obiectivelor, adică a valorilor. Nu trebuie ţinut cont doar de efectele directe ale unei acţiuni, ci efectele indirecte trebuie calculate, deoarece conţin alte obiective şi alte valori. Jurnalistul ce acţionează în spiritul eticii de responsabilitate îşi asumă responsabilitatea pentru urmările intenţionate ale acţiunii. Adeptul eticii de responsabilitate ia în calcul şi media defectelor umane şi nu încearcă să acuze pe alţii de eventualele urmări negative.

Etica de opinie nu reprezintă o atitudine sine quanon a jurnaliştilor. Ea este mai degrabă o urmare a situaţiei lor profesionale specifice, cauzată de  lipsa de informaţii despre urmările emisiunilor lor. Dacă jurnaliştii ar cunoaşte  asupra unor cunoştinţe posibilele repercusiuni ale programelor realizate, ei ar acţiona în conformitate cu etica de responsabilitate. În acest sens trebuie de menţionat că radiotelejurnaliştii din Radioteleviziunea publică sunt responsabili nu numai de faptul cum şi ce relatează, dar şi de faptul ce rezonanţe pot avea programele, materialele lor în societate după difuzare, ţinând minte că sarcina coeziunii sociale şi de integrare a tuturor membrilor societăţii rămâne pentru ei una primordială.

Editorii-coordonatori, redactori-şefi ş.a care poartă răspunderea pentru programele difuzate, trebuie să manifeste un comportament jurnalistic motivat de etica de responsabilitate. Acelaşi lucru este valabil şi pentru reporterii care trebuie să menţină contactul cu sursele de informare. În practica sa profesională, radiotelejurnalistul se află adeseori în faţa dilemei de a alege între criteriile importanţei evenimentului, a interesului de receptare bănuit cât şi a consecinţelor posibile, pozitive şi negative, ale relatării, fără a avea o bază asigurată prin cercetări pentru deciziile sale. Deaceea unii jurnalişti care nu au conştiinţa responsabilităţii muncii în cadrul unui serviciu public de radioteleviziune nu au nici obligaţii faţă de public, faţă de colegi, faţă de Codul deontologic. Ei se văd ca un fel de „a patra putere”, ca un organ de control al „totului” şi „toatelor”, acţionând după principiile eticii de opinie.

 

  1. RELAŢII CU PUBLICUL

În calitate de instituţie publică, Compania TRM poartă responsabilitate pentru toate emisiunile sale în faţa auditoriului din ţară şi de peste hotare. Scrisorile şi apelurile telefonice primite din partea publicului reprezintă o importantă sursă de informare pentru realizatorii de programe. Analiza corespondenţei, răspunsurile la scrisorile parvenite pe adresa Companiei o face responsabilul de relaţiile cu publicul. Radioteleviziunea îşi propune să răspundă prompt şi amabil la întrebări şi comentarii. Rezultatele apelurilor telefonice şi scrisorilor sînt puse la dispoziţie conducerii săptămânal. Este important de asemenea ca prin programare să se ofere acces publicului pentru a-şi exprima opiniile despre emisiuni. Conducerea Companiei publice va face transparentă activitatea instituţiei în mod sistematic, fie prin intermediul emisiunilor speciale, fie prin presa scrisă.

 

  1. 1. Avizări şi consultări

Sistemul avizărilor constituie mijlocul prin care IPNA Compania „Teleradio-Moldova” apără statutul său de instituţie în serviciul public şi abordează problemele litigioase ale producătorilor, serviciilor şi departamentelor. Acestea includ relatările despre violenţă, calomnie, interviuri cu elemente declasate, terorişti, limbaj vulgar, înregistrări audio clandestine, declaraţii provocatoare cu posibile urmări sociale şi politice, etc. Preavizarea în timp util este necesară şi în momentul când realizatorul are îndoieli faţă de  programul său care poate contraveni politicilor declarate sau dacă e o problemă delicată poate cădea sub incidenţa unor norme aprobate prin  Codul Audiovizualului  sau prevăzute în Statutul Companiei.

Realizatorii de program sînt încurajaţi să ia singuri decizii, iar atunci când au îndoieli, primul recurs ei trebuie să-l facă la superiorii lor, mai ales când e vorba de unele abrogări obligatorii care sunt:

  • propuneri de interviuri cu elemente teroriste;
  • subiecte privind securitatea naţională;
  • propuneri de a lua interviuri persoanelor urmărite de poliţie;
  • cereri de înregistrări secrete;
  • cereri din partea persoanelor din afara radiodifuziunii publice de a difuza materialele puse pe post în acţiuni judiciare;
  • propuneri de co-finanţare a programelor din afara instituţiei, altele decât co-producţii.
  • cereri de a difuza în programele informative a unor subiecte realizate de terţe.

 

  1. 2 Erori şi corectări

Compania „Teleradio-Moldova”  nu va evita să corecteze eroarea atunci când este demonstrat că greşeala a fost comisă într-adevăr. A acţiona altfel, a căuta să apere o emisiune sau alta de prost gust şi de morală inacceptabilă sau în care au fost comise multe erori poate reduce vizibil credibilitatea „Teleradio-Moldova” în ochii publicului. Erorile demonstrate trebuie să fie corectate rapid şi explicit conform principiilor exactităţii şi echităţii. În asemenea cazuri dreptul la replică stipulat în  Codul Audiovizualului  trebuie asigurat necondiţionat. Directorul Televiziunii şi Radiodifuziunii sau de programe vor fi consultaţi neapărat, urmând ca ei să determine modalitatea, programul şi timpul corectării erorii sau punerii pe post a replicii.

Retractările pot avea şi consecinţe juridice. În acest caz, înainte de a le difuza, trebuie de consultat Serviciul juridic.

 

  • Plângeri şi petiţii

Orice plângere sau petiţie care se referă la emisiunile „Teleradio-Moldova” trebuie imediat transmise, după caz, Comisiei de etică ori Serviciului juridic. Toate video casetele, CD-urile, textele, transcripţiile, peliculele cinema şi alte lucruri care se referă la obiectul plângerii trebuie să fie conservate imediat. Ele ar putea servi ulterior ca mijloace de apărare în faţa judecăţii.

În cazul re-difuzării programului care a provocat plângerea respectivă trebuie luate în consideraţie toate consecinţele juridice ale acestui gest.

Orice utilizare a unei informaţii defaimatorii poate cauza o urmărire judiciară. În acest caz daunele provocate de prima difuzare se vor multiplica, iar consecinţele se vor agrava cu fiecare difuzare ulterioară. De aceea nu se va proceda la nici o difuzare suplimentară decât în cazul când Compania va fi sigură că are toate argumentele pentru a se apăra cu succes împotriva oricărei urmăriri judiciare.

Persoana responsabilă de emisiuni împreună cu Serviciul juridic trebuie să studieze consecinţele juridice ale retractărilor sau ale scuzelor înainte de a le face publice prin intermediul undelor. Conform prevederilor legislative retractările şi scuzele trebuie să fie difuzate cât mai curând posibil în acord cu Codul Audiovizualului Pe de altă parte, retractările şi scuzele pot constitui şi o recunoaştere a greşelii, fapt ce poate fi un argument pentru judecată de a constrânge Compania să plătească importante sume de bani cu titlul de compensaţii.

În cazurile următoare toate informaţiile ce vizează Compania vor fi transmise cât mai curând posibil Serviciului juridic:

  1. dacă există ameninţarea unei urmăriri judiciare;
  2. dacă a apărut un aviz prealabil de urmărire judiciară împotriva Companiei sau a personalului său în raport cu vreo emisiune (acest aviz prealabil poate avea forma şi a unei scrisori care reclamează o retractare sau scuză);
  3. dacă a parvenit la Companie o cerere cu expunerea pretenţiilor din partea unui solicitant.
  4. dacă a fost depistat un caz de nerespectare a dreptului de autor.
  5. dacă a fost descoperit un caz de furt, de deteriorare a bunurilor şi proprietăţii Companiei.

Aceste cazuri prezentate mai sus cer un examen imediat al responsabilităţii „Teleradio-Moldova” şi aplicarea unor prescripţii legale care ar putea influenţa apărarea angajată de  Companie în cazul unei urmăriri judiciare.

 

  1. PUBLICITATE ŞI MARKETING

 

  1. 1. Publicitatea

Principala misiune a DPM este să dezvolte şi să ofere clienţilor de publicitate toate prestaţiile de servicii pe care TRM le poate asigura.

Unul din scopurile primordiale ale DPM este construcţia unei imagini inconfundabile a TRM. Numai astfel se poate obţine un climat propice pentru valorificarea optimă a „produsului TRM” la nivelul percepţiei publicului şi interesului industriei de reclamă.

TRM concurează cu alte posturi nu numai pe piaţa audienţei ci şi pe cea a publicităţii. Astfel audienţa şi publicitatea devin interdependente, dar serviciul public de Radio-TV trebuie distinct departajat de interesul comercial. TRM nu poate „jertfi” interesul  public în favoarea celui comercial, fapt pe care trebuie să-l conştientizeze tot personalul Companiei.

Pe de altă parte, clienţii TRM nu sunt altcineva decât telespectatorii şi radioascultătorii. Deaceea câştigarea publicului de către TRM înseamnă pierderea lui de către alte posturi. Odată cu aceasta se majorează şi veniturile din publicitate.

Important pentru DPM este coordonarea calupurilor publicitare cu conţinuturile emisiunilor şi elementele muzicale. Publicitatea este interzisă în cadrul programelor informative. Cu cât va fi mai bună coordonarea DPM cu programarea, cu atât mai sporit va fi nivelul calităţii emisiei sporit va fi nivelul calităţii emisiei.

TRM va difuza enunţuri de interes public de fiece dată când astfel de anunţuri ar putea spori publicul TRM. Spoturile AIP pot fi difuzate şi gratis. De regulă, AIP-urile ar trebui distanţate în emisie de publicitatea comercială.

Importante pentru TRM sunt şi promo-urile, spoturile în interesul TRM, ce au scopul de a focaliza atenţia publicului asupra unor emisiuni, acţiuni, etc.

În condiţiile unui buget auster publicitatea poate reprezenta o sursă de venituri pentru companie.

Pe lângă faptul că asigură beneficii publicitatea ajută şi la difuzare. Reprezintă un element valoros atât pentru ascultători cât şi pentru cei care dau anunţurile.

Publicul poate găsi cu uşurinţă informaţiile de care are nevoie, iar cel care dă anunţul are la dispoziţie un mijloc de comunicare cu un mare număr de oameni.

Organizarea este cheia succesului publicităţii, clasificarea pe segmente fixe de timp permiţând publicului să găsească uşor informaţia dorită. Anunţurile publicitare trebuie să corespundă prevederilor Legii despre IPNA Compania „Teleradio-Moldova” şi Statutului Companiei pentru ca auditoriul să fie protejat de formulări de prost gust, de rea-credinţă sau mincinoase.

De la publicitate publicul aşteaptă informaţii de actualitate, complete, utile, prezentate clar şi concis. Numărul anunţurilor – şi nu numărul de minute – reprezintă măsura de apreciere a succesului rubricilor de publicitate. Multe anunţuri,  multe genuri de anunţuri dovedesc auditoriului că mica publicitate ajută la rezolvarea nevoilor de informare. Pentru cel care dă anunţul publicitatea este o promisiune de reuşită. Publicitatea aşteaptă întotdeauna un răspuns – un rezultat. Indiferent cât de redus este interesul pentru anumit subiect, publicitatea atrage publicul către mesajul anunţului publicat, creând un loc special în care poate fi găsită informaţia dorită.

 

  1. 2 Norme de stabilire a tarifelor

Tarifele pentru publicitate necesită mare atenţie dacă trebuie să funcţioneze eficient, ca mijloc de asigurare a beneficiilor.        Lista de tarife, în care sunt specificate preţurile pentru anunţurile de publicitate, trebuie:

– să recupereze cheltuielile,

– să aducă un profit

– să arate clienţilor cum se obţin rezultate rapide, economice.

Lista de tarife trebuie să aibă în vedere anunţurile de la persoane particulare, de la firme cu sau fără contract de publicitate, de la agenţiile publicitare şi de la firmele externe şi tarife speciale. Totodată în această listă trebuie să fie incluse tarife şi referinţe pentru anunţuri socio-utilitare, de interes public, etc.

       Spaţiu en gros sau volum anual. Aceasta este metoda cea mai răspândită de a încuraja anunţurile suplimentare la publicitate. Dar tarifele pentru spaţiu „en gros” nu reuşesc să determine publicarea anunţului mai mult de o zi sau două. Oferirea de tarife pentru spaţiu „en gros” are adesea ca rezultat faptul că majoritatea anunţurilor apar într-o singură zi a săptămânii. Opţiunile pentru spaţiu „en gros” trebuie să includă şi reduceri de preţ în funcţie de frecvenţă.

       Reduceri. Metoda cea mai eficientă de a stabili preţurile şi de a realiza vânzarea de spaţiu publicitar este scara de reduceri. Cu această metodă, costul pe minut scade pe măsură ce creşte numărul de zile consecutive în care apare anunţul. De exemplu: o zi – 100 dolari pentru 30 sec., trei zile – 90 dolari, şapte zile – 75 dolari, zece zile – 60 dolari.

       Publicitate socială şi de interes general. Aceasta trebuie să aibă tariful cel mai scăzut de pe listă. Publicitatea pentru particulari asigură opţiunea din partea auditoriului, reprezintă o oglindă a comunităţii şi atrage publicitatea comercială.

       Anunţuri de interes public. Acestea pot fi difuzate şi gratis.

       Publicitate fără contract sau cu tarife libere. Tarifele pentru aceste anunţuri trebuie să fie mai mari decât cele pentru anunţurile particularilor. Motivul: fiecare contract telefonic sau personal în baza scrisorii de garanţie poate fi folosit de client în sensul creşterii profitului, în timp ce particularul beneficiază doar de pe urma unui singur contract pentru o singură vânzare de spaţiu publicitar. În aceste cazuri se va solicita ca anunţul să aibă cel puţin 15 sec.

       Contracte. Contractele oferite cu o scară dublă de reducere transformă structura tarifară într-un mijloc de asigurare a beneficiilor. Contractele de publicitate se încheie, de regulă, anual sau trimestrial (90 de zile), dar şi pentru o singură difuzare. O clauză ce prevede reînnoirea automată a vânzării spaţiului publicitar evită necesitatea semnării repetate a contractului. Scara dublă de reducere permite efectuarea unor modificări acceptate de către sponsorul publicitar.

       Publicitatea internaţională. La tarifele internaţionale, se poate păstra un nivel ridicat de tarife datorită unor activităţi speciale, mai ales traducerea spoturilor care conţin anunţul, etc.

Pentru stabilirea tarifelor angajaţii DPM trebuie să:

  • fixeze preţul per minut sau 30 de sec.
  • încurajeze sponsorii publicitari locali să folosească mica publicitate (pe lângă reclame).
  • revizuie frecvent tarifele speciale. Uneori este oportun şi profitabil să majoreze tarifele.

 

Pe lista de tarife trebuie incluse numărul de telefon şi de fax de la departamentul de publicitate. Clienţii trebuie să ştie cum să ia legătura cu DPM.

 

  1. 3. Norme de acceptabilitate a publicităţii

Radioteleviziunea nu trebuie să difuzeze orice anunţ publicitar, care induce în eroare, amăgeşte, este discriminatoriu sau neadevărat. Modul cel mai eficient de a preveni asemenea situaţii este acela de a pregăti o serie de norme de acceptabilitate.

În determinarea acceptabilităţii fiecărui anunţ, agenţii publicitari trebuie să ţină seama de următoarele întrebări:

  • Sunt adevărate afirmaţiile din textul anunţului?
  • Pot fi afirmaţiile susţinute prin dovezi?
  • Există afirmaţii care induc în eroare?
  • Există pretenţii exagerate de beneficii sau rezultate?
  • Există ilustraţii care pot induce în eroare?
  • Lipseşte ceva din text care ar putea induce în eroare?
  • Simplele opinii sunt formulate în text ca fapte reale?
  • Este produsul prezentat în mod fals?
  • Ilustraţiile corespund textului?
  • Există în text cuvinte sau expresii discriminatorii?
  • Anunţul violează regulile bunului gust?

Răspunsurile la aceste întrebări nu epuizează problemele ce apar în legătură cu acceptarea unui anunţ. Multe situaţii trebuie rezolvate ţinând cont de bunul simţ şi de măsură.

Când angajaţii DPM vor avea dubii în privinţa acceptării unui anunţ, ei trebuie să se consulte cu şeful departamentului, pentru a lua o decizie.

 

  1. 4 Conceperea textului publicitar

Funcţia unui anunţ publicitar este aceea de a oferi şi promova mărfuri, servicii sau idei. Pentru a realiza vânzarea acestora, anunţul trebuie să capteze atenţia cititorului şi să transmită suficiente informaţii pentru a motiva în faţa cititorului acţiunea dorită.

Un anunţ bun descrie produsul sau serviciul într-un limbaj simplu. Fiecare anunţ trebuie să spună publicului: „Acest produs vă este util…pentru că are următoarele caracteristici…care pot fi folosite în interesul dvs. astfel…şi iată cât este de uşor să-l procuraţi.” Un anunţ  bun trebuie să atragă atenţia, să trezească interesul, să creeze dorinţa  şi să solicite acţiunea de a cumpăra. Realizatorii spoturilor publicitare trebuie să ţină cont de următoarele recomandări privind textul publicitar:

  • Se trece direct la subiect. Nu se urmăresc performanţe literare.
  • Se evită superlativele şi platitudinile.
  • Se exprimă adevărul într-un mod interesant. Oamenii nu manifestă interes faţă de anunţurile banale.
  • Propoziţiile în textul publicitar trebuie să fie mai scurte de 12 cuvinte. Propoziţiile complicate trebuie evitate .
  • Dacă este nevoie de a oferi informaţii pertinente textul publicitar trebuie să fie mai amplu.
  • Autorul nu va încerca să fie amuzant. Sunt puţini cei care ştiu să scrie texte umoristice şi sunt puţine produsele care se pretează la aşa texte publicitare.
  • Să se scrie în aşa fel încât să inspire încredere. Punctele de vedere trebuie susţinute. Dacă auditoriul nu vă crede, nimic altceva nu mai contează.
  • Spuneţi ascultătorului cum să răspundă, cum să cumpere, cât va costa şi de ce trebuie să întreprindă acţiunea acum.

 

  1. VÂNZĂRILE DE SPAŢIU PUBLICITAR LA COMPANIA „TELERADIO-MOLDOVA”: REPERE ŞI RECOMANDĂRI

 

Elemente de bază:

Angajatul Departamentului publicitate şi marketing trebuie să demonstreze cum poate Radioteleviziunea să contribuie la rezolvarea problemelor clientului. Or, clienţii, cei care îşi fac publicitate la Radio-TV, nu seamănă între ei. Fiecare are altă problemă, alte scopuri pentru care dă anunţul.

Angajaţii acestui Departament trebuie să dea dovadă de :

– Ambiţie, iniţiativă şi pasiune

– Sârguinţă; nimic nu poate înlocui munca onestă, asiduă.

– Dăruire.

Vânzările vor fi mai mari dacă angajatul DPM al TRM:

  1. Va cunoaşte performanţele postului, audienţa lui şi piaţa sa de desfacere.
  2. Va cunoaşte clienţii şi problemele lor.
  3. Va cunoaşte concurenţa.
  4. Îşi va planifica vânzările de spaţiu publicitar.
  5. Va stabili un număr suficient de contacte utile de afaceri.
  6. Va fi insistent.
  7. Va repeta oferta şi solicită reînnoirea comenzii scrise.
  8. Va oferi soluţii creatoare clienţilor.

Compania „Teleradio-Moldova” poate presta servicii publicitare prin intermediul propriilor structuri specializate sau vânzând la licitaţie timpul publicitar unor agenţii de publicitate.

Publicitatea ilegală este interzisă în emisiunile Companiei. Vinovaţii de prestaţia ilicită de servicii publicitare poartă responsabilitate administrativă şi penală. Este interzisă plasarea publicităţii în programele informative, spoturile publicitare fiind distanţate prin alte materiale, sonore sau video, de programele informative.

Prezentatorii de ştiri, de emisiuni de autor, crainicii nu au dreptul de a participa sub nici o formă în clipurile publicitare.

Publicitatea în Compania publică „Teleradio-Moldova” este difuzată conform Regulamentului cu privire la prestarea serviciilor publicitare.

Agenţii DPM trebuie să întocmească o listă cu persoanele şi instituţiile care nu sunt sponsori publicitari, pregătind oferte publicitare la care aceşti posibili viitori clienţi să reflecteze.

Totodată, DPM trebuie să ţină cont de problemele clienţilor atunci când le vinde spaţiu publicitar. Înţelegerea acestor probleme este esenţială. Deaceea e nevoie de a pregăti materiale pentru a le arăta, prezentându-le o idee şi lăsând clientului potenţial, ceva care să-l pună pe gânduri.

DPM trebuie să cunoască şi să urmărească interesele clienţilor şi anume:

  • puterea de satisfacere a pieţei şi rata vânzării
  • conţinutul editorial
  • rating-ul în funcţie de conţinutul editorial şi publicitar
  • reacţia la succese publicitare
  • date tehnice
  • tarife plauzibile
  • termene
  • contracte şi servicii oferite-text/ilustrare
  • expedierea spaţiului în care a apărut reclama.

Spoturile „speculative”, pregătite anticipat, sunt de nepreţuit. Acestea sunt spoturi aproximative, dar care pot prezenta clientului potenţial o idee, o sugestie. Ele pot fi achiziţionate pe loc.

Angajaţii DPM trebuie să cunoască emisiunile TRM pentru a le prezenta clienţilor oferte ademenitoare, dar care n-ar contrazice politica editorială a TRM. Ofertele prezentate  trebuie:

  • Să trezească atenţia;
  • Să provoace dorinţa de cumpărare;
  • Să stimuleze acea dorinţă;
  • Să convingă;
  • Să promoveze acţiunea.

Oamenii învaţă mai multe văzând decât auzind. O prezentare bună utilizează încă de la început materialului vizual şi sonor.

Angajaţii TRM trebuie să ştie cum să solicite comanda – cum, unde şi de ce. Ocazia de a încheia afacerea poate să apară în diferite momente ale întrevederii. Întrebările legate de tarife, termenele de predare ale spotului, cele mai favorabile zile pentru apariţia anunţului, poziţia în timp sau tarifele pentru serviciile prestate trebuie să indice momente potrivite pentru încheierea afacerii. Sesizând aceste momente, negociatorul din partea TRM trebuie să încheie rapid acordul, solicitând comanda.

Întrebările puse clientului pot să creeze şi ele situaţii favorabile. „Am prezentat totul conform dorinţelor dvs.?”, „Înţelegeţi ce vreau să spun?”, „Putem programa primul anunţ pentru săptămâna viitoare?”, „Pot să concep textul şi macheta pentru o serie de reclame?” etc.

Întrebările cer clientului potenţial să se decidă. Dacă nu răspunde favorabil, cel puţin el poate dezvălui unele obiecţii de care putem ţine seama înainte de a încheia o altă afacere. Atunci când nu vor reuşiţi să rezolve obiectivele întrevederii – vânzarea angajaţii DPM vor lăsa o poartă deschisă pentru viitor.

 

  1. Dispoziţii finale

Acest Cod este adresat tuturor realizatorilor şi producătorilor de emisiuni de la TRM. Codul conţine exemple şi norme din practica şi activitatea  mai multor instituţii publice ale audiovizualului cu renume în lume (BBC, ş.a.), recomandări şi rigori din actele emise de Consiliul Europei, Comitetul său de Miniştri, alte organizaţii internaţionale cu privire la instituţiile publice ale audiovizualului. Cunoaşterea prevederilor Codului, în viziunea alcătuitorilor, va facilita procesul de constituire a unui serviciu al audiovizualului cu adevărat public.

Codul conturează cadrul, dimensiunile şi riscurile existenţei şi activităţii IPNA Compania „Teleradio-Moldova”, punând în faţa tuturor angajaţilor noi sarcini, obligaţiuni, cerinţe, fără a face careva ingerinţe asupra principiului libertăţii de exprimare. Unele limite şi restricţii ce se conţin în acest Cod au menirea doar de a proteja statutul de serviciu public al TRM.

Întru conştientizarea responsabilităţii pe care o are un realizator şi producător de emisiuni la TRM,  directorii Televiziunii şi radioului, Direcţia management resurse umane vor organiza atestarea lor, inclusiv şi a celor care vor fi angajaţi întru verificarea cunoaşterii prevederilor din acest Ghid. Acest fapt trebuie înţeles şi interpretat de toţi realizatorii de emisiuni ca o anticipare a unei necesităţi foarte serioase, apărută odată cu crearea IPNA Compania „Teleradio-Moldova”.

Dat fiind faptul că la ora actuală tehnologiile din domeniul audiovizualului se schimbă, precum în schimbare se află şi unele aspecte editoriale ale serviciilor publice de radioteleviziune, acest Cod rămâne deschis pentru a fi completat, modificat şi aprofundat în beneficiul IPNA Compania „Teleradio-Moldova”. Una din sursele de „alimentare” a acestui Cod cu noi prevederi, norme, rigori şi recomandări rămâne a fi practica jurnaliştilor şi managerilor de la Compania „Teleradio-Moldova”.

Materiale pentru descărcare - disponibile utilizatorilor înregistrați. Înregistrează-te gratuit aici.

DOC Cod TRM

Plasează comentariul tău

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *